7,887 matches
-
două ale arnăuților și gospodăria preotului din sat. La sfîrșitul anului 1774 satul se golise și mai rău avea numai 10 case. Scutire de la bir s-a făcut numai pentru mazilii Iordache Sava și Vasile Oprea. Recensămîntul din 1803 din porunca domnitorului Alexandru Moruzi găsește în satul Alcedar numai 47 gospodării ale răzeșilor. La 10 martie 1805 acest voievod scrie ispravnicilor din Soroca să aleagă partea răzeșilor din Alcedar, moșia cărora era împresurată de Pietrache Catargiu, care stăpînea și la Șestaci
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pentru a semăna, Ștefan Vodă, plin de înțelepciune, le-a spus: „Grijiți voi de altele, că D-zeu a avut grijă să pună la păstrare semințe.” Tot atunci domnitorul a dat ordin pîrcălabilor să are grabnic toate drumurile țării. Această poruncă a fost îndeplinită întocmai, deși lumea nu înțelegea. Mulți s-au gîndit că Ștefan Vodă și-a pierdut mințile. Apoi, peste puțin timp, toți au văzut că pe drumurile arate a răsărit grîul verde ca din semănătură. Ștefan cel Mare
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
1551; figura centrală a Cronicii este Petru Rareș. Scopul declarat al lui Macarie era de „a duce mai departe șirul povestirii și a-l aduce la domniile vremurilor noastre, nu ca să ne fălim cu umflături retorice, ci ca să împlinim domneștile porunci ale strălucitului și pentru dușmanii săi înfricoșatului Petru voievod...” și pentru „a nu lăsa ca faptele întâmplate în vremurile și domniile trecute să fie acoperite de mormântul uitării, ci a le reda istoriei”. "Cronica lui Macarie" este o cronică literară
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
11 ianuarie 1581, Mihnea Turcitul consemna printr-o carte domnească lui Ursu și Oancea, cu feciorii lui, ca să le fie lor moșie la Urlați (...), din câmpu și din apă și din siliștea satului ... La 3 iunie 1595, Mihai Viteazul dădea poruncă lui Ursu și cu feciorii lui, anume Stan și Radul, și feciorilor lor (...), ca să le fie lor moșie în "Deaul Bobului" și cu viile din partea Albului feciorul Bălței jumătate, și din deal și din pădure. Pentru că au cumpărat Ursu și
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
care dorise să-l seducă pe prinț amăgindu-l cu imaginea unor femei frumoase. Deoarece Ioasaf a rezistat acestor ispite, Avenir s-a hotărât să-i ofere întregul său regat pentru a-l corupe. Ajuns rege, Joasaf a dat însă poruncă să fie dărâmate toate sanctuarele păgâne și s-a dedicat operelor de binefacere. Chiar și Avenir s-a lăsat până la urmă convins de învățătura predicată de Varlaam, s-a convertit și și-a petrecut restul vieții ca anahoret în deșert
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
patrimoniului cultural mondial a UNESCO: Biserica cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul din Arbore a fost paraclis de curte al pârcălabului Luca Arbore. La scurtă vreme după ridicarea monumentului (2 aprilie - 29 august 1503), ctitorul a fost executat din porunca domnitorului Ștefăniță. Biserica a fost pictată în 1541 de ieșeanul Dragoș Coman. Pictura murală se remarcă prin excepționala durabilitate a pigmentului albastru. Caracteristică este marea nișă de pe fațada vestică. Mănăstirea este o ctitorie boierească, fapt evidențiat prin absența turlelor. Concepută
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce moldovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare. Din mobilierul paraclisului nu s-a păstrat mare lucru, în schimb chivotul de mormânt al ctitorului mănăstirii, hatmanul Luca Arbore, ucis din porunca lui Ștefăniță Vodă în anul 1523. Situat în pronaos, chivotul este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Humor din Humor a fost ridicată în 1530 de logofătul
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
din satele sale Crasna, Ilișău și Bănila, câte doi lei. La 5 iunie 1751, Constantin M. Racoviță Voevod întărește lui Nicolae Ilschi partea sa de Crasna, Ținutul Sucevei. La 5 noiembrie 1761, avem documentul de hotărnicie a satului Crasna: "„Din porunca luminatului prea înălțat Domnul nostru Măria sa, Grigore Ioan Voevod, am fost rânduiți hotarnici la satele sfintei Mănăstiri Putna ce au avut la ținutul Socevii, pentru care au jăluit Măriei Sali lui Vodă sfinția sa Pahomii egumenul cu tot soborul mănăstirii Putna
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
sub acest nume încă din această perioadă. Cel mai vechi sat atestat documentar este Sinești - Valea Merilor, cunoscut în vechime și sub numele de Osica, luat de la pârâul ce curge în apropiere. Satul este amintit în 22 ianuarie 1590 în porunca prin care Mihnea Voievod întărește lui Tatomir și altora, stăpânire asupra satului Osica. Zona este ușor vălurită, teritoriul fiind străbătut de pârâul Plapcea, afluent al râului Vedea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Potcoava se ridică la de locuitori
