18,249 matches
-
politică vest-europeană, construită pe raționalism, secularizare, „dezvrăjirea lumii”, „Proiectul Luminilor”, contract social, separația puterilor, schimburi comerciale frecvente animate de Mâna Invizibilă (și lista ar putea continua). Din punct de vedere conceptual, liberalismul părea cea mai bună soluție a încurcatelor afaceri omenești, deși spiritele cele mai lucide i-au văzut din capul locului și fața întunecată, alegând inițial s-o descrie sub forma unei profeții sumbre, fiindcă - deși inevitabilă - ținea de un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Tocqueville (născut în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mult: campania de propagandă și de infiltrare a Occidentului, niciodată cu totul suspendată de Kremlin, a fost relansată spre sfârșitul anilor ’40, în paralel cu fundamentarea ideologică a Războiului Rece. Sovieticii, bine serviți de trei decenii de „inginerie a sufletului omenesc”, trecuseră pe scară largă și la „ingineria spiritului omenesc”, de la pedagogia concentraționară a lui Makarenko, organizată pentru reproducerea în masă a Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului Poemului pedagogic) de ofițerul CEKA, până la subvenționarea unei vaste rețele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
niciodată cu totul suspendată de Kremlin, a fost relansată spre sfârșitul anilor ’40, în paralel cu fundamentarea ideologică a Războiului Rece. Sovieticii, bine serviți de trei decenii de „inginerie a sufletului omenesc”, trecuseră pe scară largă și la „ingineria spiritului omenesc”, de la pedagogia concentraționară a lui Makarenko, organizată pentru reproducerea în masă a Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului Poemului pedagogic) de ofițerul CEKA, până la subvenționarea unei vaste rețele de agenți de influență în Europa și Statele Unite, iar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alt mesianism și utopism. Ca și Aron, Lilla a învățat de la Tocqueville o profundă rezervă față de tăvălugul ineluctabil al „egalizării condițiilor”, îngemănată cu o la fel de profundă convingere că democrația liberală e răul cel mai mic din lunga listă a relelor omenești. În fine, e de reținut că Mark Lilla a fost redactor la The Public Interest (1980-1987) și redactor-colaborator la Partisan Review, colaborează la The New Republic, mari periodice americane cultural-ideologice și politice, ale căror orientări, diferite între ele, dar afine
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aduce o foarte echilibrată sinteză a tuturor punctelor de vedere, iar concluziile sale sunt justificate. În orice caz, prin analiza dată de el relației Heidegger - Arendt - Jaspers, căpătăm o interesantă perspectivă psihologică asupra întregii personalități a gânditorului și omului Heidegger - „omenesc, prea omenesc”, ar spune Nietzsche -, fără ca prin aceasta să devenim mai indulgenți cu ilustrul tiranofil. Ba chiar dimpotrivă. La fel de clară era pentru toată lumea și evaluarea (i)responsabilității politice a lui Alexandre Kojève, marele prieten-inamic al lui Leo Strauss și marele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
foarte echilibrată sinteză a tuturor punctelor de vedere, iar concluziile sale sunt justificate. În orice caz, prin analiza dată de el relației Heidegger - Arendt - Jaspers, căpătăm o interesantă perspectivă psihologică asupra întregii personalități a gânditorului și omului Heidegger - „omenesc, prea omenesc”, ar spune Nietzsche -, fără ca prin aceasta să devenim mai indulgenți cu ilustrul tiranofil. Ba chiar dimpotrivă. La fel de clară era pentru toată lumea și evaluarea (i)responsabilității politice a lui Alexandre Kojève, marele prieten-inamic al lui Leo Strauss și marele admirator al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și el vine înapoi la zilele de la începutul vieții sale. Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul” (Iov 33, 25. 29). „Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale” (Psalmi 102, 5). Corpul omenesc este materializarea unor gaze invizibile din atmosferă, constând din atomi supuși electrolizei. Corespundem culorii, numărului și vibrațiilor sistemului solar din momentul nașterii noastre. Suntem întrupați într-o închisoare materială, dar mintea noastră nu poate fi separată de elementele cosmice. Tinerețile
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
