KorAP: Find »[drukola/base=glumă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...300 301 302 ...404 >

10,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

se pregăteau să plece, un martor neașteptat și aparent imprudent a spus că adultera nu era bătrâna Livia, ci limbuta Varilia, și nu cu șaizeci de ani în urmă, ci acum, cu un anume Manlius, un tânăr constructor care face glume cam grosolane, producător de vinuri de la poalele muntelui Artemisium. Un scandal organizat cu atâta meșteșug i-a indignat pe cei care susțineau vinovăția Variliei și le-a închis gura celorlalți. Tribunalul senatorial s-a declarat obligat să procedeze în virtutea legii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fel de joc de societate - trebuia să înlocuiești fiecare literă cu cea care îi urma: în loc de A puneai B și așa mai departe. Era o concepție aproape copilărească, se spunea; însă Augustus zâmbise. Modestul lui sistem de cifrare era o glumă crudă împotriva celor care se străduiau să-l decripteze, pentru că astfel descopereau ceea ce Augustus nu spunea oficial despre ei. Exista însă un tabel al adevăratului sistem de cifrare, cel secret, utilizat de Augustus în vremea războiului împotriva lui Marcus Antonius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
bogățiile posibile, o trimise pe doica miresei copile să stea cu ei în zilele acelea delicate. Tânăra mireasă era cam prostuță și fragilă, nici măcar foarte frumoasă. Doica ei îi făcuse nenumărate recomandări. Iar când ușile fură închise solemn, mulți făcură glume pe seama primei nopți de dragoste a fetei de paisprezece ani, speriată și lipsită de experiență, și a tânărului confuz, cu privirea pierdută în cărți. Însă în spatele ușilor închise, tânărul care se apropia de adolescenta necoaptă, conducând-o spre patul somptuos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
coasta colinei Palatinus ce domina impunătorul complex al Forurilor se construia o sală cu o formă nemaivăzută, dedicată muzicii, farselor satirice și dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele oamenilor săi. Nu-i asculta, îi spuse brusc lui Helikon, în zilele acelea luptam împotriva cetății Carthago, era îngrozitor. Și încheie scârbit: — Și apoi, cei doi care au fost îngropați acolo erau de neam galic. Aruncă o privire spre oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
eu ți-am văzut ochii, Augustus; ți-am văzut ochii când ți-am zis că pe apa asta va pluti un templu din marmură. Împăratul se uită la el; aveau aceeași vârstă. Și, dintr-odată, râseră amândoi, ca de o glumă. Euthymius continuă să deseneze. — Privește, Augustus, așa ceva nu s-a făcut vreodată: o structură din lemn, ce urmează ascultătoare mișcarea apei, va trebui să susțină niște ziduri rigide care nu suportă oscilațiile, fiindcă s-ar prăbuși, ca la cutremur. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
descendent al Pisonilor, provenea din familia Corneliei, celebra matroană care, atunci când fusese rugată să-și expună bijuteriile, își arătase nenumăratele progenituri. În ciuda acestor severe amintiri atavice, mintea Orestillei fu subjugată de vorbele Împăratului. El îi contemplă decolteul și, făcând o glumă pe seama nobilei amintiri a străbunei sale, adăugă că ea nu avea nevoie de bijuterii, pentru că acestea ar fi acoperit ceea ce fiecare bărbat și-ar fi dorit de fapt să vadă. Ea râse, și glasul ei răsună în sală; râseră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
lui limpezi străluceau. Atât putea să-și îngăduie un Împărat dacă simțea nevoia să plângă, se gândi el. Își spuse că era singurul care-l vedea. Își spuse că sosise momentul să dejoace intrigile senatorului Asiaticus și șopti, parcă în glumă, că, potrivit opiniei generale, cea mai frumoasă fată din imperiu se numea Paulina. Bunica ei fusese o frumusețe celebră, cu o viață tumultuoasă. Împăratul înțelese gluma: întrebă unde se afla fata și de ce el n-o văzuse încă. Callistus îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Își spuse că sosise momentul să dejoace intrigile senatorului Asiaticus și șopti, parcă în glumă, că, potrivit opiniei generale, cea mai frumoasă fată din imperiu se numea Paulina. Bunica ei fusese o frumusețe celebră, cu o viață tumultuoasă. Împăratul înțelese gluma: întrebă unde se afla fata și de ce el n-o văzuse încă. Callistus îi răspunse: — L-ai cunoscut pe tatăl ei: Marcus Lollius Paulinus, praefectus al Galiilor, care a luptat în campania de pe Rhenus și a fost prietenul tatălui tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
și senatorii romani au spus în schimb că Aegyptus-ul adoră animalele și că e un pământ barbar. Acum ținta suntem noi, ești tu, Augustus. Ieri seară ai sărutat-o pe gât pe acea frumoasă Nymphidia și i-ai zis în glumă: „Și când te gândești că cineva ar putea să ți-l taie...“ Unii au povestit că ai amenințat că o vei omorî, că ți-ai terorizat oaspeții. Împăratul nu răspunse, iar Callistus, știind că îl rănise, i se adresă lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Cassius Chereas, cel care, cu trei ani în urmă, îi înmânase lui Callistus mesajul fatal al lui Sertorius Macro. Chereas era un om aspru, de modă veche, curajos și foarte puternic, care nu suporta - și, probabil, nu înțelegea - bârfele și glumele de la curte. Callistus râse de el aruncându-i un cuvânt jignitor, iar când celălalt se supără, îi spuse că numele respectiv fusese inventat de Împărat. Chereas, care îi fusese credincios ca un câine Împăratului, se simți trădat și se lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
de mii de cuceritori ce au ajuns la cele mai îndepărtate granițe ale imperiului și reprodusă în numeroase basoreliefuri și statui triumfale, care i-a făcut pe soldații de la granița de pe fluviul Rhenus să-i dea copilului Gajus Caesar, în glumă, porecla drăgăstoasă Caligula, „cizmuliță“. O caliga se găsește în prezent la Muzeul din Cluny; probabil că a fost pierdută de un soldat în provincia numită pe atunci Gallia romană. Caligae s-au găsit chiar și în Britannia. Cupele de argint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

