8,131 matches
-
vieții acestuia. Într-un duel deopotrivă drept și nedrept, scriitorul mutilat de bătrânețe se opune din toate puterile virilității și avântului mediocru al tânărului său rival, descoperind treptat că nu îi face față. Sistemul reversului necesar aduce în prim-planul neputinței lui Zuckerman o altă femeie, pe tânăra și senzuala Jamie Logan. Fiica unui petrolist bogat din Texas, Jamie e căsătorită cu Billy Davidoff, și împreună formează un cuplu de scriitori democrați exaperați de politica lui George W. Bush. Zuckeman răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Conrad, fantoma lui Roth știe, precum marinarul Marlow, că trăim așa cum visăm: singuri. "Dilemateca", anul V, nr. 49, iunie 2010 Derivă în trei acte Romanul lui Philip Roth, Umilirea*, reia câteva dintre temele deja clasice ale scriitorului, precum bătrânețea și neputința, însă într-o dimensiune diferită și mai puțin cizelată în raport cu scrierile sale anterioare. Considerat un adevărat eșec de către unii critici, intrigați de spațiul narativ mult diminuat și de neverosimilul unor contexte, Umilirea este mai degrabă un exercițiu nuvelistic despre ratare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sumbru al eșecului și-al suferinței, într-o continuă dramă a inadaptării. Ivan Șutov, un scriitor rus exilat în Franța, trăiește o criză existențială intensă. La cincizeci de ani, totul în viața sa pare că se destramă în iluzie și neputință. Și-a pierdut puțina faimă dobândită în lumea literară, a devenit aspru și încrâncenat în discurs și atitudine, iar iubita sa, mult mai tânără, nu mai pare dispusă nici să-l admire, nici să-i tolereze vituperațiile la adresa prezentului decăzut
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și excesul își găsesc însă catharsisul în ultima însemnare, Arezzo, 7 august, când Gog își abandonează pentru câteva zile bogăția și trăiește ca un sărac, într-o țară a cărei limbă nu o vorbește. O "victimă fără libertate" exasperat de neputință, rătăcește printr-un sat mărunt din Italia, vorbește în cuvinte puține cu un bătrân ce tăia lemne, singur, într-o pădure. Extenuat și flămând, la mila celor cu adevărat săraci, primește o bucată de pâine de la o fetiță. Armata de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la Polirom, este cronica unei familii dintr-un sat transilvănean în care, timp de aproape un secol, se împletesc, dramatic și discordant, destinele unor țărani ce trăiesc simultan atât catastrofa marii istorii, cu războiul, colectivizarea, sărăcirea și tranziția, cât și neputința, adesea tragică, de a trăi în armonie cu ceilalți. Narațiunea la persoana întâi a personajului central, Tabita, poate fi citită ca o dare de seamă despre modul în care conflictele din interiorul unei familii pot avaria iremediabil viețile unor indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sfârșitul lumii este trăit individual de către toți cei ce se simt dislocați, dezrădăcinați, alienați și îndepărtați din Paradisul fericit al trecutului. Memoria recuperează deopotrivă urmele vagi ale inocenței de altădată, dar și rădăcina răului, care pare a fi mereu aceeași: neputința paralizantă de a iubi, de a-l accepta pe celălalt așa cum este, strivirea brutală a idealului naiv, amoros sau de orice alt fel, etica primitivă favorizând violența și vinovăția apriorică. Toate se regăsesc în imaginarul eschatologic, însă, transpuse în cursivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care propriul corp îți este confiscat, refuzat, controlat, iar tot ceea ce poate alcătui definițiile diverse ale identității feminine este supus chestionărilor absurde ale Partidului? Care sunt coordonatele unei existențe decente într-o lume cenușie, fără speranță, dominată de frică și neputință? În registre diverse și pe tonalități variabile, fiecare dintre participantele la acest proiect literar contribuie atât la conturarea siluetei triste a femeii române în comunism, cât și la dezmembrarea unui mit teribil - acela al femeii "multifuncționale", pion central în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fericit, ca să amintim o sintagmă des utilizată în contextul discuțiilor despre Banat, se desparte tot mai mult de limba vorbită. O memorie fericită a copilăriei, prelungită până dincolo de firesc, păstrează amintirea exceselor culinare prilejuite de rugile sârbești, firescul amuzat al neputinței de a vorbi maghiara, fascinația față de cripta familiei Mocioni, mirosul ireal, impregnat de tristețe și uitare din salonul castelului lor din Foeni, unde a funcționat timp de zeci de ani grădinița satului. În primăvara lui 2005 o parte din Banat
