9,132 matches
-
vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge în hohote în grădina birtului Enache și apoi pe stradă de spaima holerei care amenința Capitala; în 1900 neagă în public, la Ateneu, o afirmație pe care totuși mai înainte, o făcuse („Nu, mă, în România nu trebuie să fii om de litere! Eu dacă aș avea 12 copii nu i-aș face pe nici unul literat, dar i-aș
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
maltratați de români în căminurile noastre, mai rău decât au fost sârbii și bulgarii de bașibuzuci - și pentru a se convinge lumea întreagă de ce credință trebuie să pună în calomniile cari umplu coloanele acelor ziare străine - declarăm, ceea ce nu poate nega nimeni, că trăim în România în cea mai bună armonie cu românii, fără a ni se cauza nici cel mai mic rău, după cum insinuează acele ziare străine prin esorbitantele și meschinele 2 lor invențiuni. Rugăm, prin urmare, pe zisele ziare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cea mai importantă (de însușit) pentru noi e credința”. Face efortul de a nu se depărta prea mult de priveliștile și deprinderile în care a crescut. E în atitudinea sa o opoziție sui-generis la solicitările civilizației, pe care nu o neagă, dar pe care - fără vehemență - o acuză. *De cîteva zile se comentează cu pasiune, în fel și chip, spectacolul Tragedia lui Richard al II-lea, realizat de Prospect Theatre Co. pentru Festivalul de la Edinburg 1969 și preluat recent de Televiziunea Română
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primește statut de personaj pozitiv. Am fost surprins să fiu citat în situații la care nu participasem, să mi se pună pe seamă vorbe pe care nu le-am rostit, bravuri de care n-am fost în stare. Cînd am negat, s-a considerat c-o fac din modestie ori că aș fi uitat. De la o vreme, mi-am dat seama că e inutil să combați asemenea inadvertențe. E ca și cum ai pune note de subsol la fiecare paragraf dintr-un basm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era pleșuv. Ei, uite, mi-am zis, prin ceva tot îi semăn! Merită să fie sărbătorită ziua de naștere? Răspunsurile diferă după felul în care privești viața. Un optimist ar zice că da; un pesimist ar fi sceptic sau ar nega că nașterea e un privilegiu. Eu nu-s nici optimist, nici pesimist, ci un meliorist îngrijorat. Sper, tacit, în mai bine, chiar dacă viitorul mă neliniștește. Realizările personale se configurează greu, climatul intelectual și moral în care trăiesc nu-i cel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi fac oamenii ăștia”, continuă el: „au încasat achiziție pentru publicitate de la Buhuși, l-au trecut pe Radu Popovici, regizorul Teatrului de Animație, care domiciliază în București, ca realizatorul publicității de la OJT etc. Am vorbit cu Mîcîială (directorul OJT): a negat că ar fi avut vreo întîlnire cu Radu Popovici! Eu mă mir că nu tremură și nu transpiră colegii ăștia ai dumneavoastră care fac așa. Nu li-i de ajuns că iau 50, 100 de lei în plus peste leafă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Filosofia democrației”, în „Sinteza”, nr. 68/1986). Am abordat și eu, recent, chestiunea într-o convorbire cu profesorul Constantin Ciopraga, care e un democrat, însă unul pătruns de sentimentul ierarhiei. Dînsul mi-a spus (rezum cu vorbele mele) că a nega inegalitățile naturale dintre indivizi e o prostie, că uniformizarea, omogenizarea, dacă s-ar realiza, ar avea ca efect regresul societății. O formulare mult mai dură se găsește la Jean d’Ormesson, care, într-un „Le Figaro magazine” de acum cîțiva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ghiocul”! Plus alte vorbe „condimentate”. Deși după episodul rebotezării lui Milarepa în Marù n-ar fi trebuit, am fost consternat să aflu (eram la Gîrleni, la închiderea „Lunii cărții la sate”) că Petru Cimpoeșu, de a cărui acuitate eram convins, neagă existența suferinței psihice! „Unde nu-i durere fizică, nu-i suferință”, a susținut el. O atare opacitate, la un prozator (chiar provenit din inginer), sperie. Cum: durerea minții, a sufletului sînt doar niște fantasme? L-am combătut vorbindu-i de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
