7,848 matches
-
venea, ca în „Bucăți de noapte”, de la foșnetul făcut pe frunziș de „dihănii”. Acum, ea era dată de oameni, de inși gata să se repeadă cu violență la semenii lor. Bacovia știa și nu putea să uite asta. De aceea plimbările sale se desfășurau într-o încordare paroxistică, orice mișcare și orice zgomot părîndu-i-se suspecte, amenințătoare. „Crize” începe ca un pastel, cu menționarea principalelor elementelor din cadru, calm: „Tristă,după un copac, pe cîmp/Stă luna palidă, pustie-”. Dar brusc, lucrurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sfînt;/ Frunza ta să nu stea-n loc,/ Zbată-se mereu în joc,/ Și la soare și la lună,/ Ca bătută de furtună!”9) Pentru generația lui Bacovia și pentru cea imediat următoare, alcătuită din inși obișnuiți să facă lungi plimbări, în interiorul și la marginea orașelor, plopii sînt „semnele” cele mai des întîlnite, producătoare de comparații și metafore care-i evocă grandoarea („Străjuiește n zare plopul/ Ca un mîndru voievod” - G. Tutoveanu, sau: „Plopii mișcă turnuri albe/ în adîncul clar de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
irită o activitate de acest gen. Sila lui față de ea e evidentă în ultima strofă din „Belșug”: „Mă duc, tot acolo, în marea clădire,/ E ora, de la care rămîn închis -/ O emoție... o amorțire.../ E toamnă... [vreme numai bună de plimbare, mustăriile deschise - n. m.] mi-au dat de scris ... „3) Explicația e simplă: scrisul ca serviciu, cu program de funcționar, e, pentru el, o formă de prizonierat, dezagreabilă. Lui Bacovia nu-i place, însă, nici scrisul ca profesiune liberă. Cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1964, p. 25. 9. Radu Cosmin, Babylon, 1, Ed. Rampa, 1921, p. 31. 10. Apud: Radu D. Rosetti, op. cit., p. 230. 11. într-un interviu acordat lui Al. Raicu, Agatha Grigorescu Bacovia povestește despre un asemenea popas, făcut după o plimbare: „Mergeam pe bulevardul Neatîrnării azi Mărășeștiși nu ne spuneam nimic. în dreptul parcului poetul m-a invitat deodată să intrăm și să stăm puțin pe o bancă. Era poate obosit. Eu mă grăbeam, dar mi-a adresat o privire atît de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sus, din aer sau de pe mare. Ce a ieșit la „pieptănare”? în poezie, Bacovia vorbește de „autouri”, „cotiugare”, „tramvaie”, „cupeuri de cristal” (echivalentul „faetoanelor de gală” din versurile altora), „aeroplan”, „tren”, „vapor”. în proză - de „biciclete”, „trăsuri”/”trăsuri de plimbare”, „automobile”/”căruțe cu motor” (denumire frecventă în limbajul epocii ante și postbelice), „căruțe”, „care grele”, „brișce”, „camion” și, din nou, „vapor”, „aeroplan”/”avion”, „tren”. Mijlocul de transport folosit cel mai des de poet e trăsura. De altminteri, cuvîntul „trăsură” figurează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
societății vina pentru singurătatea sa. A fost mereu conștient că-i lipsesc mijloacele de a se acomoda cu ritmurile și pretențiile ei. în primul rînd, voința. îmi închipui că-i venea teribil de greu să iasă în lume. Dacă pentru plimbările sale nocturne avea curaj, pentru o șezătoare literară - nu. Se deprinsese cu solitudinea ca și cu întunericul. Nu i-a lipsit curiozitatea față de oameni, dar - lucru care-l deosebește de majoritatea scriitorilor, actorilor, artiștilor plastici - nu-i plăcea să fie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceasta nu este cum se cade; merge cu pașii liniștiți, dar fără să se uite la cineva”. (Pagini alese, ESPLA, 1958, p. 529) Două sînt lucrurile de subliniat: anume că exista un ritm impus de epocă și un ritm caracteristic plimbării, ambele apropiate. Graba l-ar fi făcut pe oricine suspect. Exista, apoi, un ritm specific locului, influențat de distanțe. Cel al Bacăului a fost pînă nu demult mai lent decît cel al Capitalei. Nu numai în orele de promenadă, ci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre „stuctura propagatoare” a operei lui Bacovia, despre capacitatea ei de a genera noi semnificații. Aci cred că ar fi trebuit să disocieze între semnificațiile reale, verificabile și atribuirile hazardate de semnificații, cam multe în ultima vreme. în timpul unei scurte plimbări prin centrul orașului (dintre băcăuani, alături de mine mai era poetul Octavian Voicu), profesorul Marcus m-a întrebat dacă îl cred în stare pe Gabriel Bacovia să scrie cartea anunțată, Tatăl meu, Bacovia. Fără să ezit, i-am răspuns că nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în locul și timpul în care trăiesc, mă compar, mă raportez la cunoscuți și necunoscuți, disociez între adevăr și minciună, între aspirații și posibilități. îmi trec prin