8,290 matches
-
este cea care decide, comandă și arbitrează când și cum; sau fie chiar ca un feno men de durată oarecare atunci când amorul dezinteresat este con fundat, din ignoranța lumii, cu alte sentimente tot atât de respectabile. [...] Bărbatul care nu știe ce-i patima neroadă după muieri este un monstru, o ciosvârtă de Înger nu destul de ajuns ca să-i fi cres cut aripile; căci patima neroadă după muieri este pe măsura umanității noastre profunde, fără de ea neputând exista nici religiile, nici istoria lumii și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amorul dezinteresat este con fundat, din ignoranța lumii, cu alte sentimente tot atât de respectabile. [...] Bărbatul care nu știe ce-i patima neroadă după muieri este un monstru, o ciosvârtă de Înger nu destul de ajuns ca să-i fi cres cut aripile; căci patima neroadă după muieri este pe măsura umanității noastre profunde, fără de ea neputând exista nici religiile, nici istoria lumii și nici artele cele frumoase. Astea le scria, aproximativ și după cât mi-aduc aminte, pro di giosul Balzac, care și-a purtat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine, nu prea lesne dedat cu drăgălășeniile și nici cu toată lumea. Poetul bon enfant Ion Minulescu Îmi spunea, când aveam treizeci de ani, iar el treizeci și cinci, „Tata Beldie“ și la fel Păstorel Teodoreanu, starostele bețivanilor de duh; Mihail Sorbul, dramaturgul Patimii roșii, „Beldișor“ (și asta patruzeci de ani de-a rândul); poetul erou Mihail Săulescu, „Beldică“; iar femeile mele, cam după băiatul meu, „Tătoi“ sau „Tololoi“, afară de una singură, cea mai veche, ofensată de a fi aflat, după peste patruzeci de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
voia să renunțe nici la de acum clasica sa plăcere, aceea de a schingiui fizic pe unul sau pe altul, pe cine îi cădea în mână. Să schingiuiască mental, psihic, aceasta era o formă de răsfăț, era o plăcere, o patimă de curând descoperită și introdusă între hobby-urile sale, dar de bază rămânea bătaia. Își făcuse bine socoteala: o să-și scoată el pârleala, în locul puștiului o s-o supună la cazne pe maică-sa, cât pentru doi. Sincer să fie, ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Nina, vai de capul ei! Zicea Iura că are să mă ia la el, dar nu mă duc eu de la casa mea. Nu mă duc nicăieri, stau aicea... Acuși e Paștele, de luni într-o săptămână e Floriile și apoi Săptămâna Patimilor. Poate de vreo două ori o să pot să merg la biserică. Atunci când ați mai fost (13 martie 1998), mi ați adus cârnațul (un baton de salam), eu am avut de mâncat din el mai bine de o săptămână. Nu era
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să n-au reușit să ducă niciodată o pagină până la capăt... E tot aia. Ce contează și pe cine privește asta? Cine are dreptul să-i condamne că au făcut o pasiune care nu duce nicăieri? E mai bună oare patima băuturii? E mai motivată cumva atracția clinică pentru ruletă sau pocher? Pe câțiva dintre acești bolnavi de cărți și de hârtie imprimată îi știu de o groază de vreme. Duc tot timpul cu dânșii o pungă jegoasă plină cu prospecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mașină parcată undeva, pe o stradă liniștită din Arondismentul 15 din Paris. Și nici măcar nu era dată tare, ci încet, ca să le priască celor doi tineri care se sărutau, indiferenți la tot ce se petrecea în jur. Se sărutau cu patimă, ascultând divinul „Andante“, un băiat cu alt băiat. Nu ne-ar mai răbda Dumnezeu pe pământ! Efectul de nișă La numai câteva luni de la moartea lui Stalin, sala de ședințe a sindicatului a devenit atelier de proiectare, iar nișa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu pasul sau, mereu tânăr țară de la înălțimile munților, la marea cea mare. Secretul lecțiilor și povestirilor sale, care erau deosebit de interesante și atractive și pe care elevii le așteptau cu mult interes, constau în pregătirea să deosebită îmbinata cu patimă de a cunoaște și cutreera lumea știind și limba țărilor respective. De aceea, profesorul Vasile Tiganescu, desi exigent cu cei din jur, a fost atât de iubit și prețuit de elevi, dar și de colegii săi de muncă pe altarul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
