9,631 matches
-
să fie mai preocupați de propria existență și mai motivați. Ceea ce înseamnă, în opinia autorului citat, că rolul îndeplinit până acum de reality TV este azi preluat de social media. În munca de documentare pentru această carte, am pus de nenumărate ori întrebarea „De ce are Facebook succes?“. Desigur, Facebook este vedeta, însă succesul său îl vedem replicat la diverse niveluri de zeci și sute de site-uri și aplicații social media. Iată câteva dintre răspunsuri. Aplicații. Cristian Manafu, organizator de evenimente
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
înde ajuns de impresionant încât să fie reluat apoi în alte și alte emisiuni. Nimeni, în industria televiziunii din acei ani, nu s-ar fi gândit să investească resurse pentru a realiza un film pe care să-l reia de nenumărate ori, în care cineva nu face altceva decât să cufunde niște pastile mentolate într-o băutură acidulată. Ar fi fost de-a dreptul copilăresc, iar chichițele avocățești complicau probabil lucrurile și mai tare, având în vedere că era vorba despre
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Internet. Lucrul acesta face ca până și un produs care se vinde rar să aducă profit, alături de alte produse care se vând la fel de rar. Mai mult decât atât, social media creează discuție în jurul produsului respectiv. Facilitează reacții și acțiuni. Vezi nenumăratele comentarii și zecile de mii de clipuri realizate de utilizatori care au copiat experimentul. Vezi acțiunea simplă și, astăzi, universală de a da mai departe, de a share-ui, cum ne-am obișnuit să-i spunem. Un simplu click ne permite
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
realizat de Jamie Williams și preluat de prestigioasa publicație online PBS MediaShift.178 Ele arată că, utilizate creativ și inteligent în momente de criză majoră, social media pot să îndeplinească funcții care scapă presei mainstream. Copleșite de amploarea catastrofei, de nenumărate imagini și date, mass media nu puteau să se concentreze asupra unor probleme punctuale - și vitale - cum era furnizarea de informații de utilitate imediată supraviețuitorilor și apropiaților acestora. Ce ar putea împiedica însă mass media să adopte instrumentele social media
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
În mod firesc, orice moment aniversar îndeamnă la reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul de șlefuire a tot ceea ce înseamnă zestre nativă, ceea ce se realizează, în mare
La ceas aniversar. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1829]
-
vorbire despre atitudinea reală a Aliaților care, altmiteri, atunci ca și astăzi, se considerau apărători și promotori ai libertății și democrației: "[În afară de acțiunea strict militară] aviația anglo-americană a dus și o acțiune de intimidare și demoralizare a populației civile. De nenumărate ori, avioanele de vânătoare americane au mitraliat trenuri civile și automobile pe șosele. Aviația engleză a efectuat bombardamente de noapte în cursul cărora bombele au fost lansate în centrul Capitalei". În această perioadă, Grupul 6 Vânătoare ridică în aer la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
viteze nemaipomenite. Rând pe rând, îmi apăreau imagini retrospective. Peste șase ani de război: unitatea condusă la început de mine (Escadrila 43 Vânătoare) intrase în alarmă la 17 martie 1939, cu o primă deplasare operativă la Cluj (Someșeni) Transilvania. Deplasări nenumărate apoi în țară și Uniunea Sovietică, lupte aeriene, atacuri la sol, însoțiri și protejări de unități de bombardament, revenirea în țară, apoi din 1943 comandant al Grupului 6 Vânătoare, toate misiunile contra incursiunilor aviației americane ce bombarda Bucureștiul și zona
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
informat: de la radio, din comunicatele militare știam ce se petrece peste tot în lume. Prezența sovieticilor în țară, cunoașterea comunismului încă de multă vreme, din citit, din experiența căpătată personal în Uniunea Sovietică în războiul ce abia se terminase, din nenumăratele exemple trăite din primele momente ale noii colaborări după 23 August 1944 (exemple ce vor face obiectul unor alte povestiri pe care țin să le aduc la cunoștința atâtor oameni neinformați, din indiferență, din rea credință sau din satisfacerea unor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
