7,974 matches
-
îl observase la biserică, dar nu la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală, numai că... - Nu știi cum, așa-i? Era chiar în perioada
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să nu-mi ghicească povestea ochilor și a lacrimilor. Sunt oare aceleași lacrimi care mi-au potolit de atâtea ori setea și mi-au răcorit de atâtea ori așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă? Răspunsul
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
era copleșită de emoție. Abia au pășit peste prag și Despina, cu glas oficial, a declarat: ― Tati. Iat-o pe doamna Lia, “Mami”, cum Îi spun intimii. A venit să te vadă și să te Întrebe de sănătate. Bucuros de oaspeți? Deși nu era În plenitudinea forțelor, Nicu a Întins brațele s-o primească pe Lia. ― Bine ai venit, iubito. Mi-ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a adresat lui Toader. „Amu mergi la băieții pe care i-am anunțat să se pregătească pentru misiune și spune-le ora la care să se prezinte aici” - i-a ordonat Toader curierului. Ca să limpezească lucrurile, tot Petrică, a lămurit oaspeților ce și cum e cu ordinele militare: ― Chiar dacă ordinele veneau unul după altul și nu-ți lăsau vreme nici să răsufli, trebuia să le execuți. În armată... nu-i loc de vorbe În plus, mai ales În vreme de război
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru diseară - a Încheiat profesorul vorba... În acea seară, două birje au oprit În preajma hanului. Pe dată, poarta s-a deschis și „hangiul” i-a Întâmpinat: ― Bine ați venit la Hanul cercetașului, boieri dumneavoastră. ― Bine te-am găsit. Bucuros de oaspeți? - a răspuns Nicu. ― Bucuros peste măsură. Da’ intrați, că „fimeia me” - cum Îi spune fratele meu, tata Toader, mamei Maranda - vă așteaptă cu mare nerăbdare să văăă... ― Da’ cu ce-am greșât noi, fratili meu, di ni așteaptă cu cociorva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
smulgându-se din înlemnire. Bărbatul continuă să le vorbească, la fel de vesel: - Când am auzit-o eu, era în 1968... și tocmai la miezul nopții ceasul se oprise. Cineva a spus: - Dispăruse Joan cu aproximativ trei minute înainte? - Da. Mai mulți oaspeți ieșiră în hol ca să se uite la ceas. Cuvintele erau purtate înapoi... - Pe legea mea, s-a încheiat în 1970... Mă întreb dacă Maynard are un nou număr gravat în fiecare an... Ei, Pete, ia greutatea... Nu, eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
un nou număr gravat în fiecare an... Ei, Pete, ia greutatea... Nu, eu mă simt puțin cam prost de când am aflat de povestea asta... Maynard a fost întotdeauna un tip excentric... Am zis bine, nu-i așa? Mai târziu, pe măsură ce oaspeții plecau, o femeie spunea tânguitor: - Dar dacă a fost doar o glumă, de ce nu s-a mai întors Joan? O voce ștearsă răsună din întuneric, de după ușă... Soții Maynard sunt un cuplu atât de interesant, nu-i așa? --------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează. Un interior ultra-ordonat. Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu timpul), de Alexandru Mânăstireanu, apărut la Editura PIM din Iași, în 2010. Au prezentat Mihaela Tudor, Elena Popoiu, Serghei Coloșenco, Veronica Daraban, Gruia Novac. Prezentă a fost, ca și anul trecut, Mariana Mânăstireanu, fiica autorului, venită special de la Paris. Oaspeți de seamă au fost frații Roman și Gheorghiță Scumpu și Ionel Tasie, consătenii autorului care au venit special din satul Priponești, județul Galați. De la Iași, au venit actorul Constantin Avădanei, bârlădean de origine, împreună cu soția. Un invitat special: Neculai (Culiță
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