este vădită cu limpezime de capul balenei, așa cum se va vedea în treacăt într-un alt capitol al cărții. Ea este de asemenea demonstrată, într-un chip foarte ciudat, de aripa laterală, ale cărei oase corespund aproape exact oaselor mîinii omenești, cu excepția degetului gros. Această aripă are patru degete osoase: arătătorul, mijlociul, inelarul și degetul mic; dar toate sînt ascunse în veșmîntul lor de carne, așa cum degetele omului sînt acoperite uneori de o mănușă. „Oricîtă indiferență ne-ar arăta uneori balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împotriva lui. Una din caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de imagini cioplite, constituie un trofeu la fel de măreț al perseverenței omenești ca un lexicon latinesc. Căci această miraculoasă încrengătură de gravuri în lemn a fost executată doar cu un hîrb de scoică sau cu un colț de rechin și i-a cerut artistului ani mulți de muncă migăloasă. Ceea ce se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trei puncte de la prova tribord, domnule căpitan, vine spre noi purtată de briză. Ă Din ce în ce mai bine, omule! Aș vrea ca Sfîntul Pavel în persoană să vină și să-mi aducă briza lui, în aerul meu înăbușitor! O, Natură! O, suflet omenesc! sînteți deopotrivă prinse în lanțurile unor analogii, cu neputință de exprimat în cuvinte! Nici un atom, fie el cît de mărunt, nu se mișcă și nu trăiește în cuprinsul materiei, fără a-și avea replica vicleană în cuget. Capitolul LXX POVESTEA
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi avut Lavater, dac-ar fi încercat să descifreze ridurile stîncii Gibraltarului sau Gall, dacă s-ar fi urcat pe-o scară pentru a manipula Domul Panteonului. Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de diferite chipuri omenești, ci și de fețele cailor, păsărilor, șerpilor și peștilor, pe care le studiază cu atenție, vorbind amănunțit despre modificările observate în expresia lor. Iar Gali și discipolul său Spurzheim au emis, la rîndu-le, unele sugestii privitoare la caracteristicile frenologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
va lua locul lui Jupiter pe tronul suprem. Champollion a descifrat hieroglifele incrustate în granit; dar nici un Champollion nu s-a ivit încă pentru a descifra Egiptul de pe fața fiecărui om și a fiecărei ființe. întocmai ca orice altă știință omenească, fizionomonia nu este decît o poveste trecătoare. Dacă sir William Jones, care cunoștea treizeci de limbi, nu era în stare să citească pe fața celui mai simplu țăran semnificațiile mai adînci și mai subtile, cum ar putea spera un ageamiu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-adevăr grandioase, se arată oamenilor de rînd sub o aparentă falsă. Dacă golești acest craniu de masa lui de spermanțet și-l privești apoi din spate, adică pe latura lui mai înaltă, ești izbit de asemănarea lui cu craniul omenesc, văzut din același unghi și în aceeași poziție. într-adevăr, dacă ați răsturna acest craniu și l-ați pune - bineînțeles reducîndu-l la scara omenească - în rînd cu o serie de cranii de oameni, l-ați confunda fără să vreți cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apoi din spate, adică pe latura lui mai înaltă, ești izbit de asemănarea lui cu craniul omenesc, văzut din același unghi și în aceeași poziție. într-adevăr, dacă ați răsturna acest craniu și l-ați pune - bineînțeles reducîndu-l la scara omenească - în rînd cu o serie de cranii de oameni, l-ați confunda fără să vreți cu unul dintre ele; observînd apoi depresiunile ce-i brăzdează o parte din creștet, ați fi înclinați să spuneți, în limbaj frenologic: „Ă Omul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a dus! Cînd Ekermann prea devotatul a ridicat giulgiul ce acoperea cadavrul lui Goethe, el a rămas uluit de pieptul masiv al idolului său, care-i evoca un arc de triumf roman. Cînd Michelangelo îl înfățișează pe Dumnezeu-tatăl în formă omenească, observați cîtă vigoare îi acordă. Și, oricît ar revela iubirea divină proprie Fiului, tablourile dulcege, hermafrodite și suave în care maeștrii italieni i-au redat chipul în modul cel mai izbutit, aceste tablouri, lipsite de vigoare, nu evocă nici un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
