7,516 matches
-
pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti, și nu a înțeles nici naivitatea pudică a convalescenței prerafaelite și nici perversitatea stilizată a lui Aurby (sic) Beurtsley (sic)"79. Influențele prerafaelite apar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așează în mâinile desfăcute ale Beatricei, aflată într-o atitudine de transă mistic-opiacee, de devot, chiar instrumentul morții și mântuirii sale. Extazul Beatricei este, de asemenea, plasat sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub semnul ambiguității, el indică deopotrivă mântuirea sa -, cei puri sunt admiși în Paradis -, de aici și transa mistică și atitudinea de devot, dar și fericirea temporară a visului de opiu, transa obținută prin intermediul substanței psihotrope, menite să ofere un paradis artificial și provizoriu. Expresia chipului Beatricei reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul deceniu al secolului XIX. Exemplul cel mai cunoscut rămâne Ciclul lui Perseu inspirat de poemul lui William Morris, Paradisul terestru. Rapetti consideră că el este cel care introduce "spiritul Renașterii italiene în cultul quattrocentesc care marcase debutul său"91, fapt care va influența simbolismul anilor 1890 și nu numai. Burne-Jones abordează o mulțime de teme mitologice, majoritatea necreștine. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Comparația cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate, acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât prin extaz". Pentru aceasta trebuie să ai în vedere "misticismul care are drept limbaj semnul, care evocă invizibilul prin simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit și eternul prin efemer"110
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pânză, 1,815 x 0,805 cm, semnat stânga jos cu verde, nedatat, pe verso cu cerneală violetă, inventar 1488) readuce în atenție mai vechea temă a păcatului originar, care a prezidat la izgonirea lui Adam și a Evei din Paradis. Loghi a redus impactul alegoric al dimensiunii religioase la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminității într-o arie a ambiguității, abandonată complet pulsiunilor sale sexuale. Într-un alt tablou, senzualitatea se dublează de o notă de reverie. Culcată pe niște perne pe un divan, cu o moliciune orientală de odaliscă, femeia pare transportată în paradisul artificial al unei feerii opiacee, în timp ce farmecul corpului este expus privirii. Cearșaful îi maschează discret sexul, însă nu dintr-un reflex pudibond, Pallady nu se va reține în a doua perioadă a sa să prezinte sexualitatea feminină de o manieră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un rol esențial îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală, evocată printr-o arheologie onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul lumii, golit de orice urmă de istoricitate sau moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul simbolismului în artele plastice și, în particular
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci împărtășete, mai degrabă, atracția unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de figuri feminine în atitudini hieratice. Holul constituie intrarea în atelierul pictoriței, o anticameră, arta este spațiul de recluziune în care feminitatea se recuperează în contextul unei reverii amniotice în uterul vegetal al unei jungle tropicale. Reprezintă această junglă un paradis pierdut sau face aluzie la experiența tahitiană a lui Paul Gauguin de a cărei pictură Cecilia Cuțescu-Storck a fost puternic influențată? Spre deosebire de luxurianța vegetației pictată pe plafonul holului, în celelalte două săli, atelierul se transformă într-un templu al artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tropicale cu un foliaj stilizat, spre deosebire de corpurile groase, pline de sevă ale arborilor din panourile decorative. În arabescul foliar se pot desluși animale exotice întregind ansamblul decorativ mural: lemurieni, papagali Ara sau peruși, un leneș 593, o bufniță, păsări ale paradisului, pasărea rinocer etc. Plafonul transformă holul-atrium într-o fastuoasă și intimă seră exotică, pictată. În colțurile acestei sere se află grațioase personaje feminine îmbrăcate în veșminte la rândul lor exotice, asemănătoare unor sari-uri indiene, cu decorațiuni florale, dar având
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
totodată. Entuziasmul dragostei Împărtășite (imaginar) putea anula traiul obișnuit; de aici, pierderea, integrarea sub florile de tei. Poetul Își imagina Întâlnirea În codru („Dorința”), la marginea satului („Sara pe deal”), pe malul apei („Lacul”), nota apoi momentul pierderii Într-un paradis acvatic ce respinge individul, dar acceptă cuplul. Întâlnirile imaginare ale poetului marcau o intimitate atât de mare, Încât poveștile eminesciene de iubire par că s-au desfășurat Într-un trecut retrăit de poet cu ajutorul cuvintelor. La Eminescu, scrisul, expresia poetică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1939. Bordeiul „țigăncilor” este o lume atemporală și aspațială, o ieșire din „profan” și intrarea Într-un teritoriu mitic. Eroul, după ce este marcat de eșecul primei sale iubiri, Își regăsește iubirea după mai multe Încercări, un fel de recuperare a paradisului pierdut. Textul, ca multe altele, are o ambiguitate maximă, cu chei numeroase. Cele două planuri fuzionează În final, epicul este inundat de liric, Întâlnirea Îndrăgostiților părând a fi firească, de parcă despărțirea ar fi avut loc de curând. Timpul concret nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de propagandă comunistă, Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu operele sale doctrinare (de teologie politică). După '89, operele lui ideologice au revăzut lumina tiparului, publicându-se lucrări precum Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]