8,525 matches
-
al VI-lea-al VII-lea e.n.; situl de la „Siliștea” (satul Poiana) conține așezări din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (perioada Latène târziu) și secolele al VI-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor); situl de „deasupra Varniței” (satul Poiana) cuprinde o așezare și o necropolă din secolele al II-lea-al III-lea e.n. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1929) din Dulcești și (1605, cu transformări în secolele al
Comuna Dulcești, Neamț () [Corola-website/Science/301631_a_302960]
-
monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la Davideni, în punctul „la Izvoare-Spiești”, sit ce cuprinde urmele unor așezări din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), Latène-ul târziu, perioada Halstatt și Epoca Migrațiilor (secolele al VI-lea-al VIII-lea). Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea) din satul Davideni, ansamblu format din biserica propriu-zisă (1774) și turnul-clopotniță (secolul al XIX-lea); și (1701-1900) din
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
se ocupau cu păstoritul, cultivarea pământului sau ridicarea de turnuri, turnuri care datează în comuna Fulga din prima vârstă a fierului, și anume din [[Hallstatt]]. În plus, obștea sătească existentă în timpul stăpânirii romane s-a menținut și în perioada marilor migrații ale popoarelor, cât și în cea mai mare parte a Evului Mediu. Locuitorii obștii erau stăpâni pe pământurile lor, având în proprietate casa și terenul înconjurător, animalele și uneltele, iar o parte a pământului era lucrată în comun, fiind proprietatea
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Prilog -români Remetea Oașului -maghiari Orașu-Nou-Vii -români Prilog- Vii -români Mujdeni -români Numărul de locuințe în satul Prilog este în continuă creștere ajungând în prezent la 350-380 de case. Locuitorii sunt în mare parte plecați la muncă în străinătate. Datorită migrației insă, populația este în continuă scădere. În prezent, se află aproximativ 800 de persoane în evidență însă la propriu sunt în jur de 350 de persoane acasă. Prilogul este așezat pe un deal, iar străzile sunt paralele, partea de jos
Prilog, Satu Mare () [Corola-website/Science/301770_a_303099]
-
specific forestier. În timp acestei denumirii i s-a adăugat și numele principalului afluent al Mureșului din localitate, devenind Palota-Ilva. Denumirea Palota-Poluț-Poluta, este de origine slavo- română 5 și indică vechimea acestui toponim cunoscut de români, cel puțin din perioada migrației slavilor pe teritoriul Transilvaniei, sau a fost preluat de la românii moldoveni, care au traversat munții Călimani și s-au așezat aici aducând cu ei și terminologia de etimologie slavă 6. Mai târziu, localitatea și-a schimbat denumirea in Lunca-Bradului, care
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
comunei: Făgețel, Poiana Negri, Poiana Butucilor, Făget, etc. Majoritatea termenilor sunt de origine autohtonă geto- dacă și latină, ce dovedesc existența unei populații românești, care au preluat termenii de la strămoșii lor. Termenii de origine slavă, au pătruns dinspre Moldova, odată cu migrația slavilor dinspre Moldova. Localitatea Lunca Bradului este destul de tânără. Atestarea localității, ar putea fi dată de descoperirea unui vas de ceramică, din secolul al IX- lea, d.H.1 în satul Neagra, aparținând comunei Lunca Bradului. Însă acest obiect singular, nu
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
de est a satului Răcăciuni; așezarea fortificată din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) aflată pe Dealul Cetățuia, la sud-vest de gara Răcăciuni; și situl de la est de zona „Zootehnică” a satului de reședință, sit ce cuprinde urmele unor așezări din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov) și din Epoca Medievală (secolele al VIII-lea-al XVI-lea). Alte patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1803-1808) din satul Gâșteni; conacul Leon Furnuraki (1906); primăria comunei (1940-1943) și școala
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