a făcut explozie sub el și abia l-am adunat de sub masă. „Vedi Popescu, non solamente la donna è mobile“, scandează M. cu accentul său ireproșabil, „ma anche l’uomo è mobile“. A fost satisfăcută chiar și victima de această glumă. Italia, iată un vis În care mi-ar plăcea să dorm. (după-amiază) Astă-seară e revelionul. Am dureri groaznice În gât. Mi s-au umflat iar amigdalele. „Trebuie să le scoți rapid, altfel riști să faci reumatism generalizat“, Îmi spune, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
nimicitor. Dacă aș fi simțit-o rece, distantă, dacă mi-ar fi respins avânturile de imaginație, dacă nu m-ar fi lăsat s-o iubesc de la distanță și m-ar fi pus la punct, cu o ironie sau cu o glumă, m-ar fi mutilat sufletește. Dar ea era foarte sobră și foarte serioasă În comportamentul față de mine; Îmi respecta sentimentul și mi-l cultiva cu o discreție desăvârșită, cum numai marile amante ale literaturii au știut să-l Întrețină. Citesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
e un băiat, Fane, el mă iubește foarte mult, o simt, a mers cu noi acasă și ne-am mai plimbat Împreună, În drum spre casă eram foarte, foarte gânditoare și i-am Întrebat pe băieți (Fane și Marin) În glumă la Început ce otravă este mai bună. Apoi, m-am gândit mai serios. Și cum a Încercat Marin să mă liniștească! Ce priviri, câte cuvinte de liniștire! Fane, săracu’, a suportat de la mine insulte bune de tot, pentru că m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să mă lase În pace, că eu sunt prea liberă de felul meu pentru a mă lega de cineva. Mi-a răspuns că face orice, numai să nu ne despărțim. De-abia atunci am văzut eu că se cam Îngroașă gluma, că-mi este amenințată libertatea, și atunci l-am alungat, crezând că astfel se va termina totul. A doua zi a Încercat să se sinucidă. Când s-a trezit, mi-a spus că iubirea lui s-a transformat În ură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
făcută pentru cei slabi, ești singura armă a lor În fața celor puternici, care nu te vor avea niciodată. 16 noiembrie 1964 Acum două zile, am Împlinit 20 de ani. Ce iute am Îmbătrânit... Dac-ați ști că nu e nici o glumă În ceea ce spun... Am o minte de cel puțin 50 de ani. Și, ca să mărturisesc, mă mândresc cu ea. Dar am și pasiuni care datează de cel puțin 5 000 de ani. Pasiuni de animal sălbatic... 18 noiembrie 1964 (miercuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
lăsând să alunece vocea În interior, o voce lăuntrică și senzuală), să-i arăt pe harta mare din clasă o localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
bărbăția lor, nu-i Împing să sară la mine, doar Îi provoc, e o joacă a mea: mă distrez.“ „Joacă de c...“ „Mă jignești.“ „Aiurea.“ Râde, poți să-i zici orice, s-o insulți, să-i faci cele mai proaste glume, nu se supără niciodată, cum ar face o fată simpluță de la țară, care Îți aplică imediat o palmă peste față dacă Îi zici „proastă“; ea râde languroasă, se pisicește lângă umărul tău, Își apropie obrazul de haina ta și toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

