9,120 matches
-
Ribbeck, că tocmai cel mai mare iubitor de adevăr, dintre toți atenienii era pus pe aceeași treaptă cu mincinoșii și fanfaronii. Dar tocmai personalitatea lui Socrate, așa cum ne-a descris-o Platon, a provocat și o modificare a conceptului de ironie. La Aristotel, ironistul este contrapus lăudărosului, deși desemnează ca și acesta un defect, în contrast cu iubitorul de adevăr (Eth. Nic.,IV, 13). Apariția ironistului este explicată prin aversiunea acestuia pentru folosirea expresiilor tari. Totuși nu se evidențiază încă aici că marea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
egoiste și faptul că, din contra, pentru ironist aparența este doar un mijloc de a-și păstra netulburată viața interioară sau pentru ca, prin acceptarea presupunerilor altora, să le procure eventual acestora o mai mare claritate. În felul acesta înțelegem astăzi ironia lui Socrate, îndrumați de indicația pe care ne-a dat-o Platon în prezentarea maestrului său. Aristotel face într-un singur loc o aluzie în această direcție, cînd spune despre bărbatul ce are un suflet mare (ξ μεγαγόψυχος) și care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mulțimii (Eth. Nic., IV, 9). El posedă într-adevăr înlăuntrul său ceva ce nu poate, firește, să împărtășească dintr-o dată. Grecii de mai tîrziu s-au înstrăinat din nou de contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
9). El posedă într-adevăr înlăuntrul său ceva ce nu poate, firește, să împărtășească dintr-o dată. Grecii de mai tîrziu s-au înstrăinat din nou de contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot rezolva prin acest fel de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot rezolva prin acest fel de ironie două probleme. Ironia poate fi un refugiu pentru sufletul ce vrea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot rezolva prin acest fel de ironie două probleme. Ironia poate fi un refugiu pentru sufletul ce vrea să se sustragă relației cu lumea exterioară, cu ceilalți oameni
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot rezolva prin acest fel de ironie două probleme. Ironia poate fi un refugiu pentru sufletul ce vrea să se sustragă relației cu lumea exterioară, cu ceilalți oameni, cu formele date ale vieții, împins fiind de năzuința de a se afirma pe sine și a lucra la
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot rezolva prin acest fel de ironie două probleme. Ironia poate fi un refugiu pentru sufletul ce vrea să se sustragă relației cu lumea exterioară, cu ceilalți oameni, cu formele date ale vieții, împins fiind de năzuința de a se afirma pe sine și a lucra la dezvoltarea propriei vieți
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al personalității. O mare bogăție lăuntrică poate face necesară izolarea și prin faptul că, acceptînd și recunoscînd în aparență formele date ale vieții, opiniile și moravurile oamenilor, precum și autoritățile stăpînitoare, ne cruțăm toată puterea pentru activitatea și dezvoltarea interioară. Dar ironia nu folosește numai autoafirmării. Ea poate fi totodată o metodă, un mijloc pedagogic de a face cu putință înțelegerea aștor personalități înțelegere care este, la rîndul său, a condiție pentru ajutorare, educație și colaborare. Prin acceptarea aparentă a premiselor și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să-și desfășoare consecințele ideilor, și în felul acesta să devină posibilă acea colaborare pe care se sprijină orice ajutor real și orice educație adevărată. Pe cîtă vreme satira respinge obiectul sau îl ține strîns ca să-l poată respinge neîncetat, ironia poate fi calea pe care se poate pătrunde în obiect și se poate întemeia o comuniune cu el. Chiar și în cazul în care ironia servește autoafirmării, ea nu constituie o respingere, ci o sustragere, o cale de a feri
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Pe cîtă vreme satira respinge obiectul sau îl ține strîns ca să-l poată respinge neîncetat, ironia poate fi calea pe care se poate pătrunde în obiect și se poate întemeia o comuniune cu el. Chiar și în cazul în care ironia servește autoafirmării, ea nu constituie o respingere, ci o sustragere, o cale de a feri sanctuarul sufletului de pătrunderea cu forța a celor din jur. Cînd ironistul provoacă mînie prin comportarea sa, aceasta poate fi urmarea împrejurării că oamenilor nu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să meargă pe alte căi decît mine? Și mai cu seamă am, poate, un sentiment neplăcut, cînd nici nu stiu măcar pe ce alte căi apucă. În ambele sale forme, atît ca autoafirmare cît și ca act educativ, genul de ironie care a fost descris aici, după unele indicații, în cazul lui Socrate cel din istorie 30, caracterizează, într-o explicație mai largă totuși, o mare cotitură în viața spirituală. Ea este prima formă în care izbîndesc principiul personalității, înțelegerea personalității
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
largă totuși, o mare cotitură în viața spirituală. Ea este prima formă în care izbîndesc principiul personalității, înțelegerea personalității umane individuale, a celei proprii și a altora, și respecrul față de ea31. Iar Socrateeste, în acest caz, deschizătorul de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
proprii și a altora, și respecrul față de ea31. Iar Socrateeste, în acest caz, deschizătorul de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Iar Socrateeste, în acest caz, deschizătorul de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
332). Socrate dezagregă viața spirituală grecească (ibidem, p. 338), fără să pună ceva în loc. Dar este de părere Kierkegaard Socrate era îndreptățit s-o facă, pentru că, în esență, vremea culturii grecești trecuse. Dimpotrivă socoate el în epoca modernă o asemenea ironie (așa cum apare, de exemplu, la Schlegel) este cu totul nejustificată: pentru că acum "subiectivitatea" (principiul personalității) a biruit. Ea și-a realizat pretențiile în stat și în biserică, în viața socială și religioasă și se manifestă permanent în aceste forme. În
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a epocii sale, dezvoltată sub influența lui Hegel, cea care a fost reprezentată la noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale, să nesocotească caracterul pozitiv al ironiei socratice. Chiar și mai tîrziu, (1846), el îl declară pe ironist un om glumeț (Papirer, VII, 1, p. 27). Asta ne amintește de acel scurra Atticus al epicureicilor. Dealtminteri, el și-a ameliorat concepția în scrierile de mai tîrziu, cum
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
demne. Printr-aste și-a și cîștigat prietenia unor oameni ca Fichte și Schleiermacher. Și în loc să stăruim, împreună cu Kierkegaard, doar asupra analizei romanului lui Schlegel Lucinde, trebuie să dăm ascultare și felului cum și-a justificat Schlegel însuși conceptul despre ironie în articolul din revista "Athenäum"32. Potrivit lui Schlegel, imposibilitatea de a ne împărtăși altora pe deplin se face remarcată în ironie. Partea cea mai de preț pe care o posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
analizei romanului lui Schlegel Lucinde, trebuie să dăm ascultare și felului cum și-a justificat Schlegel însuși conceptul despre ironie în articolul din revista "Athenäum"32. Potrivit lui Schlegel, imposibilitatea de a ne împărtăși altora pe deplin se face remarcată în ironie. Partea cea mai de preț pe care o posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor, în ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor, în ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca să-l descîlcim printr-o înțelegere pură. În ironie, iese la lumină conștiința unei veșnice mobilități (agilități), a unui haos infinit ce nu poate fi niciodată sistematizat. Personalitatea poate fi epuizată numai aparent printr-o singură relație sau într-o unică lucrare. Întocmai ca în fiecare dintre monadele lui
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]