apasă! Plâng soțiile rămase văduve de pe urma războiului, plâng orfanii lipsiți de sprijin! Aproape nu-i casă în care să nu se audă plânset. Dar apoi câtă mâhnire, câtă tristețe nu simte fiecare în inima sa? Câte ispite de învins, câte patimi de înfrânat, pentru care se cere luptă, se cere suferință! Dar trebuie să știm că Dumnezeu n-a făcut pe om pentru suferință. El l-a făcut pentru fericire. L-a creat pe Adam și l-a pus în raiul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mulți bolnavi. Odată cu sosirea serii ne-am reîntors iarăși în camping, pentru a servi ca de obicei masa de seară și a ne odihni, după o zi de alergare. Vineri, 24 aprilie În ziua aceasta când frații noștri ortodocși comemorau patima și moartea Domnului nostru Isus Cristos, am participat cu toții la sentimentele lor de durere, urmărind suferințele îndurate de Mântuitorul pe drumul Calvarului, oprindu-ne la cele 14 stațiuni, un calvar în miniatură, construit în Parcul din incinta campingului “Sf. Bernadeta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze (Mt 16,24). Să iubim posturile și mortificarea simțurilor, căci: „Cei ce sunt ai lui Cristos și-au răstignit trupul cu patimile (Gal 5, 24). Într-un cuvânt, dreptatea și sfințenia noastră, trebuie să fie la fel ca și aceea a Domnului nostru Isus Cristos, adică trebue să strălucească de îndoita splendoare a dragostei înflăcărate către bunul Dumnezeu și către aproapele și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de-a dreptul bestial. În acest context nu se poate omite așa numita „reeducare” ceea ce nu se poate descrie în cuvinte... sadism sau bestialitate sunt floricele în comparație cu realitatea - crima cea mai odioasă și fizică și morală. Paul Goma, în lucrarea „Patimile după Pitești”, o descrie, dar nu cred că a putut reda toată realitatea. Ce să mai vorbim de foamea chinuitoare și permanentă sau despre îngrijirea medicală care era pe măsura dictată, nu de medici, ci de conducerea închisorilor și lagărelor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost soldat, a ajuns prizonier și și-a cioplit acolo un joc de șah. În lagăr, bunicul începuse să piardă smocuri întregi de păr, iar frizerul companiei i-a tratat pielea capului cu sevă stoarsă din frunze. Frizerul avea o patimă - juca șah oricând și oriunde apuca. Luase cu el la război jocul de șah de-acasă. În neorânduiala vieții de pe front, frizerul pierduse șapte dintre piesele jocului său de șah. Când jucai cu el, trebuiau înlocuite cu câte ceva: cu pene
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
concludent și cât mai convingător că se simte foarte bine lângă frumoasa, pătimașa și zurlia strănepoată a viteazului han Attila, tânărul patriot român a strâns-o în brațe cu înfocare de i-au pârâit ciolanele, sărutându-i îndelung și cu patimă buzele rumenii pentru a o convinge definitiv de perenitatea sentimentelor sale. Ioi, Istenem, Istenem! O, Doamne, Doamne! Iar perechea de porumbei atinsă mortal de săgeata lui Cupidon subscria din toată inima la ideea că "Iubirea este cea mai frumoasă muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mine o țară străină. Aș fi vrut să termin acest jurnal pe o notă patetic-optimistă. Imposibil. Îmi revin obsesiv în minte cuvintele prietenului meu evreu, Dov N., care nu înceta să-mi spună că pentru cei ca noi, otrăviți de patima exilului, soluția de supraviețuire constă în a fi veșnic pe drum. Plecarea ca salvare, întoarcerea ca fals tratament. 27 iulie 2007 Fraza de la finalul cărții de călătorie, Danubius, a italianului Claudio Magris, autorul unui voiaj "cult" de-a lungul Dunării
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
subtila ei nuanțare, ca și exactitatea transpunerii, sunt calități care o fac demnă de renumele autorului tradus.“ VIRGIL STANCIU despre Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și bruschețe de limbaj. Drumul de la sfârcuri la tâlcuri se face mai lesne decât ar crede scepticii neclintiți din convingerea că Miller scrie cliteratură. Luxurianța textului millerian e slujită de Antoaneta Ralian cu o răcoritoare lipsă de stânjeneală.“ RADU
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