auzi o bătaie în ușă și Thom se grăbi în hol pentru a deschide. - Avem un musafir! strigă el din hol. - Musafir? se întrebă Rhyme, care nu avea chef deloc de vizite inoportune. Se dovedi că ajutorul era pus pe glume, căci în cameră își făcu apariția doar Mel Cooper, veche cunoștință de-a lui Lincoln Rhyme, încă de pe vremea când lucrau împreună în departamentul de criminalistică al poliției din New York. Mai precis, Rhyme îl cunoscuse pe înaltul și chelul Cooper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
50 de ani. Apoi era un îngrijitor chel de aproximativ 60 de ani. Ultima dată, avea înfățișarea unei bătrâne de 70 de ani. Bell așteptă câteva momente pentru a o auzi izbucnind în râs, semn că ar fi fost o glumă. După ce văzu că păstrează o mină sobră, spuse: - Pe bune? Nu pot să cred. - Mă tem că da, Roland. - Ar putea fi bine totuși, spuse Bell clătinând din cap și strângând mâna dreaptă pe mânerul pistolului. Dacă am avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
locul, Rhyme. Va fi doar o formalitate. - O formalitate? - Bineînțeles. Va fi o pierdere de timp toată căutarea mea de probe și indicii, pentru că scafandrii îi vor găsi cadavrul în mod sigur. - Totuși, trebuie să faci o investigație... - Era o glumă, Rhyme. - Da, bine. Doar că acest ticălos nu mă face deloc să râd. Mai bine începi cu grătarul. Cărase deja o geantă cu echipamente și se pregătea să o deschidă, când auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mai scăpat ceva pe acolo, probabil s-a evaporat. A, da, era să uit: mai era și o sticlă de whisky, dar presupun că e a ta. - Da, e a mea, șopti Rhyme. În mod normal, ar fi făcut o glumă - ceva cu privire la severitatea pedepsei pentru folosirea unui whisky de 18 ani ca stimulent al flăcărilor. Dar pur și simplu nu avea dispoziția necesară. Știa și el că nu vor descoperi mare lucru. Din cauza puterii de distrugere pe care focul o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de ceas. Sachs continuă: - Am fi putut să te prindem chiar pe stradă, dar deja aveai experiență cu evadările. Oricum, voiam să îți găsim bârlogul. - Dar asta înseamnă că știați totul înainte de incendiu. - Ah, spuse Rhyme pe un ton de glumă, te referi la ambulanța ta? Echipa de pirotehniști a găsit-o și a dezamorasat-o cam în șaizeci de secunde. Au luat-o de acolo și au pus alta în loc, ca să nu își dai seama că ne-am prins. Știam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să spun. - Poți să spui: Vă mulțumesc foarte mult, domnule căpitan Marlow. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu dumneavoastră la Serviciile de Patrulare toți acești ani. Și îmi pare rău că nu voi mai face asta. - Eu... - Era o glumă, agent. Chiar am simțul umorului, în ciuda a ceea ce se aude. A, și ești de rangul al treilea, sper că ai observat. - Da, domnule, spuse ea luptându-se să scape de grimasa de om fără suflare de pe față. Eu... - Dacă vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

în sacoșa cea veche, fata mormăi vag către clienta ei câteva cuvinte ce abia puteau fi descifrate, iar banii trecură dintr-o mână în alta, petrecându-se astfel un soi de comunicare minimală. Ideea mea inițială de a încerca o glumă părea din ce în ce mai riscantă, în vreme ce mi se apropia rândul, și am început să mă simt ușor agitat. Simțul umorului meu nu este cu totul neapreciat la tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]