8,326 matches
-
ban Că-ntr-un singur an El de va pleca Voi veți destrăma Toată munca sa. Cuvântarea notarului: O, mare păstor, N-am vrut să-l omor Nu știu cum să fac De el ca să scap, De când a venit, E tot mai iubit. Ți se pare drept Să stau și s-aștept Și s-ajung deodată Doar cu unu-n barcă? Dacă mă gândesc mai bine Rămân singur! Nu mai ține! Că eu eram învățat Să fiu ovaționat Și din ditamai notar Nici
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lași pe așteptate/ Că eu mor de dorul tău/ Unde ești, nu te știu rău./ Taci, fetițo, c-am venit/ De când luna s-a ivit/ și te-aștept pe după casă/ Sub răchita rămuroasă/ Ai venit, bine-ai venit/ Suflețelul meu iubit/ Că eu ard de dorul tău/ căutându-te mereu./» − Frumos ați cântat, spuse Gheorghiță, păcat că n-am adus cu mine vioara ca să vă cânt; de altfel n-aș fi putut să și culeg poamă și să și cânt; eu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sufletul, culmea, cam prin acelaș loc unde taică-su Costache, avusese de înfruntat, cu ani în urmă acea cumpănă, când era să se înece în apele reci ale dezghețului de primăvară. Ajunși acasă, nenorocirea a continuat, Costache, desnădăjduit că feciorul iubit , Dumitru, a avut parte de un astfel de sfârșit, n-a mai rezistat și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei asistente medicale, Clara Ionescu, ce fusese prietena lui Dumitru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce o înveșmânta! Sărbători de iarnă decente, cu mulțumirea că procesul de învățare din școală era mult mai ușor ca în anul anterior și mult mai spornic! Amândoi cei doi învățători ai școlii ne simțeam în adevărata postură de educatori iubiți și respectați de satul nostru modest. Cum eram tineri, sănătoși, nu ne doream mai mult decât mulțumirea lucrului bine făcut! Copiii satului, școlarii noștri, erau ca și copiii noștri. Nu mai aveam necazuri și nici reclamații pentru că reclamagii nu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
repede, repede că... Ceaușescu fuge cu elicopterul spre o destinație oarecare... Intrăm și noi odată cu stăpânul casei și vedem acel moment de neuitat, când atotputernicul nostru dictator, în panică, își ia zborul... Nu ne venea să credem ochilor! Cel mai iubit, cel mai stimat, cel mai adulat, cel care în „Epoca de aur” fusese atâția ani Dumnezeul României, drămuindu-ne cu zgârcenie hrana, dar mai ales libertatea, părăsea în acel mod scena politică a țării! Vântul libertății ce suflase peste Cortina
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
abia sosit în Franța. Mi-am făcut formele legale de plecare pe o lună. Pentru mine era un prim pas spre o cu totul altă lume, fără a avea altă grijă decât aceea de a mă comporta ca un musafir, iubit și dorit, mai ales că acum eu am rămas pentru ea și mamă și tată! Într-o frumoasă zi din miezul lui aprilie 1992 iată-mă zburând spre Paris. Ce fericit mă simțeam survolând Europa și aterizând pe aeroportul Orly
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Maria, așa cum îi spuneam când m-a primit ca musafir în casa veche, bătrânească, nu și-a mai revenit din durere și la câțiva ani după aceea a părăsit lumea aceasta plină de dureri, mergând să-și întărească fiul prea iubit. De învățătorul și apoi prof. Nicolae Stoica din Cârțișoara n-am mai știut nimic până în anii șaizeci, când la o emisiune radio este menționat ca dirijor al Corului din Cârțișoara. Pe această cale ne-am regăsit, ne-am vizitat reciproc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a două mari iluzii: TEATRUL și IUBIREA. Spun în primul rând TEATRUL, pentru că la el m-am oprit cu suferință încă din fragedă copilărie când încă nu știam definiția IUBIRII. Setea de iubire, mai bine zis, setea de a fi iubită a apărut mult mai târziu, odată cu conștientizarea personalității mele, odată cu descoperirea, formarea și sub greutatea ei. Marți 12 martie 1996 - Iași Efimița nu se roagă la începutul piesei. Ar fi prea banal. Efimița se închină zeului Ipohondriei: MEDICAMENTUL. Pentru ea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