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
necesar, o dimensiune umană tragică a scrisului ca proces curativ. Necesitatea conexiunii dintre realismul textului și lirism este justificată prin natura autobiografică a cărții. În interiorul acestui cadru subiectiv sunt afirmate, într-un registru dramatic, cercurile concentrice ale înstrăinării, fricii și neputinței. Edgar, Kurt, Georg, Tereza, croitoreasa, doamna Margit, Căpitanul Piele, Lola, bunicile, tatăl, frizerul, blănarul, angajații abatorului, sunt protagoniștii ficționali ce transmit, prin semne și metafore, sensul unei existențe grave, în interiorul căreia cedarea, uitarea și tăcerea nu își au locul. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din când în când și privea marea și cerul. Gândea la tinerețe, dar povestea încâlcit, ca viața mea". Propria existență îi devine de neînțeles lui Petar Rajić, iar obsesia morții se conturează tot mai clar. Interogațiile lui rămân fără răspuns, neputința de a mai distinge între nuanțele răului transformându-se în exasperarea de a nu mai distinge între bine și rău: Nu mai știa ce e bine și ce e rău, și judeca totul după rumeneala cerului, găsind în ea mângâiere
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Lirica Itakăi și Stražilovo. Lirica Itakăi a fost publicat în 1919, într-o periodă de efervescență culturală, datorată și prezenței dinamice a unei generații tinere ce a impus estetica inovatoare a avangardei. Volumul codifică subiectiv experiența dramatică a războiului și neputința omului de a se elibera de istorie, de a depăși temporalitatea destructivă a prezentului și incertitudinea angoasantă a viitorului: "Văzut-am Troia, și-am văzut tot./ Mare, și maluri sub lotus involt,/ și m-am întors, singur, livid./ În Itaka
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prietenia fetiței cu un leu de munte ce-o apără și o slujește, aducându-i în dar ochii victimelor sale. Urmărind plimbarea nocturnă a Destinei prin canion, în compania leului, Exodus și logodnica sa, Nadine Coussay, cad în capcana propriilor neputințe, urmăriți îndeaproape de glaciala Destina și de fiara ei. Înainte de răsăritul soarelui, peisajul dușmănos al pustiului va adăposti un șir fatal de violențe barbare, estetizate în cadre însumând tablouri rafinate ale ororii, cărora Tanning le-a rezervat, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
neputincioasă în încercarea ei de a le domina, căci o molimă nu poate fi oprită printr-o simplă vrere. Insist, cu riscul de-a mă repeta. Politica clasică se întemeiază pe rațiune și pe interese. Ea se condamnă singură la neputință pentru că tratează masele din exterior, ca pe o sumă de indivizi. Și nu din cauza lipsei de mijloace intelectuale sau de voință, și nici pentru că masele ar aparține păturilor sărace ale societății și nu ar izbuti să înțeleagă interesele sau să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
extraordinar concurs de împrejurări, care-a făcut din acest medic creatorul unei științe, întemeietorul unei noi politici. II După uimitoarea înfrîngere suferită de armată în 1870, Franța și mai ales burghezia franceză își descoperă în doar cîteva luni fragilitatea și neputința de a conduce țara, de a stăpîni forțele sociale. Sub Napoleon al III-lea burghezia aplaudase operetele lui Offenbach, lăsîndu-se vrăjită de muzică, fără a înțelege însă cuvintele. A jucat pe scenă cele mai șterse roluri, fără a se fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în urmă. Într-o epocă de frămîntări și demoralizare, decizia e-n mîinile lor. Alegînd o democrație în care ideile iacobine se amestecă cu practicile oligarhice, totul fiind turnat în discursuri vagi și generoase, clasele politice se condamnă singure la neputință. Ele riscă să fie manipulate, depășite, zdrobite de oameni inteligenți, ambițioși, lipsiți de scrupule, sprijiniți de forțele populare pe care le conduc încotro doresc. Pentru a nu-și rata misiunea de civilizație și progres, ele ar trebui să recunoască datele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Le Bon. În plus, mulțimile se pot dovedi și eroice, mai juste decît fiece individ în parte. Ele au entuziasmul și generozitatea ființelor simple. Dezinteresarea lor pare nelimitată dacă li se propune un ideal, dacă sînt în joc credințele lor. "Neputința lor de a raționa, scrie Le Bon, face posibilă o mare dezvoltare a altruismului, calitate pe care rațiunea o slăbește și care constituie și o foarte utilă virtute socială"116. El critică înverșunat și minuțios pe toți cei care fac
