12,849 matches
-
de prost renume, despre care femeile de la zenana au citit în ziare. — Aha! strigă Firoz. Se aude hârâitul acului de gramofon și o muzică dramatică, de pian, inundă încăperea. Pran se uită peste spătarul scaunului și vede un titlu care luminează brusc ecranul: Sylvia sau teroarea traficului cu sclavi albi Firoz începe să aplaude tare și unul din cadavrele aflate pe scaunele din spate se ridică brusc frecându-se la ochi. — Este ceva special! anunță Birch spre sala aflată în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
suporta și se întoarce spre rândul din spate să-i șoptească lui Vesey : — Pantofii. Crezi că vor să exprime ceva? Pe moment, își dorește să nu fie așa. Figura lui Vesey nu exprimă nimic la început, apoi, chipul i se luminează oarecum amuzat. Îi lipsește, ca întotdeauna, simțul umorului. — Pantofii, sir? — Lasă, nu contează! Defilarea armatei se încheie. Se servesc răcoritoarele. Sir Wyndham soarbe sifon cu lămâie și repetă „da, foarte“ spre cei care se adună în jurul lui. Foarte zeloși, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa, cel mai mic zgomot, poate strica totul. Chicotitul, de pildă, sau pocnetul dopurilor de șampanie. Charlie Privett-Clampe, mulțumită de raza de lună care luminează albia râului și de vederea neobstrucționată a prăzii, nu vrea ca șansele să-i fie reduse de mișcarea din copacul învecinat. Ce fac acolo, țin o petrecere? Șuieră un sshh! ca la teatru, dar observând că nu are efect, revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
locurile pe care le urmărește. Doar îi vânează pe cei care ies din ele. Cunoaște unul din chelnerii de la Royal Bombay Yacht Club și stă acolo toată noaptea urmărind mingea. Pe pajiște sunt aprinse torțe și șiruri de becuri care luminează estrada pe care membrii clubului își dansează soțiile și prietenele, un vârtej de spinări albe și brațe urmărite atent de douăzeci de perechi de ochi de indieni. Uneori, în timpul zilei, Bobby învață. Sub ochiul atent al preotului Macfarlane, recită Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vorbește sau altcineva îi oprește să-l mai asalteze, explicându-le cine este. Nu este bine să arăți a englez în seara asta la Bombay. Plimbându-se, ajunge spre Fort. Aici are străzile doar pentru el. Ferestrele birourilor nu sunt luminate, liniile de tramvai sunt și ele sub imperiul liniștii și în afara unor cerșetori și a unui ciclist care se grăbește, își poate imagina că acesta este primul moment după sfârșitul lumii. Pretty Bobby pare că se învârte în jurul unei scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o manieră de mare domn, plimbându-se pe mijlocul drumului, întinzând brațele să ocupe cât mai mult loc. Pretty Bobby, Lordul Bombayului mort. Străbătând cu pași uriași orașul abandonat, ajunge la fântâna Flora. O mulțime de becuri cu gaz luminează această porțiune de peisaj, o galerie de statui murdare de pământ ieșind dintr-o pistă de aterizare. Pe măsută ce se apropie, descoperă că nu este singurul jucător care a rămas în urmă. Sub lumini, evoluează la cote maxime un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să împungă animalul în nas, dar îl vede pe Bobby. — Aleluia! Cineva cu coarde vocale! Numele meu este Bridgeman. Animalul ăsta este o rușine. N-ai idee unde aș putea găsi o târfă pe aici? Bobby încuviințează prudent. Bridgeman se luminează la față. — Ha! exclamă, de parcă ar fi câștigat cel mai dificil punct într-un joc, apoi pocnește satisfăcut crupa vacii. Du-mă acolo, imediat. Cum ai zis că te cheamă, prietene? Bobby nu apucase să-și spună numele și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cei din față, încearcă să se protejeze împotriva flăcărilor deschise în timp ce sunt împinși din spate. El își face loc cu coatele, simțindu-și fața, fața lui Bobby, arsă de un vânt uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează. Arzi! Arzi! Figuri luminate de flăcări, dinți expuși, guri roșii sinistre, care urlă. În balcon apare chiar pastorul ca o imagine a damnației. Are fața și hainele pline de funingine, părul și barba par depărtate de cap, într-o învălmășeală de fum cenușiu. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unui unui autoturism Wolseley, dinaintea războiului, spațios și impozant. I-a plătit unuia de la Service o guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum pleacă, cu brațele încrucișate și cu un chip greu de descifrat. Farurile luminează două discuri care balansează pe suprafața înghețată a drumului. Altfel, doar întuneric. Este o călătorie memorabilă, plină de evenimente. Odată, chiar ies de pe șosea, alunecând ușor la un colț și oprindu-se într-un gard. Undeva, pe lângă Colchester, se pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de lemn înclinați la unghiuri diferite, ca dinții de țap. Țărmul din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal, întinzând mâinile, strigând spre albi. În spatele lor, focurile luminează întunericul și un miros puternic, înțepător, de fum și de excremente, străpunge nările lui Jonathan. Calm, profesorul dă ordinul de amarare pe țărmul îndepărtat. Asta nu-i oprește pe unii din oameni să intre în râu și să vină înot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încetez să aduc mulțumiri pentru voi, cînd vă pomenesc în rugăciunile mele. 17. Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, 18. și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți, 19. și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, 20. pe care a desfășurat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
ascuns. 13. Dar toate aceste lucruri, cînd sunt osîndite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina. 14. De aceea zice: "Deșteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina." 15. Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. 16. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. 17. De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. 6. Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. 7. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5. Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus. 6. Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. 7. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8. Suntem încolțiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
prostie și nebunie. Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. 13. Și am văzut că înțelepciunea este cu atît mai de folos decît nebunia, cu cît este mai de folos lumina decît întunericul; 14. înțeleptul își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că și unul și altul au aceeași soartă. 15. Și am zis în inima mea: Dacă și eu voi avea aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
am găsit în toate acestea. 29. Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. $8 1. Cine este ca cel înțelept, și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața, și asprimea feței i se schimbă. 2. Eu îți spun: "Păzește poruncile împăratului, din pricina jurămîntului, făcut înaintea lui Dumnezeu. 3. Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, și nu stărui într-un lucru rău: căci el poate face tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
șampanie... Un chiul meu știa să pri mească, era un senior. Suzanne, care era prea mică să ia parte, se uita de la geam.“ La 80 de ani, ea îi mărturisea Manuelei că sus, de la acea fereastră, privise vrăjită lampioanele care luminau în noapte peluza și ascultase cu nesaț muzica lăutărească, pe care n-a mai putut s-o uite niciodată. În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina straniu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să te mai uiți în urmă... Da, pentru că, după un alt cot al destinului aveam să-l întâlnesc pe Sergiu, spuse Ioana, cufundându-și privi rea într-o amintire care-i lumină deodată toată ființa. Aventura plecării Cu talentul și vraja unei Șeherazade, Ioana mă fermeca seară de seară până târziu în noapte și, cum istorisirile ei deveneau din ce în ce mai captivante, aș fi ascultat-o la nesfârșit. Tocmai se pregătea să aprindă lumânările
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să vii iar la Paris. — Tu știi să fugi pe internet? m-am luminat. — Să vezi cum am învățat. Aveam mai demult un prieten care locuia în străinătate și mă suna din când în când. Într-o seară i-am spus: „Uite, eu am un calculator, nu știu ce să fac cu el.“ „Las’ că-ți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a sfârșit, Că tot ce-a fost frumos a fost minciună, C-a fost minciună tot ce am iubit! Noaptea în palma mea ( Am iubit, cândva) Când noaptea se-ascunsese-n palma mea Și-ntr-un inel se rătăcise luna, Nu-mi lumina cărarea nici o stea; Și viață și-ntuneric erau una. Din pumnii strânși a rugă și-a durere Țipau tăceri sălbatice și reci Și-n ochi, pe trup, pe buzele-mi de fiere Un înger orb îmi desena poteci. Și când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie, îl îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă, plâng în zori sub merii din livadă și din ocne Înegurate toarnă indolente ploi ce stau să cadă. Tot pândind semințele-n ogoare, răstignit e cerul pe ninsoare. Nu știu de ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îndoieli dezleg Deși, eu, pentru nimeni, nu am un ochi întreg ... Umbre în singurătate Lumini și umbre ne-nconjoară în dansul lor neobosit, Ne plânge doru-n asfințit, Un răsărit ne mai doboară. în brațul drept păstrez o stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața nopții Să ni se-ntoarcă roata sorții Din calea hoațelor năluci. Și lasă-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]