8,125 matches
-
pînă la Jilava. Unde-mi fusese capul ? Uitasem că, dacă vrei să vezi ce mai face Mihai Viteazul, nu trebuie să mergi decît pînă la telecomandă. (Apropo, face la fel de bine ca întotdeauna, deși te-ai aștepta ca oricine să mai obosească după prima sută de difuzări.) Chiar și filmele pentru care nu există o asemenea cerere circulă sănătos pe Internet, deci cererea există. Permiteți-mi să reiau, ca să mă fac mai bine înțeles : există cerere pentru ștefan cel Mare. Poate că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dintre fetițele tatălui vitreg al lui Margo, deși, după calculele mele, acesta ar fi trebuit să locuiască pe atunci în sat, cu Margo și cu mama ei. Putea fi și acolo, și acolo ? și, chiar dacă putea, de ce s-ar fi obosit ? Dacă deja era mare pește la oraș, de ce s-ar mai fi obosit să se însoare (și să coabiteze un timp, presupun) cu o biată văduvă de la țară ? Naiba să înțeleagă construcțiile lui Cărmăzan ! Important e că iubirea învinge. Iubirea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fi trebuit să locuiască pe atunci în sat, cu Margo și cu mama ei. Putea fi și acolo, și acolo ? și, chiar dacă putea, de ce s-ar fi obosit ? Dacă deja era mare pește la oraș, de ce s-ar mai fi obosit să se însoare (și să coabiteze un timp, presupun) cu o biată văduvă de la țară ? Naiba să înțeleagă construcțiile lui Cărmăzan ! Important e că iubirea învinge. Iubirea e un fotograf sensibil (Marius Florea Vizante) care o pozează o dată pe Margo
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nici unul nu prea există în afara funcției sale de reprezentare : personajul Felix reprezintă vulnerabilitatea unui tineret idealist în fața ideologiei naziste, drept care vulnerabilitatea e singura lui trăsătură ; personajul Hans reprezintă complexele de clasă convertite în revanșism, drept care realizatorii nu s-au mai obosit să-l gîndească și în afara termenilor acestei ecuații simple. în acest film nu există pic de gîndire proaspătă, pic de imaginație. Așa se face că, la final, cînd încearcă o modulație elegiacă, rezonanța e nulă. Amintirea e singurul paradis din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui e una mitică, flamboaiant-obscurantistă, în care toți oamenii sînt vînători, sortiți să se vîneze unii pe alții pînă la Judecata de Apoi, într-o lume pe care Dumnezeu pare s-o ignore, dar pe care diavolul încă se mai obosește s-o viziteze în persoană. Performanța lui McCarthy nu constă în faptul că umflă la modul ăsta o poveste fumată, ci în faptul că nu prea lasă cititorul să-l prindă că o umflă : nu-și încarcă proza, nu retorizează
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
noaptea la orele 23-24, deoarece dimineață trebuia să ajung la serviciu. Dânșii m-au invitat la masă, însă timpul nu-mi permitea să mai rămân deoarece pierdeam trenul spre Buzău. Îmi aduc aminte ce groaznic era. Nu prindeam loc și obosit cum eram, după zece ore de muncă pe șantier, adormeam pe hol. Lumină nu prea era și mulți dădeau peste mine, sau chiar mă călcau în picioare. La început aduceam câte 100 de ziare, apoi numărul a crescut. Biserica a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să se închidă din nou! Veți continua oare lucrarea începută de mine?” Am trăit clipe extraordinare în deșertul Kalahari. Mă sperie gândul că nu are cine să continue lucrarea bună începută în acest loc. Deja fratele Sebastian Țîrțîrău a cam obosit... Am primit un apel urgent de la un frate baptist (!), care dorește să continue lucrarea începută de frații noștri în zonă. Personal consider că e păcat dacă o abandonăm. Acesta este patronul baptist, Pater Ovidiu și soția sa Neli (care ne-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să mai vizitezi? Abia îmi trăgeam sufletul. - Hai, frate, mai repede, îl auzeam de la 15 - 20 m. înaintea mea, pe fratele căruia îi era frică să nu mă piardă. - Stai, frate, că nu mai pot! Mergi mai încet că am obosit! - Nu, nimic, te odihnești în tren până acasă în România! Când am ajuns în gară, tocmai sosea trenul de România. - Hai, frate, că am ajuns la timp, acum odihnește-te în pace! Și m-am