ne conduce la concluzia că și aceștia au participat la luptele românilor în timpul revoluției. Problemele privind istoria bisericii și școlii din sat vor fi prezentate în continuare în cadrul capitolelor respective. Dorim să vă prezentăm în continuare un aspect legat de migrațiile românilor, care nu s-au produs numai peste munți, ci și între satele din vecinatatea Livadiei spre zona Văii Jiului, unde existând plaiuri întinse cu pășuni, au atras pe locuitorii păstori din aceste sate. Așa se explică asemănarea toponimică a
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Siliște”, aflat la nord de satul Gutinaș, cuprinde urmele unor așezări din neolitic, Epoca Bronzului, epoca daco-romană (secolele al II-lea-al III-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al VII-lea) și din secolele al XVI-lea-al XVII-lea; și situl arheologic de la „Piscul Corbului” de la marginea de vest a satului Viișoara, unde s-au descoperit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
creștere rapidă a populației. De la sfârșitul secolului XVIII, pe parcursul a 200 de ani, populația s-a înzecit. La începutului anilor 1990 s-a ajuns din nou la o emigrare în masă, dar în anii următori s-a revenit la o migrație normală. Insulele Feroe sunt de fapt un grup format din 18 insule, pe coasta Europei de nord, între Marea Norvegiei și nordul Oceanului Atlantic, cam la jumătatea distanței dintre Islanda și Norvegia. Coordonatele sale sunt , au o suprafață de 1395,74 km² și
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
îndelungată în Transilvania, Oltenia, Banat și Câmpia Tisei le conferă o importanță în descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu. Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în perioada numită "Migrația popoarelor" (), în nordul-vestul Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
a evului mediu timpuriu. Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în perioada numită "Migrația popoarelor" (), în nordul-vestul Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
panonică spre partea centrală a Daciei postromane până la Olt și Carpații Orientali, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominației romane, în timp ce partea de la est de Olt și în afara arcului carpatic s-a aflat, după retragerea hunilor, supusă preponderent migrațiilor slave. Exceptând Dacia de nord-vest, unde își aveau o capitala regală, gepizii și-au extins structurile politice și asupra teritoriului sud-panonic de lângă Sirmium și Singidunum, în dreapta Dunării, teritoriu care fusese dominat de ostrogoți. Acest nou context geopolitic a generat ostilități
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
societățile neolitice apar prin 7000 î.Hr., iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acestă regiune se numără cultura Starčevo-Criș și cultura ceramicii liniare sau „Linearbandkeramic”. Printr-o combinație de difuziune culturală și migrație, tradițiile neolitice s-au răspândit în întreaga Europă până în aproximativ 4500 î.Hr. În America societățile umane ating acest stadiu de evoluție (agricultură și mod de viață sedentar) aproximativ 4500 î.Hr. Se folosește termenul de 'Formative' în arheologia americană. Agricultura neolitică
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
Moderne), populația ucraineană a Basarabiei, îndeosebi în nordul său, a sporit semnificativ de la circa 15.000 în 1810 la circa 200.000 în 1917 (din care peste jumătate se afla în jumătatea de nord a Ținutului Hotin), în principal din cauza migrației din Podolia (de peste râul Nistru). În timpul Primului Război Mondial, colțul de nord-est al Ținutului Hotin a fost singura porțiune a Basarabiei, care a fost ocupată temporar de către Austro-Ungaria. Odată cu prăbușirea Imperiului Rus în timpul Primului Război Mondial, Basarabia s-a proclamat independentă de Rusia în
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
și unul ca monument de arhitectură. Situl arheologic de la Săpoca („Cula Săpocii”) cuprinde o așezare și o necropolă din Epoca Bronzului aparținând culturii Monteoru (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), precum și o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor, inclusă în cultura Cerneahov (secolele al III-lea-al IV-lea e.n.). Biserica „Sfinții Împărați” din satul Mătești, construită în 1692, este monument de arhitectură.