autobiografia personajului, aș spune că Dorina este fiica unei menajere care și ea, la rându-I, s-a născut în familia lui Orgon. Având exemplul unei mame devotate stăpânilor până la sacrificiu (îmi imaginez că a refuzat să plece cu bărbatul iubit care nu suporta atmosfera burgheză). Dorina, din momentul în care își asumă responsabilitățile gospodărești, se lansează cu tot sufletul într-o acțiune de protecție familială, de fapt, acesta fiind rostul existenței sale. Ea nu știe să înșele, dar știe să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Puteai să mă înveți atâtea. De ce ai plecat? Acum cu ce picior să mă ridic și să merg înainte? Câte lucruri puteam să învăț de la tine... Cum să zâmbesc când mi-e greu, cum să râd, cum să mă fac iubită așa cum ai fost tu. Ai fost, ai fost un om minunat. Ai știut tot ce e bine pentru tine și cei din jurul tău! Ai fost rănită dar te-ai ridicat, De ce nu m-ai învățat și pe mine cu ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe mine cu ce picior să dau în ușile pe care vreau să le deschid, atunci când am brațele pline de reproșuri sau laude! De ce nu m-ai învățat cu ce picior să intru pe scenă și cum să mă fac iubită și aplaudată! De ce nu mi-ai arătat viața prin ochii tăi! Doamne, cât am pierdut cât ai fost... și acum? Eu ce fac? Eu cu ce picior merg înainte? Cu ce picior să plec din fața celor răi! Și cum să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
al destinului, așa cum ni l-a dat Dumnezeu Este în inimile noastre, așa cum a fost dintotdeauna, un om bun care a iubit pe toată lumea veselă cu suflet frumos Și-a luat rămas bun, spunîndu-ne așa: nu fiți triști nu plîngeți iubiți-vă și faceți copii aveți grijă de voi nu faceți prostii. Am avut plăcerea de a lucra cu ea. Am avut fericirea de a o avea nașă. Am avut privilegiul de a o asculta... cîntîndu-ne. Am bucuria că fetița noastră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de pe brațul scaunului pentru a afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10000 de metri altitudine, îl închideam rapid din motive "personale"! După ce în finalul filmului Robert Redfort s-a despărțit lacrimogen de femeia iubită, am oftat și am început și eu să mă gândesc la ale mele la Madrid, la Geneva, la neamuri, la prieteni, la locuința din Balta Albă și de bună seama la Ministerul de Externe. Probabil că subconștientul meu era pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe scenă, că le rup picioarele!“ Nu-mi venea să-mi cred urechilor. De la optsprezece ani, când făceam armata la Caracal, nu-mi mai vorbise nimeni așa. „Curățenie generală, asta vreau. Tot ce așteaptă publicul e să-și vadă starurile iubite, nu devileți și Îngerași!“ L-am invitat pe Volpe să-i informeze el pe soliști despre deciziile de ultimă oră. Știam că ei erau cu totul de partea mea, convinși de importanța acestui mod original de a povesti opera. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cunoscut-o pe Colette, mi-am dat seama imediat că era iubirea adevărată. Colette mi se părea cu totul ciudată față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam senzația că era mult mai puțin fericită și mai puțin iubită decât mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să adaug că, În conformitate cu subiectele la modă, elegia mea avea ca temă pierderea unei doamne iubite - Delia, Tamara sau Lenore - pe care n-am pierdut-o, n-am iubit-o, n-am Întâlnit-o niciodată, dar doream din tot sufletul s-o Întâlnesc, s-o iubesc, s-o pierd. În inocența prostiei mele, credeam că scrisesem
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o silfidă În comparație cu ea (În fr. În orig.). . Scuzați-mă, zâmbeam la tristele-mi gânduri (În fr. În orig.). . Culmea (În fr. În orig.). . Plouă mereu În Elveția (În fr. În orig.). . Celei care a știut Întotdeauna să se facă iubită și nu va ști niciodată să se facă uitată (În fr. În orig.). . Aparținând bibliotecii Universității Oxford, reamenajată de Sir Thmoas Bodley (1545-1613), diplomat și erudit englez. . Nu sunt decât fluturi de zarzavat! (În fr. În orig.). . Un fluture de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar niciodată fără dreptate. A vrut o Moldovă dreaptă, curată, liberă-liberă, și