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
clișee, compunînd cu ele imaginea unei mase primitive de muncitori. Suprapunerea poate fi perfect ilustrată prin colajele alcătuite de pictori care juxtapun și amestecă fragmente de fotografii, ziare, desene etc., pentru a face un tablou. Cît despre proiecție, aceasta traduce neputința mulțimilor de a suporta realitatea și reprezentarea ei, de a distinge lucrurile așa cum sînt ele de lucrurile așa cum ar dori ele să fie. Neputînd face o astfel de discriminare, o mulțime proiectează în exterior propriile idei-imagini, interioare, fără a fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inspire fanatism sau chiar o disciplină. Dacă i-ați lua prestigiul, nu i-ar mai rămîne decît posibilitatea de a le guverna prin poliție sau administrație, prin armate sau calculator. În loc de aurul prestigiului, doar sînge și noroi. În orice caz, neputința promovată la rangul de principiu de guvernare este caracteristică multor regimuri puternice care acoperă, astăzi, întreaga suprafață a planetei. III Prestigiul odihnește pe acest dar. Am putea citi prestigiul drept o calitate pe care o împărtășesc o serie de indivizi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
punct de vedere al teoriei. Pînă acum se credea că totul poate fi explicat printr-un singur factor dinamic, dorința de în-drăgostire. Identificarea nu era decît un mecanism de deturnare a acesteia, de reprimare a dorinței din interior. Apărea din neputința de a iubi pe cineva, tatăl, șeful etc. De acum înainte, îl considerăm ca pe un al doilea factor dinamic, autonom și ireductibil. Erosul nu descinde dintr-un model mimetic, tot așa cum Mimesisul nu-și are originea în modelul erotic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
caută un țap ispășitor în spatele căruia să pună povara propriei sale mizerii. Fiecare pretinde a-l ști pe adevăratul vinovat, aducătorul de panică și autorul crimei. În locul șefului care se clatină este pus la zid dublul său activ și răuvoitor. Neputinței tuturor îi este contrapusă atotputernicia unui responsabil: evreu, negru, sărac, bogat, bolșevic și așa mai departe. Picturile din Evul Mediu ne arată scene apocaliptice. Persecutarea evreilor învinovățiți de otrăvirea fîntînilor. Sînt supuși caznelor, casele lor sînt incendiate în timp ce mulțimea scoate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și cele ale indivizilor unii față de alții"526. În societatea de masă însă se observă cel mai adesea trecerea inversă. Rămîne deci o necunoscută și anume de ce un fapt care apare ca un progres istoric reprezintă o regresiune psihică? Chiar neputința noastră de a-i da un răspuns ne arată că am ajuns la limita ipotezelor pe care a trebuit să le avansăm pentru a conferi o brumă de sens unei realități care ar cere mult mai mult. III N-aș
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sexuale cu mamele și surorile lor, angajîndu-se să respecte dreptul fiecăruia și făurind instituțiile necesare. Aceasta este prima legătură. Nu trebuie însă să uităm că ei sînt în același timp complici. Uneltirea lor îi înlănțuie de o taină comună, cu neputință de arătat ca atare oricui, începînd cu ei înșiși. Ei nu o pomenesc decît prin cuvinte deghizate și în anumite locuri, temîndu-se că ar reînvia o amintire apăsătoare, dar și că ar trăda amănuntele făptuirii. Această relație este neîndoielnic una
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
spune neapărat șef, iar cine spune șef, spune putere. Restul este doar artificiu de limbaj și mistificare a conceptelor. Nu este mai puțin adevărat că psihologia mulțimilor a prevăzut ascensiunea acestei puteri în momentul în care toți o credeau cu neputință. A-i atribui paternitatea ar însemna totuși a-i pune în spate o responsabilitate care revine oamenilor și civilizației, a o blama că a anunțat un adevăr în loc să-l sugrume. Reproș cu atît mai puțin justificat cu cît ea a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se opună cu stăruință integrării. Cu toate acestea, deontologia și dreptul fiecărui copil de a avea șanse egale la educație nu ne permit să utilizăm aspecte de tipul celor menționate anterior ca argumente împotriva învățământului integrat sau ca justificări la neputința noastră, a celor chemați să răspundă de actul educației și formării copiilor noștri, de a înțelege și a accepta, de a renunța la unele prejudecăți despre copiii care nu s-au bucurat de aceeași șansă ca noi. O analiză comparativă
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]