Comuna Săpoca, Buzău () [Corola-website/Science/300790_a_302119]
-
aparținând culturii Monteoru (Epoca Bronzului, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), una aparținând perioadei Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.), o așezare geto-dacică din perioada Latène (secolul al IV-lea î.e.n.) și una din perioada migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.). Celălalt sit arheologic este cel de lângă satul Breaza, tot sub vârful Istrița, aflat în punctul „Fântâna lui Carpen”, lângă releul de televiziune. El cuprinde o așezare geto-dacică din perioada Latène, contemporană cu cea de la Bădeni
Comuna Breaza, Buzău () [Corola-website/Science/300797_a_302126]
-
fost inclusă în componența actuală în județul Buzău, reînființat. Patru obiective de pe teritoriul comunei Calvini au fost clasificate în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Unul este de tipul „sit arheologic”, o așezare din epoca migrațiilor aflată în punctul „În loturi” din zona satului Calvini. Celelalte sunt monumente de arhitectură: biserica Sfântul Nicolae, datând din 1775; casa Săseanu (1906), ultimele două din satul Bâscenii de Jos; și casa Bocănescu (de la sfârșitul secolului al XIX-lea) din
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
în zona „Izvorul Murătoarea”-„Dealul Tocitorilor”-„Grădinile Mari” și cuprinde patru așezări din perioada mileniilor al III-lea-al II-lea î.e.n., una din perioada Latène (secolul al V-lea î.e.n.- secolul I e.n.), două din mileniul I e.n. (perioada migrațiilor) și una din secolul al XVIII-lea. Monumentele de arhitectură sunt biserica Sfinții Voievozi, cu clopotnița (1784), din satul Bozioru, biserica Nașterea Maicii Domnului, cu clopotniță (secolul al XVIII-lea) din zona Bozioru de Sus a aceluiași sat de reședință
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]
-
incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca situri arheologice de interes local. Ambele se află în zona satului Roșioru. Unul, aflat în punctul „Movila Roșioru”, la 400 sud de sat, cuprinde o așezare aparținând culturii Cerneahov din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.) și niște morminte medievale din secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Al doilea, aflat la 1 km est de șoseaua dintre Roșioru și Bălăceanu, în locul numit „Valea Cochirleanca”, cuprinde o așezare și o necropolă
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
IV-lea e.n.) și niște morminte medievale din secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Al doilea, aflat la 1 km est de șoseaua dintre Roșioru și Bălăceanu, în locul numit „Valea Cochirleanca”, cuprinde o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al V-lea e.n.)
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
culturii Stoicani-Aldeni din Eneoliticul târziu (mileniul al IV-lea î.e.n.); situl mai cuprinde și alte așezări din alte epoci: cultura Boian (neolitic, mileniul al V-lea î.e.n.), eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului (cultura Monteoru), perioada Halstatt, perioada geto-dacică, până în epoca migrațiilor. Al doilea cuprinde o singură așezare neolitică aparținând culturii Boian, aflată la 800 m vest de satul Băești. Al treilea sit arheologic, din punctul „La Cetățuie”, în valea Maului și valea Pluteșului, de lângă satul Cernătești, cuprinde o cetate medievală din
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
mal al râului, s-au găsit cinci necropole din perioade diferite: una din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.), perioada Halstatt (secolul al XII-lea-al V-lea î.e.n.), cultura Cerneahov (secolele al II-lea-al IV-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolul al V-lea e.n.) și epoca medievală (secolul al XV-lea-al XVII-lea). Un al treilea sit se află în colțul de nord al fostului sat Cremenea, și cuprinde o altă așezare de tip tell din cultura Gumelnița
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
Ștefan”, la hotarul între Sudiți și Bălai, cuprinde o așezare din cultura ceramicii liniare, din neoliticul timpuriu, una din neoliticul mijlociu (cultura Boian, mileniul al V-lea î.e.n.), apoi una din cultura Gumelnița (eneolitic, mileniul al IV-lea î.e.n.), epoca migrațiilor (secolele al III-lea- al IV-lea e.n.), o necropolă din secolele al VIII-lea-al IX-lea și o așezare a culturii medievale timpurii Dridu (secolele al IX-lea-al XI-lea).
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, situate în zona satului Bălănești: așezarea din zona „pe poduri”, aparținând culturii Gumelnița din eneolitic (mileniul al IV-lea î.e.n.), și necropola din epoca migrațiilor (secolele al VII-lea-al VIII-lea e.n.) aflată în zona „la Făcăiana”, lângă grajdurile fostului CAP. Alte patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură, toate biserici. Acestea sunt biserica „Adormirea Maicii Domnului” (cu clopotnița) din satul Bălănești (1834-1841
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]