găsești o singură frază cu timbru critic. Lucru știut: metodele, procedeele, gesticulația pot fi împrumutate, mimate. De aci impresia nedreaptă de epigonism, de uniformitate. O altă cauză e că, în nouă din zece cazuri, „critica nu e critică”, adică nu neagă, „e prea pozitivă”. Adesea - reproș real - în locul unei judecăți sau atitudini dai peste o „teoreolă” pedantă, obositoare, chiar și pentru cei trecuți printr-o facultate de filologie. Deși de felul meu sînt un om curios, eu însumi înghit greu așa ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate. Firme vechi: «Curele, hamuri.» Trotuare gloduroase. Orașul se bănuiește spre răsărit, plat, mediocru”. Ce himeră trebuie pentru a nega existența provinciei? în fabrică (drumul meu a fost la cea de confecții), nimeni nu pare să se gîndească la aceasta. Acolo, ca să citez o lozincă, „Timpul de muncă reprezintă măsura tuturor valorilor”. *Ascult (cu întreruperi, din cauza bruiajelor) un fragment din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dorinței de cunoaștere și autocunoaștere, despre nevoia de a-și schimba în bine viața (devin, fără excepție, caritabili). Explicațiile ce s-au dat diferă foarte mult între ele (la dezbatere au participat doctori prelați, călugări budiști ș.a.), dar nici una nu neagă existența fenomenului. Ciudat „personaj” mai e și Nanianu! Mereu cu ambiția de a fi isteț, mereu Cănuță om sucit. În tot ce povestește introduce o notă de ficțiune prin care se autoevidențiază. Ascultătorul e pus într-o situație dificilă: fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sadic și șapte masochiști”, între Costin, autorul ei, și Genoiu („sadicul”) a apărut un conflict deschis. Supărat, acesta din urmă l-a declarat pe Cs. „diversionist” și a subliniat că asemenea texte trădează ceva din caracterul lui. „Diversionistul” și-a negat „opera”. Curat masochism! Conflictul lor a durat numai două zile. Azi, în perspectiva unui chef, părțile (era să scriu „caracterele”) s-au împăcat. O pildă care ar trebui cunoscută de toți cei ce vor să se salveze dintr-o situație
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acum, cu ce insistență îi cultivă pe cei de la Institutul de Teatru, unde urmează să-și bage odrasla!” Nu „marșez”, pentru că nu știu cît are să-l țină această formă de răzvrătire. Nu uit cronica sa la Conversație în oglindă, care nega punct cu punct ceea ce-mi spusese după premieră. Și, vai, cît de „excitat” era de faptul că G. Îl felicitase pentru cele ce scrisese! *Cum a fost în „capitala Ialomiței”, unde patroana locului e „tovarășa Găinușe”? „Nu mare lucru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-l Întâlnesc pe colegul lui Tudorel, cel despre care v-am mai scris c-a citit „Lovineștii” și mi-a spus, entuziasmat că l-a Încântat cartea, că se vede cultura temeinică, clasică, a autorului. Adevărul nu poate fi negat decât Întârziat doar. Mă bucur, vă Îmbrățișez, I. Olteanu 19 București, 26 martie 2002 Prieteni dragi, Când vă scriu mă bucur, parcă ați fi aici, că suntem Împreună și Împărtășim gânduri și planuri. I-am trimis dlui Severin materialul pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
20 martie 1978 a fost arestat și dus la București, la un proces de moravuri. S-a găsit în boxa acuzaților cu oameni pe care nu-i văzuse în viața lui, acuzați ca și el de inversiuni sexuale; el a negat în bloc toate acuzațiile îndreptate împotrivă-i și aceasta a dat coinculpaților care mărturiseseră curajul de a retracta, arătând, unii din ei, vânătăile și alte urme lăsate de la interogatoriile de la miliție dovedind astfel instanței tipul de argumente convingătoare ce s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a rostit cuvântul în altă parte. Firește, exclud de aici cazul textelor rău intenționate, gesturile unor indivizi mânați nu de dragostea pentru adevăr, ci de te miri ce interese murdare, gesturi și persoane a căror existență întristătoare nu poate fi negată, în principiu. Așadar, domnul Eugen Barbu să-i sperie pe alții cu baubaul că, dacă te-ai adresat Europei Libere, ești un borfaș, un trădător, te afli angajat în lupta împotriva intereselor propriei țări, iar domnia sa, care, chipurile, polemizează cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
verdictul. Spre deosebire de alți ani, nu ne mai Întâlnisem, vara, la mare. L-am revăzut toamna, la spital, apoi acasă. A sesizat imediat perplexitatea pe chipul celui care Îl privea. Sorin avea cu totul altă Înfățișare, era marcat... zadarnic Încercasem să neg șocul revederii, zadarnic Încercam, la telefon, Între urările cuvenite zilei sale de naștere, să-l asigur că finalul anului următor Îl va găsi sănătos și vom primi Împreună trecerea dintr-un an În altul, cum făcusem de-atâtea ori, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
