9,077 matches
-
Racoviță” din București prima descriere geomorfologică a Peșterii Vântului redactată de Szilágyi Árpád, Komíves Emil, Nagy István, Varga Alfonz și Kerekes Károly. Se caută o legatură cu sistemul Izbândiș, însa fara succes. La sfârșitul anului 1989, lungimea totală a galeriilor Peșterii Vântului depășea 40.500 de metri. În anul 1991 descoperitorul peșterii, ing. Bagameri Bela se retrage după 50 de ani din activitatea speologică. Explorarile continuă, iar la sfârșitul anului 2000 lungimea peșterii depășeste 47.000 m. În cei 50 de
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
Szilágyi Árpád, Komíves Emil, Nagy István, Varga Alfonz și Kerekes Károly. Se caută o legatură cu sistemul Izbândiș, însa fara succes. La sfârșitul anului 1989, lungimea totală a galeriilor Peșterii Vântului depășea 40.500 de metri. În anul 1991 descoperitorul peșterii, ing. Bagameri Bela se retrage după 50 de ani din activitatea speologică. Explorarile continuă, iar la sfârșitul anului 2000 lungimea peșterii depășeste 47.000 m. În cei 50 de km de galeri pot fi găsite aproape toate formele endocarstice cunoscute
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
La sfârșitul anului 1989, lungimea totală a galeriilor Peșterii Vântului depășea 40.500 de metri. În anul 1991 descoperitorul peșterii, ing. Bagameri Bela se retrage după 50 de ani din activitatea speologică. Explorarile continuă, iar la sfârșitul anului 2000 lungimea peșterii depășeste 47.000 m. În cei 50 de km de galeri pot fi găsite aproape toate formele endocarstice cunoscute. Accesul în peșteră se face la cel mai jos nivel, acolo unde întregul debit de apă iese la suprafață. Urmând pârâul
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
Bela se retrage după 50 de ani din activitatea speologică. Explorarile continuă, iar la sfârșitul anului 2000 lungimea peșterii depășeste 47.000 m. În cei 50 de km de galeri pot fi găsite aproape toate formele endocarstice cunoscute. Accesul în peșteră se face la cel mai jos nivel, acolo unde întregul debit de apă iese la suprafață. Urmând pârâul amonte, pe o galerie largă și înaltă apar formațiuni gigantice, scurgeri parietale și stalactite (Torpila). Înalțimea galeriei scade și curînd devine inaccesibilă
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
superioare. Sunt trei etaje dinstincte formate din galerii, săli, puțuri și hornuri de dimensiuni și forme foarte diferite cu toate tipurile de speleoteme: stalactite, stalagmite, coloane, scurgeri parietale, cristale, gips... Se diferențiază Labiritul Racoviță, fiind cel mai încurcat sector de peșteră din țară sau Galeria Hipodrom, ca o galerie de metrou. Galeriile s-au dezvoltat pe patru nivele, dintre acestea cel inferior este activ, pe aceasta pârâul subteran o modelează continuu prin acțiunea ei corozivă și erozivă , iar celelalte trei nivele
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
celelalte trei nivele superioare sunt fosile. Galeriile principale sunt:Galeria Activă, Etajul I, Etajul II, Galeria Albă, Galeria Roșie, Galeria cu Lacuri. Galeriile laterale sunt: Galeria 7 Noiembrie, Galeria 1 Mai, Galeria Moravek, Galeria Mikulaș, etc. Un lucru specific pentru Peștera Vântului o constituie meandrele, care în unele locuri ajung și la 25-30 m înălțime oferind o imagine impozantă. Majoritatea sălilor s-au format la întâlnirea a două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
25-30 m înălțime oferind o imagine impozantă. Majoritatea sălilor s-au format la întâlnirea a două falii, sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt puține, totuși pe alocuri întîlnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt puține, totuși pe alocuri întîlnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite), cristale de aragonit și gips cu forme florale (anthodite), monocristale. În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare, CSA a deschis
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
alocuri întîlnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite), cristale de aragonit și gips cu forme florale (anthodite), monocristale. În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare, CSA a deschis oficial un traseu turistic în peșteră. Lungimea acestuia măsoară 730. Vizitarea se poate face numai cu insoțire din partea clubului custode. Peștera Vîntului se dezvoltă într-un pachet de calcare triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 și are o grosime de cca. 200 m.