casă, cald și luminile aprinse peste tot. Ușa de la intrare era deschisă, ofer doamnei buchetul multicolor de crizanteme (floare de sezon). Domnul Pândaru m-a îmbrățișat cu toată căldura, de parcă ne cunoșteam de când lumea! Oameni calzi sufletește! în camera de oaspeți am avut două ore de discuții interesante, de la probleme personale și până la politica internațională, inclusiv un viitor volum. Nimeni dintre noi n-ar fi vrut să întrerupă vizita, dar musafirii mei dragi aveau drum lung de făcut și întunericul tindea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe mai multe planuri. Este de admirat luciditatea cu care întâmpinați și traversați fiecare provocare existențială, dorință de reușită, de a fi la înălțimea tuturor cerințelor, nimic nu vă împiedică să scrieți, să comentați, să răspundeți la scrisori, să primiți oaspeți, să răspundeți la apelurile telefonice. M-a impresionat grija și dragostea pe care o acordați familiei. Există în relația dvs. cu florile ceva din gingășia unei mari iubiri... în paginile cărții sunt prezente personaje adevărate, viața însăși în toată splendoarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a sunat la ușă un agent imobiliar și nu am un geamantan cu bani în debara. Sau am? - Ai. - Știi ceva? Du-te la dracu`. - Am fost de câteva ori. Este o gazdă care nu se bucură decât de anumiți oaspeți. Așa că am făcut, firesc, cale-ntoarsă. Am convenit să ne vedem fiecare de ale sale. Iar eu mă țin de cuvânt, după cum poți observa. Și chiar sper că ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plânse îndelung, Olga fiind singurul ei sprijin în cazuri extreme. Inima îi era pustiită de plecarea fiicei ei dragi. Domnul Victor Stamate ținu ca tot ceremonialul căsătoriei să se desfășoare la Pitești și ca mama Olgăi să fie invitată ca oaspete de onoare. El urma să se ocupe de tot ce incumbă pregătirea și desfășurarea unei nunți de rang înalt. Vestea că domnișoara asistentă Olga Dragomir se căsătorește cu un domn din lumea mare se răspândi în progresie aritmetică în tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat galeș la mulțimea obișnuită de stiliști, colaboratori, scriitori liber-profesioniști, prieteni și iubiți ai diverșilor angajați, care se opreau să admire și să trăiască Întreaga fascinație care Însoțește Întotdeauna vederea unor haine În valoare de sute de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În tăcere din birou. — Oh, și, Ahn‑dre‑ah? Mi‑a sărit inima din piept, iar stomacul meu s‑a Întrebat dacă va fi În stare să suporte o nouă „surpriză“. — Mă aștept să fii diseară la petrecere, ca să Întâmpini oaspeții. Asta‑i tot. M‑am uitat la Emily, care părea absolut, total uluită, iar fruntea ei Încrețită dovedea că sarcina asta constituise pentru ea o surpriză la fel de mare ca și pentru mine. Am auzit eu bine? i‑am șoptit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar că eu nu aveam să fac parte din planurile cu pricina. Acum stătea pe balcon, citea un exemplar din revista Vanity Fair adus de mine de la birou și bea berea pe care Lily o păstra În frigider pentru eventualii oaspeți. Abia după ce Îi explicasem că trebuie să lucrez În seara aceea, observasem că Lily nu e acolo. — Unde e? l‑am Întrebat. Nu are ore și toată vara nu lucrează vinerea. Alex a tras o dușcă din berea blondă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar aici era ceva de‑a dreptul spectaculos. Totul era În alb. Alb luminos, alb mat, alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb În reliefă se odihneau pe o față de masă albă apretată, iar scaunele albe cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prea exact și, oricât Încercam să par calmă și să mă prefac că admir Încăperea, nu‑mi puteam lua ochii de la ea. Ca de obicei, sunetul vocii ei mi‑a Întrerupt reveria. — Ahn‑dre‑ah, cunoști numele și