odihnit pentru că de văzut nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit de gândurile lui; să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând" (Is. 55, 6.7) „Poți să treci cu vederea orice, în afară de un singur lucru: cum stau cu sufletul? Dacă boala și moartea ar veni deodată peste mine acum, ce nădejde am eu să ajung în locașurile pe care Domnul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe islaz și mare îi fu bucuria când în turma lui Costache Lavric a găsit mieii fugari, dar numai șase; al șaptelea nu era prin cârdurile ce pășteau pe islaz și nici un cioban nu știa nimic despre animalul rătăcit. Flămândă, obosită de îndelunga căutare, mână spre casă cârdul cu doar cei șase miei găsiți. Ajunsă acasă băgă cârdul în ocol, le dădu un braț de iarbă proaspătă apoi se gândi cum să-i povestească pățania lui mamă-sa, așteptându-se să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ori- zont de cunoaștere și constituie expresia unei hegemonii culturale exercitate de către Metropola-Centru. Despre un exces în zona vizualului va fi vorba și în ceea ce urmează să experimenteze naratorul. Compatrioții vorbesc despre „impresii mirifice de la Paris” și verbigerația lor îl obosește. Există aici o modalitate de a deconstrui clișeul importantă pentru cineva care este extrem de sensibil la clișee, care operează cu clișee, le vehiculează în activitatea de ziarist ceea ce o dovedesc cu prisosință atât momentele și schițele, cât și comediile autorului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Nu știu ce-avea el de făcut. Știu că stătea cu gura căscată, uitându-se la spectacolul străzii și din când în când (rar de tot) mai șmirgheluia el acolo, ca să zică că muncește, dar nu prea mult, ca să nu obosească. Am râs și-am început să înțeleg atunci pentru prima dată care-i măsura lucrurilor și-a timpului Egiptului musulman. Marți 3 ianuarie 1995 - pe vas Se împlinește azi o săptămână de când am părăsit Iașul. Deși mi se pare că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru serviciile oferite. Treziți de-aceleași difuzoare vorbitor-cântătoare-n musulmană, după micul dejun, am îmbarcat bagajele și suindu-ne-n micro-croco, m-am lăsat în mâna lui „Mitică” care avea să ne ofere un drum lung, anevoios, dar și surprize, el obosind pe drum și adormind de câteva ori la volan în plin deșert, cu 100 km la oră. Am mers 17 ore prin Deșertul de Est, dar la 3 ore de la Cairo ne-a întâmpinat Marea Roșie, albastră și limpede, de-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
00 - parcare - camping după vamă - mâncare, băieții au dormit, fetele au păzit. Luni 17 iulie 1995 Ora 3.30 - dimineața plecare spre Sofia. Rătăcim drumul dar îl scurtăm totodată. Nu există marcaje. Prindem un răsărit de soare superb. Toți suntem obosiți și speriați. Ora 13.30 - șoseaua de centură - Sofia - foarte complicat. Un camion ne scoate pe drumul cel bun. Pierdem două ore. După Jablanița drumul este minunat - peisaj superb, autostradă, viteză, circulație, munți, tunele rutiere luminate. Impresie totală - cel mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
SUPERB! Somn ușor! Marți 18 iulie 1995 Ora 6.00 dimineața - ne sculăm și pornim. Drum foarte greu. J. are probleme cu motocicleta. Oprim două ore la Daphne. Foarte frumos. Continuăm drumul, dar cu opriri foarte dese. Liviu este extrem de obosit. J. este țeapăn, M. nerăbdătoare, iar eu nedormită de 50 de ore. Suntem nemâncați din cauza oboselii și a căldurii, dar cu multe cafele „la bord”. Mai oprim pe malul mării, ne spălăm încălțămintea și ne răcorim picioarele. J. freacă plăcuțele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la Balaton, dar am fost deranjați de faptul că în momentul în care vedeau pașapoartele de români, recepționerele urcau de 2-3 ori prețul spus inițial, când credeau că suntem nemți sau de altă naționalitate (în afară de cea română). Deși Liviu era obosit, ne-am hotărât să intram în Slovenia în aceeași seară. Și am făcut foarte bine, căci după vreo două ore de mers, ne-am liniștit, datorită peisajului minunat al țării despre care nu știam aproape nimic. Slovenia - o țară de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost al doilea contact cu Barcelona continuând recunoașterea locului, intrând ușor în detalii și pregătind vizitele următoare. Ne-am întors cu trenul până la Llinars si, de data aceasta, profitând de faptul ca n-am mers pe jos, deci n-am obosit în metropolă, am făcut distanța de la gară la parohie pe jos, pe lângă șoseaua pe care se retrăgeau din vacanța de sfârșit de săptămână, toți cei care fugiseră din oraș. Am provocat uimire tuturor conducătorilor de vehicule și însoțitorilor lor, dar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ce făcuseră părinții mei, dar din păcate fata mea nu avea bunicii alături pentru a o proteja. (Eu am întrerupt orice relație cu părinții mei de care n-am mai vrut să mai aud.) Când copila avea 8 ani, am obosit să mai colindăm prin lume și ne-am stabilit în orașul acesta în care stăm și acum. Relațiile soțului cu părinții sau rudele n-au fost niciodată prea grozave, așa că am încercat să supraviețuim prin munca noastră. El a în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe care sufletul ei tânăr o avea, asupra unei copile care a devenit scopul unic al vieții. Aproape că l-a crescut și pe fratele ei în ideea de a-și dedica viața micuței apărute. Între timp noi părinții am obosit, nu mai făceam chefuri dar continuam să trăim boem între cei patru pereți ai casei, total rupți de realitate. Când cearta, când iubirea, când țigara, când băutura, alimentația haotică și inconștiență crasă. Cam asta despre personajul „Mama”. Bineînțeles că oricine
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
18 decembrie 2000 - Gaithesburg De la Frankfurt la Washington am zburat cu un avion atât de mare încât nici nu aș avea cum să-l descriu. Drumul a fost lung și poziția în care am fost obligați să stăm ne-a obosit enorm. A fost interesant să urmărim întregul drum pe monitorul din fața noastră, având permanent informații legate de viteza vântului, a avionului, altitudine, oră ș.a. Asta, din punct de vedere psihologic, îți dă o oarecare siguranță. Am ajuns la 8 seara
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
începutul taberei. Hai că-i frumos! Hopa! S-au împotmolit în vârf. Nu intră gaura în țăruș. Se face o nouă ședință și se dau indicații, sfaturi, presărate cu înjurături. Unuia îi cade șapca din cap. Coboară de pe scară. A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în țăruș. Doamne! Greu mai e. Cei de pe margini au amuțit concentrați, dar au obosit și ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și contorsionându-se se postează pe cortul al doilea unde e bine. Cred că i-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din pământ și mutați-l mai încolo. Bravo! Păi voi voiați să îndreptați strâmbăciunea cu un ciocan de bătut cuie? Râd și ăia doi de se odihnesc pe margine. Unul a încălecat scaunul domnesc de stejar și catifea, altul a obosit de atâta stat în fund și s-a întins pe una din cele 20 de bănci care așteaptă să fie puse în rânduială de ospăț. Și vântul suflă; pictorii pictează cu gândul la exilul de mâine și la cum să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
drumului se răzgândește și o ia domol înapoi. Doi strigă: „Bă, adu barosul!”. Pe ăsta l-a adus cineva că se aude bătând. Acum s-au dat mai la distanță și-și admiră opera neterminată. Cel care dă indicații a obosit. Își șterge transpirația de pe frunte. Unul vrea să ia scara cu om cu tot pe ea și s-o mute. În ultima clipă strigă altul: „Bă, bă, bă, îl dobori!”. Iar au obosit. Iar este cerută scara. Unul se învârte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
opera neterminată. Cel care dă indicații a obosit. Își șterge transpirația de pe frunte. Unul vrea să ia scara cu om cu tot pe ea și s-o mute. În ultima clipă strigă altul: „Bă, bă, bă, îl dobori!”. Iar au obosit. Iar este cerută scara. Unul se învârte de colo-colo cu o bară într-o mână cu un clește în cealaltă și cu țigara în gură. Telefonul sună. Fetele noastre râd și povestesc în timp ce pictează. În curte a intrat un camion
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]