limbă română din Israel. Din perspectiva timpului, aceste vetuste amintiri ar putea, cine știe, să ofere cititorului de astăzi prilejul de a se amuza, din nou, cu farsa socialistă, În care norocul și nenorocul se aliază, se substituie și se neagă, Într-o neagră, mutuală și ludică mascaradă. Neprimirea scrisorii de la Berlin s-a dovedit, până la urmă, un noroc. Nici nenorocul deposedării de coronița Uniunii Scriitorilor din R.S. România nu mi-a adus doar necazuri. New York, mai 1999 * Stimate Norman Manea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a dialogului care o definește, dialogul bimilenar dintre un grec și un evreu. Acest dualism proteic este lizibil și În literatură; nu doar global, ci În literaturile fiecărei țări europene. Uneori, În forme bizare și chiar răsturnate. În felul cum negi frumusețea, Îi poți totuși aparține. Îndoindu-te de adevăr, Îi aparții, totuși. Sceptic față de orice credință, mărturisești, totuși, nevoia reperului. În 1936, când a apărut Întâmplări În irealitatea imediată, murea Mateiu I. Caragiale. Capodopera acestuia, Craii de Curtea Veche, editată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține totuși prin chiar această inversare ilicită. Estetica urâtului, legătura de blestem cu Atena frumuseții. Copil din flori ale răului... Asemenea soluție păgână și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
față de propria-i persoană Îi producea o ușoară emoție senzuală.” Nerăbdător a primi validarea, prin cuvinte, a ceea ce se Întâmplase, cum se obișnuiește În escapadele de acest fel, naivul Învingător pune bine cunoscuta Întrebare, sceptic față de orice răspuns care ar nega confirmarea amoroasă. „Nu, iubesc prezența ta, nimic altceva. Doar șansa, faptul de a fi cu tine”, răspunde tranșant partenera... Înșelatului („adevăratul” Înșelat, crede protagonista) i se oferă, totuși, cu eleganță, o prea puțin elegantă explicație: „La fel de bine, m-aș putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu ca Întruchipare a autorității, ci a ereziei. Din acest motiv, raportul dintre tată și fiu, ocupând narațiunea copilăriei, pierde orice funcție restrictivă. Tatăl este parte - parte centrală - din vasta acțiune subversivă pe care imaginația o exercită Împotriva realității imediate, negându-i frontierele, regulile, dilatându-i potențialitățile și misterul. Tatăl pare a locui demult, dacă nu dintotdeauna, ca un privilegiat, cu drepturi și abilități aristocratice, În Lumea Copilăriei, În care fiul este doar un novice, un membru de rând, pentru că unul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale documentelor de către biograful interesat mai ales de amănunte picante și rumori scandaloase. Mi-a arătat, la un moment dat, pașaportul cu care mama sa părăsise Rusia țaristă. „Mă Învinuiește, acest Atlas, că mi-aș fi falsificat originea. Ca să-mi neg evreitatea, adică. Numai că familia mea se numea În rusește Belîi. Alb. Albu. Chiar așa. Privește: Liza Belia. De aici a venit Bellow, nu din altă parte. Dar ăsta habar n-are de nimic, caută doar scandalul.” Într-adevăr, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de netrecut, crede Kertész, care Îl separă de literatură și idealurile ei: Auschwitz. „Când se scrie despre Auschwitz, trebuie știut că, cel puțin Într-un sens, Auschwitz a pus literatura În suspensie”. Și adaugă, apăsat: „Nimic după Auschwitz nu a negat Auschwitzul. În scrierile mele, Auschwitz nu apare niciodată la trecut”. Fisura umană profundă produsă de grozăvia cu acest nume și de cele similare ei poate fi deslușită, crede Kertész, În creația europeană postbelică. „Nu este necesar să alegi anume Holocaustul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devin, nu o dată, oglinda inevitabilă și perpetuă În care ne recunoaștem, brusc. Femeia cheală, În rug roșu... Nici după oroare și tragedie, naratorul lui Kertész nu are o relație confortabilă cu evreitatea sa, chiar dacă nu o mai ignoră, refuză sau neagă, ci doar o acceptă, fatalitate inexorabilă a oglinzii. Unul dintre multiplele motive pentru care naratorul refuzase să aibă un copil pare a fi și teama că acesta Își va revendica, cu totul de neînțeles, dreptul de a nu fi evreu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]