chipurile tuturor oaspeților din această seară, nu‑i așa? Presupun că ai studiat ca lumea fotografiile lor. Sper să nu mă umilești azi și să nu Îți amintești numele lor atunci când Îi vei Întâmpina, m‑a anunțat ea fără a privi În vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine. Fotografii? E nebună? Ne‑am așezat pe o băncuță incomodă din lemn de pe un coridor Întunecos, simțind amândouă nevoia copleșitoare de a ne ascunde. — A, da. Păi, În mod normal, aș fi petrecut toată săptămâna trecută În căutarea fotografiilor oaspeților de astă seară și le‑aș fi memorat figurile ca să Îi pot Întâmpina rostindu‑le numele, i‑am explicat Ilanei, care mă privea oripilată, nevenindu‑i să‑și creadă urechilor. Dar, dat fiind că abia azi mi‑a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și pe nevestele lor de bani gata făcându‑le cinste la Met. Și reușise. — Mda, nu o să fie nimeni ușor de recunoscut, doar o grămadă de miliardari care locuiesc sub linia Mason‑Dixon. De obicei, când am de memorat chipurile oaspeților, e mai ușor să Îi găsesc pe Internet, sau În Womens’ Wear Daily sau așa ceva. Normal, e ușor de găsit o poză de‑a reginei Noor sau a lui Michael Bloomberg sau a lui Yohji Yamamoto dacă ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
poate? A zâmbit și mi‑a făcut semn să‑mi scriu adresa de acasă, după care ne‑am ridicat amândouă și ne‑am dus (eu una m‑am bălăbănit pe tocuriă Înapoi În holul muzeului. Era aproape ora șapte și oaspeții urmau să sosească din clipă În clipă. Miranda și B‑DAD stăteau de vorbă cu fratele lui, oaspetele de onoare și ginerică, care părea să fi jucat fotbal, rugby, golf și fotbal american la școala lui din Sud - una În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ridicat amândouă și ne‑am dus (eu una m‑am bălăbănit pe tocuriă Înapoi În holul muzeului. Era aproape ora șapte și oaspeții urmau să sosească din clipă În clipă. Miranda și B‑DAD stăteau de vorbă cu fratele lui, oaspetele de onoare și ginerică, care părea să fi jucat fotbal, rugby, golf și fotbal american la școala lui din Sud - una În care fusese Înconjurat În permanență de blonde sclifosite. Blonda sclifosită de vreo douăzeci și șase de ani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi făceau Întotdeauna plăcere rarele ocazii În care o vedeam pe Miranda Încearcând să‑i impresioneze pe cei din jurul ei, cu atât mai mult cu cât ea nu era o persoană Încântătoare de felul ei. I‑am simțit pe primii oaspeți Înainte de a‑i vedea. Tensiunea din Încăpere era palpabilă. Mi‑am amintit pozele de pe Internet, m‑am repezit la primul cuplu și m‑am oferit să iau haina de blană a cucoanei. Domnule și doamnă Wilkinson, vă mulțumesc foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Priestly! Fascinația ei ne‑a umplut pe toți de jenă și toată grămada aia amărâtă de oameni s‑a Îndreptat spre atrium, cu Miranda În frunte. Tot restul serii s‑a desfășurat cam cum a Început. Am recunoscut numele tuturor oaspeților și am reușit să nu scap nimic prea penibil pe gură. Parada fracurilor albe, a rochiilor de șifon, a coafurilor uriașe, a bijuteriilor și mai mari și a femeilor abia trecute de adolescență a Încetat să mă amuze pe măsură ce treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și eu aceeași Întrebare? Dat fiind că mă urmărești pretutindeni, trebuie să presupun că vrei să te culci cu mine. M‑am Îmbujorat și, ca o adevărată doamnă, am pufnit sonor. — Mda, cam așa ceva. De fapt, nu am venit În calitate de oaspete, sunt doar o bonă foarte bine Îmbrăcată. Miranda mi‑a cerut să vin și nu mi‑a spus decât În ultima clipă că trebuie să am grijă În seara asta de progenitura râzgâiată a gazdelor. Așa că, scuză‑mă, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]