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
cristale de aragonit și gips cu forme florale (anthodite), monocristale. În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare, CSA a deschis oficial un traseu turistic în peșteră. Lungimea acestuia măsoară 730. Vizitarea se poate face numai cu insoțire din partea clubului custode. Peștera Vîntului se dezvoltă într-un pachet de calcare triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 și are o grosime de cca. 200 m. formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă. Au fost identificate colonii formate îndeosebi
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
unde se află și Aria naturală protejată de Stat „ Cheile Butești” numit și „sînca” cu suprafață de 110 ha care este un recif coralier prin care rîul Camenca a săpat un defileu. În această stîncă este o grotă și o peșteră de care este legat și denumirea satului.Se spune că turcii au ascuns în peșteră o ladă cu aur. Un oarecare boier Butescu a venit mai tîrziu auzind de acest lucru cu o seamă de oameni au găsit lada au
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]
-
suprafață de 110 ha care este un recif coralier prin care rîul Camenca a săpat un defileu. În această stîncă este o grotă și o peșteră de care este legat și denumirea satului.Se spune că turcii au ascuns în peșteră o ladă cu aur. Un oarecare boier Butescu a venit mai tîrziu auzind de acest lucru cu o seamă de oameni au găsit lada au împărțit aurul. O parte din oameni au rămas crezînd că vor mai găsi ceva aur
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]
-
științifică de protecție absolută. În rezervație sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene. Rezervația naturală Piatra Rea, 50 hectare, este protejată în special pentru abundența exemplarelor de floare de colț (Leontopodium alpinum). Rezervația mixtă „Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei”, 100 hectare, este situată în partea estică a Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura. A fost declarată rezervație în anul 1977. Denumirea acestei arii geologice și peisagistice protejate vine de la nuanța verzui-albăstruie
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
partea estică a Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura. A fost declarată rezervație în anul 1977. Denumirea acestei arii geologice și peisagistice protejate vine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie al râului Iza. Peștera s-a format la zona de contact dintre șisturile cristaline ale Munților Rodnei și zona calcaroasă, având o lungime de 2.500 m, iar, după recartarea facută de Clubul de speologie montană din Baia Mare, peștera are o dezvoltare de aproape
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
de obârșie al râului Iza. Peștera s-a format la zona de contact dintre șisturile cristaline ale Munților Rodnei și zona calcaroasă, având o lungime de 2.500 m, iar, după recartarea facută de Clubul de speologie montană din Baia Mare, peștera are o dezvoltare de aproape 3.800 metri (în anul 2009). Rezervația mixtă „Ineu - Lala”, 2.568 hectare, prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice (cascade, lacuri glaciare) și
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer. este formată dintr-o galerie unică, cu o
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
se leagă de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer. este formată dintr-o galerie unică, cu o lungime totală, de 555 m. Deși această lungime este incomparabil mai mică față de alte peșteri din România, Peștera Dâmbovicioara este cea mai lungă din zonă, relieful și natura rocilor nefiind propice galeriilor de mari dimensiuni. Galeria are lățimi ce variază între 3-4 m și înălțimi de 4-5 m, cu puține ramificații, de dimensiuni mici. După
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizează un slab curent de aer. este formată dintr-o galerie unică, cu o lungime totală, de 555 m. Deși această lungime este incomparabil mai mică față de alte peșteri din România, Peștera Dâmbovicioara este cea mai lungă din zonă, relieful și natura rocilor nefiind propice galeriilor de mari dimensiuni. Galeria are lățimi ce variază între 3-4 m și înălțimi de 4-5 m, cu puține ramificații, de dimensiuni mici. După 150 m de la
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
zonă, relieful și natura rocilor nefiind propice galeriilor de mari dimensiuni. Galeria are lățimi ce variază între 3-4 m și înălțimi de 4-5 m, cu puține ramificații, de dimensiuni mici. După 150 m de la intrare, galeria se îngustează foarte mult. Peștera este relativ săracă în formațiuni calcaroase însă este destul de bine cunoscută, a fost amenajată și este frecventată de un număr destul de mare de turiști.
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
este o peșteră în Munții Bucegi, una din cele mai cunoscute din România. Se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, în localitatea Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli. Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mănăstirea Ialomiței
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli. Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mănăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]