a avut-o! Cu orice preț! Medicul italian Matei Muriano, care i-a îngrijit rana de la picior, l-a caracterizat astfel: "...Un om foarte înțelept, vrednic de laudă, iubit mult de supușii săi pentru că era îndurător și drept, veșnic treaz și darnic". Putem, oare, cu mentalitatea secolului XX, să-l judecăm pe Ștefan Vodă în contextul realităților secolului XV, când imperativele domniei îi dictau acțiuni represive, dar necesare, normale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai descânt! se bosumflă Voichița. Te rog!... Bine!... Voichița se reculege câteva clipe, cade într-un fel de iluminare, apoi începe încetișor, cântat, psalmodiat: "Prichindei, mititei, Spiriduși sprintenei, Căutați-l, Cercetați-l! Și de l-ați găsit Pe al meu iubit, De ursitori menit Foc să-i dați! Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci! Să n-aibă stare! Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-am... n-am... Ce n-ai?!?!... Ai! Ai fost apropiat al lui Petru Aron, ucigașul tatălui meu! Stanciu, stacojiu, jurând cu mâna pe inimă: Eu n-am... n-am... Cum aș fi putut să lovesc în Bogdan, cel mai iubit frate al soției mele, Anastasia? Te cred, te cred, spune Ștefan împăciuitor. Am spus-o numai să dovedesc că nu-s pătimaș. Te-am ridicat, totuși, "Primul meu sfetnic" și te am aproape inimii mele, pentru înțelepciune și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
martie 1475 (la trei luni după izbânda de la Podul Înalt) * "...Să nu te descurajezi... ci să continui victoria care ți-a fost hărăzită de Cel de Sus... Dar suma de bani colectată a fost trimisă în întregime... fiului nostru prea iubit, strălucitului rege al Ungariei, care a pornit un război atât de mare contra Păgânilor..." Papa Sixt al IV-lea către Ștefan Voievod, 3 aprilie 1976 (patru luni înainte de bătălia de la Valea Albă). * "Ștefan îți este ție foarte scump. Mântuirea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nordul îndepărtat” și descărcați în incinta gării orașului, rătăcire disperată, în căutarea unui cât de mic semn (un nume sau o literă săpată în coaja sau în carnea lemnului) care să le arate că pictorul Sandro, soțul și tatăl mult iubit, mai trăiește undeva, în deportare ori în vreun lagăr, căutare din start mai lipsită de șansă decât chiar aceea a unui ac într-un car cu fân, dar care totuși se desfășoară la dubla tensiune a nădejdii / deznădejdii, alcătuind scena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și pisica lui favorită (adică - dacă i-am înțeles bine gândul - toate ființele, cuvântătoare sau nu, în care de-a lungul vieții sale pe pământ el și-a investit afecțiunea. Cum și în viața mea au existat câteva pisici mult iubite (Țiți, pisica anilor copilăriei mele, stătea cu mine în pat, când eram bolnav și rămâneam singur în casă, făcută covrig la picioarele mele pe care le încălzea ca o perniță așezată deasupra plapumei), îi dau dreptate filozofului. Pentru mine însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iisus le vorbea. Doamne, dă-mi din apa Ta, Din împărăția Ta! Auzită la 7 octombrie 1996, în stațiunea Felix Iisus cu Mama Lui Iisus de la Mama Lui pleca, Timpul durerii-începea. Maica Domnului suspina Și-întristată-L întreba, Spuse: „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Luni unde vei fi?” „ Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi.” „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Marți unde vei fi?” „Profetul lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac.” „Iisuse, fiul meu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mama Lui Iisus de la Mama Lui pleca, Timpul durerii-începea. Maica Domnului suspina Și-întristată-L întreba, Spuse: „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Luni unde vei fi?” „ Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi.” „Iisuse, fiul meu iubit, în ziua de Marți unde vei fi?” „Profetul lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac.” „Iisuse, fiul meu iubit, Dar Miercuri unde vei fi?” „Atunci nevăzut eu sunt Vândut pe treizeci de arginti.” „Iisuse, fiul meu iubit, în Sfântă Joi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]