însă în nici unul și stau la răscruce. Cui nu i-ar conveni să fie bolnav de boli nu prea grave și mai cu seamă nedureroase? Și unde a găsit pianistul femeia aceea de viață pe care dac-o iubești cu patimă și ea să te iubească cu patimă? Totuși, și Fellini, și Rubinstein sunt din rasa celor care trebuie crezuți. Crezuți și uitați. Eu nu cred, la răscruce unde sunt, decât în bătăile mele de inimă, în furnicătura neplăcută din brațul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Cui nu i-ar conveni să fie bolnav de boli nu prea grave și mai cu seamă nedureroase? Și unde a găsit pianistul femeia aceea de viață pe care dac-o iubești cu patimă și ea să te iubească cu patimă? Totuși, și Fellini, și Rubinstein sunt din rasa celor care trebuie crezuți. Crezuți și uitați. Eu nu cred, la răscruce unde sunt, decât în bătăile mele de inimă, în furnicătura neplăcută din brațul meu stâng, în țigara pe care nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în sărbători, venim: străluminatele mulțimi de flacăra credinței tale. Ștergar cu chipuri de eroi așternem cerul dimprejururi slăvind în slava ta de-a pururi nedespărțirea dintre noi.“ („Și suntem una“, Contemporanul, 1 ianuarie 1972) „Bărbatul fără tihnă, veghetorul Asupra gliei, patimă și scut, Cel care-așază-n brazde viitorul, Îndrăgostit de-al patriei trecut, Cel care cheamă fructul din grăunțe, Cel ridicat din veac amar și trist, De steagul țării sărutat pe frunte, Iluminat de crezul comunist.“ („Gliei - patimă și scut“, Scînteia, 17
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tihnă, veghetorul Asupra gliei, patimă și scut, Cel care-așază-n brazde viitorul, Îndrăgostit de-al patriei trecut, Cel care cheamă fructul din grăunțe, Cel ridicat din veac amar și trist, De steagul țării sărutat pe frunte, Iluminat de crezul comunist.“ („Gliei - patimă și scut“, Scînteia, 17 ianuarie 1978) FRUNZETTI Ion Ion Frunzetti sau despre conștiință și caricatură (nota V. I.) „Integrarea mai deplină a artiștilor în viața tumultuoasă a patriei și cunoașterea mai adânc, pe de altă parte, a vechii mentalități burgheze
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lume. Fiți liniștiți, Fiți lângă el tot timpul; De acum se poate zice acest lucru în fața viitorului; Ceaușescu este o izbândă a poporului său, Cum l-a primit el și cum îl conduce nu-i o întâmplare Mai presus de patimi și ambiții, este legea poporului meu încercat. Ceaușescu este ceea ce nu i se poate lua poporului, Ceaușescu este piscul unde-a ajuns poporul și nimeni nu-l mai poate întoarce.“ („Acest bărbat este o izbândă“, Cântarea României, ianuarie 1988) GHEORGHIU
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
decembrie 1977) HORODINCĂ Georgeta „Când cerem literaturii actuale să devină cu adevărat o literatură a actualității, a construcției societății socialiste, îi cerem să încorporeze istoriei noastre cotidiene o valoare nouă, să inventeze structura estetică a societății noastre, să scoată din patima și truda noastră zilnică sensul umanist pe care-l are eternitatea frumuseții.“ (România literară, 20 iulie 1972) HULUBEI Horia O întruchipare a fidelității și abnegației - Petru Groza (nota V. I.) „Toți i-am admirat fidelitatea și consecvența cu care a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
El transformă Corăbiile visului în realitate. Istoria noastră nu a mai trăit un asemenea timp fericit Timp comunist, suind spirale înalte de flori roșii. Ne scriem sufletul în trei cuvinte: Partidul, Ceaușescu, România!“ („Omagiu“, Săptămîna, 26 ianuarie 1978) LIVESCU Cristian „Patima zidirii se cheamă partid Viața se vrea din ce în ce cântec Zborul de pasăre se vrea columnă neprihănită Boare de rai Simțind și rostind românește « Ferice de noi că ni-i pre cuget».“ („Senin de mai“, Cronica, 14 mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
scenele Casei de Cultură din Pitești și a Casei de Cultură „Ion Creangă“ din București. Însă nici acestea nu mă mulțumeau. Ei bine, bovarismul meu a sfîrșit prin a mă arunca în brațele culturii. Am început să citesc. Nu „cu patimă“ și nici pierzîndu-mi nopțile, cum am auzit că fac adevărații oameni de cultură. Am citit, în schimb, cam tot ce era tradus la noi din existențialiștii francezi. Găseam în ei tot ce-mi trebuia : aura individului cu preocupări superioare, blazarea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]