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
În mitologia greacă, ul (în limba greacă: Μινόταυρος, "Minótauros") era o creatură fabuloasă jumătate om și jumătate taur. El locuia în marele Labirint construit de către arhitectul Dedal la porunca regelui cretan Minos. Cuvântul "" este traducerea grecească a sintagmei "Taurul lui Minos". Această creatură era cunoscută și sub denumirea Asterius sau Asterion, nume pe care l-a purtat și tatăl vitreg a lui Minos. Se spune că înainte de a deveni
Minotaur () [Corola-website/Science/304890_a_306219]
-
se vor insera și ele, doctrinei și spiritului creștinismului. Așa, de pildă, au fost cele referitoare la posibilitatea mântuirii omului printr-o profundă transformare spirituală care însemna, de fapt, acceptarea necondiționată, dincolo de orice îndoială, a conținutului și formei reprezentărilor, îndemnurilor, poruncilor, ideilor din predicile christice. Această transformare nu viza în niciun fel modificarea, schimbarea sau înlăturarea ordinii sociale și politice existente. Dimpotrivă, una dintre porunci suna: "Dă Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu". Iar
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
spirituală care însemna, de fapt, acceptarea necondiționată, dincolo de orice îndoială, a conținutului și formei reprezentărilor, îndemnurilor, poruncilor, ideilor din predicile christice. Această transformare nu viza în niciun fel modificarea, schimbarea sau înlăturarea ordinii sociale și politice existente. Dimpotrivă, una dintre porunci suna: "Dă Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu". Iar alta: Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său". Nu ceea ce este aici pe pământ trebuie să
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
fostul copil vitreg. Vechiul Testament interzice incestul, prin textul din Levitic 18:6, în care se prescrie că: "Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul." Iar textul care urmează poruncii definește clar cine sunt considerate rude de sânge, respectiv cu cine este interzisă căsătoria. Aceea sunt părinții, părinții vitregi, soră, frate, nepot sau nepoată, mătușă, soția fratelui, mătușa de pe unchi, noră, etc. După altă traducere, textul sună astfel: "Nimeni să
Incest () [Corola-website/Science/305546_a_306875]
-
curent își are începutul deja înainte de domnia împăratului Leon al III-lea (717-741), dar care în timpul acestui împărat a luat o mare amploare, acesta persecutându-i pe partizanii cultului icoanelor ("iconoduli"). ul însemna, la acea vreme, dorința de respectare a poruncii a doua din Decalog: Expansiunea iconoclasmului a avut mai multe cauze. Diferite scrieri sugerează că cel puțin o parte a motivului pentru înlăturarea icoanelor pare să fi fost înfrângerile militare suferite în luptele împotriva musulmanilor și o erupție vulcanică pe
Iconoclasm () [Corola-website/Science/305657_a_306986]
-
vedere politic și militar, nu salută drapelul național. Totodată ei refuză să îndeplinească serviciul militar, spunând că Isus a poruncit să ne iubim semenii, iar crimă de orice natură este o încălcare a legilor Bibliei, inclusiv una din cele 10 porunci: "să nu ucizi". Martorii lui Iehova nu sărbătoresc zile de naștere, Crăciunul, Paștele, 8 Martie sau alte zile, refuză transfuziile de sânge; toate acestea din motive Biblice. Ei au o atitudine plină de respect față de toți; că își iubesc semenii
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
acoperiș din stuf, construită încă din 1783, biserica sfântului Nicolae . În anul 1815 în locul bisericii vechi locuitorii cer voie să zidească o biserică nouă din piatră, care este gata abia în 1830 . Actuala biserică a fost construită de către săteni la porunca preotului Dumitru Sava Baltaga, arhitector fiind domnul Cupcea. Construcția a durat un an (1908-1909), iar clopotul a fost adus de către Simion Iovu Mereacre în anul 1914 de la Sankt Peterburg și cântărea 4800 kg. În 1842 s-a deschis la Costești
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
De asemenea, omul, din punct de vedere natural, nu se poate dispune în mod pozitiv pentru primirea harului. În ciuda căderii omului și a păcatului strămoșesc, Dumnezeu voiește realmente mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu le dăruiește tututor drepților harul "suficient" pentru respectarea poruncilor divine și, de asemenea, le dăruiește tututor păcătoșilor credincioși har suficient pentru a se converti. Celor necredincioși fără vina lor, Dumnezeu le dă har suficient pentru dobândirea mântuirii veșnice. Dumnezeu, printr-o hotărâre veșnică, i-a predestinat pe unii oameni