inițiativa și hotărârile mele. Eram totdeauna liber să decid ce credeam de cuviință. Acum... tot ce mi se întâmpla era total diferit, eram privat tocmai de această libertate. Eram deci în voia necunoscutului, dar... în mâna lui Dumnezeu, precum de nenumărate ori, în încercări disperate, grele, fără ieșire, când adevărate miracole s-au produs, spre uimirea multora, iar în mine accentuându-se căldura binefăcătoare a credinței. Și timpul continua să se scurgă, aproape o oră de când staționam. Gardienii mei coborau pe
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
parte, la clanurile familiale colorate și gureșe, la bizarerii fizice și psihice, la destine romanești, la kitsch, la răsfățuri orientale și la neseriozitatea reconfortantă. În paginile sale, găsești ișlerul la aceeași masă cu cataiful. Mutările dintr-o locuință în alta, nenumăratele personaje secundare și ciudate care invadează pagina (puține celebre, ca Blaga, Ștefan Bezdechi sau Țuțea), prietenii fără nume, reținuți de câte o amintire nostalgică, au această dublă culoare, de nord și sud laolaltă. În „rătăcirile elevului Negoițescu“, intră nu numai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mușcă reciproc ori un dragon ce își devorează coada simbolizează conflictul, urmat de conciliere, dintre două impulsuri contrare ale inconștientului. Iar pentru Jung - atât de bine cunoscut de autorul Strajei... -, dragonul, acoperit pe tot corpul, ca un cer înstelat, de nenumărați ochi, este o proiecție mitică a inconștientului, cu „luminișurile“ sale răsfirate. În fine, am insistat, în (psiho) analiză, asupra „pubertății repetate“ a lui Negoițescu, asupra profilului său de copil teribil și de puer melancolic. Or, în sensul acesta, luându-mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
înalt, spătos, cu figura atrăgător blajină, mă lua de mână sau mă ducea în cârcă la scaldă, la Someș, undeva în dreptul pădurii Hoia, la poalele ei dinspre oraș, unde apa, nezăgăzuită încă de maluri, se răspândea pe albia lăbărțată în nenumărate șuvoaie mai mari sau mai mărunte. Soldatul, în izmene și gol de la brâu în sus, se așeza pe fundul apei mici, cu spinarea în amonte, ca să-l izbească valurile, a căror spărtură mă stropea, făcându-mă să scot țipete de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
consistentă ca untura de gătit. O premieră au constituit-o însă încercările de sinucidere, legate tot de conflicte cu părinții, mai ales refuzurile de a mă lua cu ei la vreun spectacol sau la cumpărături: ah! ce feerie, târguitul în nenumăratele prăvălii, una lipită de alta, care se înșirau și se înghesuiau pe strada Traian; nu dughene sau magazine pretențioase, doar prăvălii încărcate de fel și fel de mărfuri, unde vânzătorii te trăgeau de mânecă și nu te lăsau să pleci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
chiar, când duminicile dimineața ori în alte zile de sărbătoare mă strecuram și eu acolo, în paturile părinților dispuși la această drăgălășenie. Tata avea obiceiul să mă ispitească, jucând cu mine o mică comedie, care, deși s-a repetat de nenumărate ori, nu înceta să mă intrige și să mă amuze când devenisem în privința asta mai sceptic, confruntat cu serioase îndoieli: își subția glasul, care suna cârâitor și strident, atribuindu-l unei pretinse madam Fârlifus (Firlefanz), veche amică picată ca din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sub guler și s-ar fi lăsat pe spinare o muscă moartă - ticuri care, din fericire, totuși n-au fost simultane, ci s-au succedat, fiecare vârstă cu al ei - unul dintre cele mai stranii fiind să-mi fac, sacadat, nenumărate cruci fără să observe lumea). Profesorul de muzică, Golumba, companion cinegetic al unchiului Toader, dar care habar n-avea de mine ca nepot al amicului său, a observat doar că eu cânt fals. În schimb, nu mi era antipatic, nici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
înalt nivel de specializare: tot atâtea simboluri și nobile garanții ale dreptului nostru moral de a stăpâni acolo (nu ridicaseră de altminteri românii, în scurtul răstimp de două decenii, catedrale impozante pretutindeni în orașele transilvane, nu umpluseră ei provincia de nenumărate școli, din care țâșnise - ca peste noapte - o burghezie românească locală, pe care se putea clădi comod viitorul?), a căzut decizia de arbitraj de la Viena. Mă duceam tocmai la Ion Chinezu, care locuia într-una din clădirile fondului clerical maghiar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atât de miraculos, încât descopăr acest sens. În iubire, mă dăruiesc totdeauna total, indiferent dacă primesc ceva în schimb. Uneori, dăruirii mele nebune i se răspunde cu o nemaipomenită cruzime, inconștiență, o cruzime de fiecare clipă, ce taie în mine nenumărate brazde de durere, dar dăruirea mea sporește. Echilibrul se restabilește într-un fel, căci în definitiv cine nu mă iubește, cine nu duce lipsa dezlănțuirii mele erotice rămâne într-o sărăcie penibilă, care e pedeapsa cea mai mare. Când focul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