minte devize, formule, vorbe tari, ironii, care mă urmăresc și în casă și la plimbare, de unde, nu o dată, mă întorc la fel ca poetul, „pierdut”, „cu brațele învinse”. Gîndindumă la mine, aș vrea în unele momente, să pun punct gîndului, să-l încui în interiorul meu, neștiut, cum pune punct Bacovia poemului său, însă gîndul nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lor și cu tot aparatul critic, așa cum ni le-a lăsat regretatul academician D. Panaitescu-Perpessicius, după o muncă de admirat, depusă vreme de atîtea decenii. Am reușit să identific versurile care, puse pe etape, arată întîlnirile poetului cu fata și plimbările lor pe meleagurile ipoteștene, în vara anului 1863; apoi îmbolnăvirea fetei, în toamna aceluiași an, apoi moartea și înmormîntarea ei, la 20 ianuarie 1864. I-am găsit și actul ei de moarte. O chema Casandra și intrase cu vîrsta în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care și la 6 mai i-a mai trimit 200 de franci. La 19 mai a primit 100 de franci de la Vasile Morțun 273. Din nefericire, el s-a lăsat ademenit de diferiți "bonjuriști", care-l întîmpinau cînd ieșea la plimbare și-l luau la dejun, dîndu-i rachiu, mîncăruri sărate, vin etc., toate acestea fiind contraindicate bolii sale, care dura de patru ani și nu era vindecată definitiv. Antrenat la petrecere, el cheltuia toți banii pe care-i avea în buzunar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îndurând frigul și încălzindu-se în muzeele din apropiere, unde s-a reaprins gustul timpuriu al Margueritei pentru artele vizuale. Apartamentul era situat între Operă și Palatul Regal, chiar deasupra coloratei pieței de legume și pește St Honoré. Era o plimbare ușoară până la Grădinile Tuileries și Luvru și, dacă traversai Pont des Arts la ieșirea din Louvre, așa cum Marguerite făcea deseori după ce se uita la tablouri, intrai pe Malul Stâng pe Quai de Conti, unde Marguerite va fi imortalizată cincizeci de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
prins în vârtejul istoriei de dragoste va experimenta, prin urmare, formule stilistice noi, jonglând, la rigoare, cu tehnici inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii. Poeme precum Chanson d'amour, Cântecel, Cântecel de dragoste, Cântecel de plimbare sunt, în acest sens, cele mai bune dovezi că poetul are un cert rafinament combinatoric, incantațiile amoroase amintind când de cele semnate, odinioară, de un Costachi Conachi sau un Iancu Văcărescu, când de recentele brumariene: "Pasul tău pe străzi înguste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1975), iar editorial cu volumul Naștere vinovată (1983). Colaborează cu poeme și eseuri în "Amfiteatru", "Cronica", "Luceafărul", "Ateneu", "Dacia Literară", "Poesis", "Convorbiri literare" etc. Volume de poeme: Naștere vinovată, Editura Albatros, București, 1983; Intrarea în scenă, Editura Albatros, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, Cartea Românească, București, 1988; Preludii pentru trompetă și patru pereți, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1992; Documentele haosului, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1993; Spre fericitul nicăieri, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1995; Cântece de amăgit Întunericul, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Manualul bunului singuratic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de carne, mamă/ când aș fi putut repeta piatra/ când aș fi putut fi copac sau spumă de mare/ și suferința ar fi locuit departe de mine/ și n-aș fi simțit cum ne-acoperă plânsul" ( Intrarea în miracol din Plimbarea prin flăcări, Cartea Românească, București, 1988). La fel ca aici, lirica de început a lui Daniel Corbu se zbate între poli atitudinali bine definiți: pe de o parte, deferența, da-ul hotărât spus marilor valori poetice (curente și nume reprezentative
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
firește, poetul pare a și-o asuma, orgolios, doar pe cea de-a doua. Intrarea în scenă a lui Daniel Corbu este, de altfel, pusă sub semnul refuzului restaurator. O dovedesc, mai întâi, elementele de paratext: titluri de cărți precum Plimbarea prin flăcări (Cartea Românească, București, 1988), Preludii pentru trompetă și patru pereți (Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1992) sau Documentele haosului (Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1993), numeroase titluri de poeme incluse în ele (O caleașcă de fulgere, Atoatestăpânitor, Soarele negru, Înscenări pentru liniștea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