indian își azvîrle mingile în aer. Cu cît mă gîndesc mai mult la coada asta vînjoasă, cu atît îmi deplîng neputința de a o descrie cum se cuvine. Ea are adesea unele gesturi care, deși ar face cinste unei mîini omenești, rămîn pe de-a-ntregul inexplicabile. Din cînd în cînd, într-un cîrd numeros, aceste gesturi misterioase sînt atît de remarcabile, încît unii vînători spun că ele ar fi înrudite cu semnele și simbolurile francmasonilor și că, prin aceste mijloace, balenele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai sus și aplicate, elucidate de către lordul Ellenborough în cazul judecat de domnia-sa; cred că aceste două legi privitoare la „peștii pierduți“ și la „peștii capturați“ se dovedesc a fi, la o analiză atentă, principiile fundamentale ale oricărei jurisprudențe omenești, căci, întocmai ca și Templul Filistenilor, Templul Legii se sprijină, în ciuda sculpturilor sale complicate, doar pe două coloane. Nu spune oare un dicton care e pe buzele tuturor, că „posesiunea e jumătate din lege“? Adică, indiferent de modul cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încît nu poate să digere complet nici măcar un braț de om? O știe și ea. Așa că, ceea ce dumneavoastră numiți răutatea Balenei Albe, e doar stîngăcia ei. Căci nu i-a trecut niciodată prin cap să înghită măcar un singur mădular omenesc, ea se gîndește numai să sperie, prin manevrele-i perfide. Uneori, însă, pățește ce-a pățit un fost pacient de-al meu din Ceylon, un bătrîn jongler care, tot prefăcîndu-se că înghite cuțite, a înghițit odată de-a binelea un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și am sentimentul c-aș putea da mîna cu Sem. Mă apucă groaza cînd mă gîndesc la spaimele indicibile răspîndite de balenă încă înaintea epocii mozaice, spaime care, existînd de-o veșnicie, vor dăinui negreșit și după scurgerea tuturor erelor omenești. Leviatanul nu și-a lăsa urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale naturii, în busturile străvechi dăltuite în calcar și-n marnă; el și-a pus pecetea chiar pe tăblițele egiptene, a căror vechime aproape că le îndreptățește să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascund întotdeauna ceva meschin și insignifiant, toate suferințele sufletești au, în fond, o semnificație mistică, iar la unii oameni sînt semnul unei măreții angelice. Observațiile directe nu fac decît să confirme această concluzie. încercînd să stabilim genealogia acestor mari nefericiri omenești, ajungem inevitabil la progenitura fără sorginte a zeilor; încît, în ciuda tuturor sorilor veseli care luminează clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii nu-s veșnic plini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe treabă și adu-mi-l cînd e gata îse întoarce să plece). O, viață, sînt mîndru ca un zeu grec și totuși depind de bucata asta de os, pentru a mă putea ține pe picioare! Blestemată fie interdependența asta omenească, ce nu se poate lipsi de socoteli. Aș vrea să fiu slobod ca aerul și iată-mă trecut cu datorii grele în toate registrele lumii! Sînt atît de bogat, încît aș fi putut susține o licitație împotriva celor mai bogați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vasal credincios, cel mai uriaș și mai baronial dintre vasalii soarelui! O, de-ar putea ochii aceștia ai mei să se-nfrupte îndelung cu asemenea priveliști pline de har! Iată-mă în largul oceanului, dincolo de larma suferinței și a fericirii omenești, pe aceste ape virgine și nepărtinitoare, în care nu există nici tradiții, nici stînci în care să fie înscrisă Legea și unde, din vremuri imemoriale, valurile se rostogolesc fără a rosti sau a auzi vreun cuvînt, aidoma stelelor ce strălucesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Știu. Cine-ar putea avea parte de dric, dacă moare pe mare? Ă Ți-am spus, însă, bătrîne, că n-o să mori în această călătorie, pînă n-o să vezi pe mare două dricuri: primul, făcut nu de-o mînă omenească, iar al doilea, făcut din lemnul unui copac din America. Ă Da, da! Ciudată priveliște, Fedallah! Un dric cu panaș plutind pe ocean, cu valurile în chip de dricari! Ha, ha.! N-o să vedem prea curînd o asemenea priveliște. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unei mari colonii de foci și pe semne că unele foci mai tinere, care-și pierduseră mamele, ori poate unele mame care-și pierduseră puii, se apropiaseră de vas și-l însoțiseră un timp, scoțînd țipetele și gemetele acelea aproape omenești. Dar explicația aceasta nu făcu decît să-i tulbure și mai adînc pe unii dintre mateloți, deoarece mai toți marinarii nutresc în legătură cu focile un sentiment foarte superstițios, pricinuit nu numai de vaietele pe care le scot cînd sînt la ananghie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcu decît să-i tulbure și mai adînc pe unii dintre mateloți, deoarece mai toți marinarii nutresc în legătură cu focile un sentiment foarte superstițios, pricinuit nu numai de vaietele pe care le scot cînd sînt la ananghie, ci și de înfățișarea omenească a capetelor lor rotunde și a fețelor lor destul de inteligente, ce se înalță iscoditoare din apă. Pe mare, în anumite împrejurări, focile au fost nu arareori confundate cu niște oameni. Ă Dar presimțirile marinarilor aveau, să se adeverească din plin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]