despre aplicarea socială a solidarității (1902-1903), Léon Bourgeois, doctrinarul solidarismului, desemna "obligația de a proteja viața contra riscurilor cauzate de condițiile insalubre"2 ca fiind "cea mai presantă dintre obligațiile sociale ce se nasc din faptul solidarității" (p. 269). Spectacolul "nenumăratelor decese ale copiilor, care pun în mare pericol viitorul națiunii" (p. 272), înmulțirea cazurilor de tuberculoză "flagel mai ucigător decât marile epidemii" (p. 272) fac să se identifice în insalubritatea habitatului "una dintre cauzele cele mai puternice ale creșterii mortalității
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor avertizări asupra pericolului "transformării în ghetou" a peisajului urban francez, va invada dezbaterea publică în anii 1980. O a treia marcă a orbirii de care a dat dovadă urbanismul modern ține de disprețul față de locuința individuală, timp în care se
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu mai puțină încărcătură ideologică acest fenomen. Îmbătrânirea demografică n-ar fi decât unul dintre multiplele procese prin care omenirea a trecut și va mai trece, existând posibilitatea adaptării la noile situații și capacitatea de a găsi soluții la sfidările nenumărate pe care istoria le-a scos în calea societății omenești. În general, literatura demografică de limbă engleză este mult mai ponderată în judecarea consecințelor îmbătrânirii. De altfel, și terminologia trădează acest lucru: francezii folosesc termenul vieillissement, acolo unde în engleză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
eu lucram deja în munți) au fost: — Liliana, lumea-i mare! Cine știe, într-o zi o să ne vedem! Mihaela, prostituata tânără și naivă, cea care mă ruga să-i fac mâncare, după ce a fost bătută de albanezul ei de nenumărate ori, s-a mutat cu un bătrân de vreo 60 de ani. Ea este micuță, genul cu șepcuță șmecheră pe-o ureche, pare (și este) încă un copil. El (îl știu) este un libidinos bătrân, pute a băutură, are un
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care le prilejuiau; la el totul era doar pre text pentru o butadă sau o formulă. Deopotrivă de nestatornic în pasiuni ca și în vicii, el se lăsa dus de ele din indolență și parcă din lipsă de curiozitate. Metrese nenumărate, dar nici una care să-i fi marcat viața. Neînstare nici de dragoste, nici de ură, a trăit toată viața mai prejos de înzestrările sale, care nu erau deloc puține, dar pe care i se părea fără rost să le cultive
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu-i stârnea fierea nici la cele mai ucigașe ofense, nici la cele mai primejdioase; și cum coarda și principiul urii și al prieteniei, al recu noștinței și al răzbunării sunt aceleași, și cum acest impuls îi lipsea, urmările erau nenumărate și vătămătoare.“ Când citești asemenea lucru, îți amintești de vorba lui Retz despre Mazarin: „N-a fost nici blând, nici crud, pentru că nu-și amintea nici binefacerile, nici insultele.“ Model de ineficiență, Regentul a înălțat până la geniu arta de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
celuilalt. Cât a fost în fruntea treburilor sta tului aceasta a fost una dintre principalele lui preocupări; a fost nespus de mulțumit de ea, dar aceasta, iute dez vă luită, i-a adus ura tuturor și l-a vârât în nenumărate încurcături. Cum nu era deloc rău, ba chiar dimpotrivă, a rămas în nelegiuirea și în desfrâul spre care Dubois îl împinsese de timpuriu și care, cu răul învăț, prindea tot mai tare rădăcini în el, odată cu duhul prefăcătoriei, de ațâțare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu-i stârnea firea nici la cele mai ucigașe ofense și nici la cele mai primejdioase; și cum principiul și impulsul urii și al prieteniei, al recunoștinței și al răzbunării sunt aceleași, și cum acest impuls îi lipsea, urmările erau nenumărate și vătămătoare. Era peste măsură de timid, știa asta și îi era atât de rușine încât se prefăcea că este tocmai dimpotrivă, până la a se mândri cu aceasta. Dar adevărul era, cum s-a observat în sfârșit, printr-o experiență
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]