numeroase titluri de poeme incluse în ele (O caleașcă de fulgere, Atoatestăpânitor, Soarele negru, Înscenări pentru liniștea aparentă sau șapte încercări de a privi lumea printre degete) sau alte elemente peritextuale (precum motto-ul din Marguerite Yourcenar care deschide volumul Plimbarea prin flăcări: "Acest om beat de refuz/ s-a aruncat în flăcări/ ca un amant în mijlocul patului"). Dar mai ales textele poetice propriu-zise, în care se exaltă adesea respingerea, atitudinea anti, în răspăr, în pofida ordinii prestabilite a lucrurilor de tot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ș.a.m.d. mereu ies mai mulți justifică, natural, și temeritatea actantului liric de a se măsura cu singura formă de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre cele mai solide, comentate în varii locații ("filosofia lui Kierkegaard, Heidegger, Jaspers, Jung, istoria religiilor și esoterismul creștin, iudaic și islamic erau subiectele de predilecție din lungile noastre conversații din casa Culianu, din casa mea din Țicău sau în plimbările la Repedea, Breazu sau Bârnova", își va aminti mai târziu Magistrul din "mahalaua celestă, Țicău"), orficii vizează reinstaurarea raporturilor ființei poetice cu lumea originară, arhetipală, în modalități doar în aparență diferite. Astfel, dacă Mihai Ursachi și Dan Laurențiu readuc în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Polirom, Iași, 1998) scot la lumină o apăsătoare dispoziție melancolică, preocupată de corporalizarea unei precarități identitare pe care o percepe, deopotrivă, drept principiu ontologic fundamental și element primordial de constituire a lumii fizice un text în care se descrie obișnuita "plimbare printre ruinele sufletului meu" se și numește Dezechilibrul meu susține echilibrul precar al lumii. Ca în această mărturisire directă, lapidară, a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-mi poarte de grijă. Mergeam astfel cu inima ușoară, liberă de această povară. Tot ceea ce vedeam în cale mi se părea chezășia viitoarei mele fericiri. În case îmi închipuiam ospețe rustice; pe cîmpuri, jocuri nebunatice; de-a lungul apelor scăldări, plimbări, pescuit; în pomi, roadele cele mai gustoase; la umbra lor voluptoase îmbrățișări; pe munți, hîrdaie cu lapte și smîntînă, o trîndăvie fermecătoare, pacea, simplitatea, plăcerea de a merge fără să știi unde. J.-J. Rousseau, Confesiuni, p. 75 Se înțelege
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
largi etc.; b) personaje-tip ca: pictorul, estetul, gură-cască, drumețul, spionul, bîrfitorul, neofitul, intrusul, tehnicianul, informatorul, exploratorul unui loc; c) scene-tip ca: sosirea mai devreme la o întîlnire, surpriza unui secret, vizita unui apartament, pătrunderea într-un loc necunoscut, plimbarea, pauza, momentul de destindere, privitul de la fereastră, urcatul pe un loc înalt, amenajarea unui local sau a unui decor etc.; d) motivații psihologice ca: distracția, pedanteria, curiozitatea, interesul, plăcerea estetică, volubilitatea, lipsa de ocupație, privirea mașinală, fascinația etc. Toate aceste
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
va vedea ivindu-se un bărbat înalt, cu o înfățișare de om ocupat și plin de sine [urmează descrierea primarului]. Așa-i primarul din Verrières, domnul de Rênal. După ce a străbătut strada cu un aer grav, dacă acesta își continuă plimbarea, dă cu ochii de o casă destul de arătoasă și, prin grilajul de fier care o împrejmuiește, zărește grădini minunate*. Stendhal, Roșu și negru, p. 7 3) Fie că este auctorial sau actorial, actul propriu-zis de focalizare poate fi evaluat sau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23 iulie 1943, el scrie: "Se ascultă radioul; se urmăresc hărțile; se fac plimbări cotidiene prin Grădina Botanică; se, se, se. Da, dar eu unde sunt în toate astea? Trebuie să vă mărturisesc că citesc acum o carte despre Logică, care mă pregătește pentru marea întîlnire cu lucrarea dumneavoastră. [...] Alerta continuă. Sau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
suferința după efortul fizic prelungit. Relația dintre jogging - endorfine - euforie a determinat apariția conceptului de "runner's high" (euforia alergătorilor). Fig.nr. 10, 11, 12,13 și 14 - Starea de „runner’s high” Exercițiile de rezistență (mersul pe bicicletă, natația, plimbările lungi, tenisul de masă sau schiul, exercițiile de sală, de Dan Iulian Alexe 32 tip cardio training, aerobicul, stepul, activitățile cu efort fracționat interval-training, fotbalul, rugby-ul, baschetul, handbalul etc.) sunt cele mai „endorfinogene”, însă, nimic nu se compară cu
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]