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
Începe să publice încă din 1990 colaborând la publicații precum Thanatos, Salut, Ziua, Evenimentul zilei, Anuarul de cultură - ANI, România literară, Observator cultural, Cuvântul, VIP - Viața invizibilă a personalităților, Vremea, Totuși iubirea, Flacăra, Flacăra lui Adrian Păunescu, România Mare, Europa, Porunca iubirii, Apostrof, Cosmopolitan, Lumea credinței, Ziarul de duminică, Litere, Arte & Idei, Singur - Revistă de cultură, civilizație și atitudine morală, Problema ta - Revistă de Filozofie și Artă, Revista de Cultură Online „Toate Artele“, etc. În 1993 înființează compania de teatru experimental
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
nepoată a sa - cu Petru Huhulea. Urmașii săi au alcătuit familia Tăutu, care se număra la începutul sec. al XVIII-lea printre familiile boierești din Moldova. La 9 decembrie 1728 domnul Moldovei Grigore al II-lea Ghica i-a dat poruncă sulgherului Miron să hotărnicească satul Temeleuți și "să-l stâlpească". Sulgherul descria astfel faptele sale: "Cu martorii ne-am dus în capul hotarului Timileuților din sus, aproape de fundul Bâcului, unde-s împreună cu moșiile mănăstirii Pobratii, anume Răchicenii și cu alte
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
toți sătenii și răzeșii și pe cum să va cade cu dreptate să le hotărască și să le dei mărturie". La 15 iunie 1742 banului Aristarho i s-au dat cărți de stăpînit aceste moșii. La 1 august 1767 di porunca lui Grigore Ghica voievod și a stolnicului Leonard, ispravnic de Soroca, la solicitarea preotului Maftei din Stoicani se măsoară moșia răzeșilor din acest sat. Ei au arătat un suret de pe ispisocul de la Vasile Lupu din 1643 și hotarnicii au perces
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați să ia parte la cultul național al zeilor păgâni și le interzicea să se mai adune în cimitire, amenințând cu exilul sau chiar cu moartea pe oricine nu s-ar fi supus poruncii). Chiar și în aceste condiții Papa Sixt al II-lea a reușit să ducă la îndeplinire datoriile sale de păstor al creștinilor - pare-se, fără să aibă de îndurat interferențe din partea celor care trebuiau să vegheze la înplinirea edictului imperial
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
s-a abătut de la adevărul catolic. Cât despre Caelestius, care atunci se afla în Roma, Papa i-a însărcinat pe africani fie să își revizuiască vechea sentință, fie să îi dovedească erezia în prezența sa în decursul a două luni. Porunca papală a lovit Africa ca o torpilă. În mare grabă, a fost convocat un sinod la Cartagina, în noiembrie 417, care i-a scris și Papei Zosim, rugându-l imediat să nu abroge sentința pe care predecesorul lui, Inocențiu I
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
Printr-o altă scrisoare din 21 martie 418, el îi asigura că încă nu s-a pronunțat definitiv, dar că va trimite spre Africa toate documentele privitoare la pelagianism pentru a deschide calea unei judecări noi, complete. Ca urmare a poruncii papale, s-a ținut pe 1 mai, 418, în prezența a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăși a etichetat pelagianismul ca erezie în opt canoane. Între timp, îndemnată de africani, puterea laică s-a amestecat și ea
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
Bibliotecă a Vaticanului. Se comporta cordial. Se plimba prin Roma pe jos, discutând cu oamenii. A adunat toate legile emise de el într-un "bullarium" de 20 de volume groase. A suprimat, din calendar, 36 de sărbători, până atunci de poruncă, limitând, în acest fel, orice abuz. Împărăteasa de la Viena, Maria Terezia îl numea "înțeleptul, prin excelență". I-a fost protector și episcopului român Inocențiu Micu-Klein, care a fost obligat să stea exilat la Roma, din cauza dușmanilor națiunii române. A fost
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
repetate rânduri să asedieze cetatea (1695 și 1696). Pe de altă parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de însuși sultanul Mustafa II, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la Zenta (1697), dar și reconstruirea fortificațiilor din porunca noului sultan Ahmed II (1703), demonstrează importanța cetății în planurile otomanilor. După 17 ani de relativă liniște izbucnește un nou război austro-turc. După victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane, prințul Eugeniu de Savoia decide cucerirea cetății Timișoara
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]