8,185 matches
-
chel, fumând dintr-un țigaret lung de chihlimbar. - E inutil să discutați, spuse adresîndu-se lui Colomban. Și într-un caz și în celălalt problema e aceeași: fără acea nouă calitate a vieții de care vorbește Linda Gray, longevitatea e o povară, și poate fi chiar un blestem. Și atunci, în acest caz noi ce ne facem? - E doctorul Griffith, îl prezintă Colomban. A fost și el acolo, cu noi, când s-a întîmplat... Se întrerupse și-i căută privirile. - Poate că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
haine... Îl auziră urcând în goană scara spre pod, apoi îi auziră pașii călcând de astă dată fără grijă și în mare grabă, și câteva minute în urmă se întoarse cu brațele încărcate. Cu un oftat de ușurare, își revărsă poverile pe canapea. Adusese fotele, maramele și broboadele pe care le examinase, pe îndelete, cu două ceasuri mai înainte, dar adusese și rochia de mireasă. - Asta este pentru dumneata, Princesse, se adresă Măriei întinzîndu-i rochia la picioare, ca un covor. Esta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar s-au adunat ca niște frunze formând adevărate zăpoare de-a lungul istoriei... Și un om ca distinsul domn profesor universitar Ioan Caproșu a strâns în tomuri tot ce a putut găsi, iar noi încercăm să le mai ușurăm povara timpului aducându-le în fața semenilor noștri... Adevăr grăit-ai, vere, dar cam lung. Și unde mai pui că lăutarii ne-au cam scos în afara timpului prezent... Am să încerc să te țin aici în lumea muritorilor, dragă ieșene, și am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ni așăzăm colea pi marginea șanțului șî sî mai stăm di vorbî oleacî... Prietenul meu ieșeanul îmi ridicase la plasă anume ca să se poată veseli, fiindcă îl apăsa gândul despărțirii... Am râs... Am râs dezlănțuit, pentru a ne elibera de povara care ne apăsa pe amândoi... Cu mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
uitat cum îl cheamă pe numele lui adevărat... Aha! Cărăușu. Petrache Cărăușu. Așa-l cheamă, bată-l norocul. Da’ nimeni nu-i spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi spunea el locului - într un bordei. Aici „la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fiecare dată când moș Dumitru îl șfichiuia din vorbe, ca acum - a alergat îndată la șirul carelor, îndemnând boii...Soarele era deja de două suliți pe cer, când șirul de care intra pe poarta magaziilor jupânului Aizic. După ce au descărcat povara, moș Dumitru l-a tras de mânecă pe Pâcu. Pâcule! Hai să vorbim cu Aizic pentru cei doi flăcăi din sat de la noi. Pentru Alecu Slobodă și Gheorghe Amnar? Hai! Intrebarea moarte n-are... Jupâne Aizic. Am avea o întrebare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a lămurit Pâcu în felul lui. Cei din jur au râs, dar pecetea oboselii era adânc întipărită pe chipul lor. Mergeau pe lângă sănii ca niște stafii...O vreme, nu s-a mai auzit nici o vorbă. Fiecare umbla purtând în cap povara gândurilor lui... „Oare Catinca s-o putut descurca pe gerul ista?...” gândea moș Dumitru. „Ce face Zâna mea când sunt eu plecat? Nu care cumva...” se întreba Mitruță. „De o bucată de vreme s-o împrietenit la cataramă cu vecina
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de sus. Cer și pământ, ape și foc reunite învolburat în spațiul incomensurabil ce-și poartă povara de apă. Milioane de nori ce îmbrățișează pământul în coborârea lină a ploii. Cântă ploaia și cântă oceanele de ploaie de deasupra. Floare cu floare, iarbă cu iarbă, firicel de apă cu firicel de apă împrăștie dinlăuntrul lor recolta abundentă
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
față de cei care le-au făcut bine - a răspuns Gruia. „Parcă mă duce socoata că și noi ar trebui să Învățăm unele reguli de-ale lor” - a răspuns gândul de veghe. Gruia a intrat În spital purtând ca pe o povară șiragul vorbelor șetrăriței și stolul de gânduri fără număr ale lui. Mergea cu aceeași privire În jos și abia a auzit salutul unui coleg, care a trecut grăbit pe lângă el... ― Bună dimineața, domnule doctor. Vă așteaptă domnul profesor - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai devreme decît de obicei: și iasomia, și vișinele, și căpșunele, și perele văratice... Am condus-o amîndoi. Tano s-a abținut să-l latre pe Mișu Negrițoiu, urcat în vîrful gardului. Își lipește bumbul nasului de mîna mea. Grea povară să te știu supărată pe mine, Iordanco. Îl țin de zgardă, sub supravegherea voyeuristă a motanului. Mișu Negrițoiu vede că-i protejat, coboară calm și se răstoarnă în stratul de cimbru. Cimbrul e afrodisiac pentru pisici. Avem o plantație întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei conduc, ei mor de foame! Mi-am luat mîna de pe ei. Atîta tot". Da' uite că infernul e pavat cu intenții bune". "Roses intentions", clinchenea Liselle. "Nu roz, dragă. Roșii". Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
silnicie/ Și mulți s-au cam dus pe veșnicie” (cu nemiluita au fost exterminați în acea vreme de cumpănă) că „Mulți se rugau să iasă morții afară/ Să intre ei și apoi să moară/ Doar vor scăpa de-a vremilor povară” (afirmația e din 2 mai 1987). Și parcă n-ar fi fost destulă năpastă din partea năimiților plătiți de străini pentru zelul arătat că...și natura e marea potrivnică a vieții normale a oamenilor și cea mai cumplită secetă s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nostalgie a trecutului, după atâția ani! Iar când „într-o noapte/ Duba i-a ridicat pe toți/ I-au chinuit ca pe hoți” autorul gândind profund la viitorul poporului afirmă indubitabil: „Stau așa și prind puteri/ Să pot scăpa de poveri/ S-arunc din spinare/ Stafia adusă din Soare-Răsare.” Când vremea și oamenii regimului s-au încrâncenat și mai mult pentru îngenuncherea valorilor tradiționale și când „în foc și pară/ ne-a azvârlit veacul acesta bolând” și „Nu mai știam ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
căderii lor gravitaționale. Mut de admirație, asist la acest fenomen hibernal. Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par transfigurați sub lumina difuză a lunii care, uneori, străbate cu mai multă îndrăzneală
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par transfigurați sub lumina difuză a lunii care, uneori, străbate cu mai multă îndrăzneală spărturile norilor, luminând mai intens totul. După 10 minute de admirație
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce are rolul de a ușura conversația dintre doi sau mai mulți oameni, răspund invariabil: „Cu tinerețea mă mai iau!”. Unii tac, dar alții mă întrebă direct cum mă simt „ca bătrân”. Fac în așa fel încât, în loc să vorbim de povara bătrâneții și neajunsurile ei, canalizăm discuția spre unele probleme departe de nevoile bătrâneții. Și apoi să vedem ce este și ce poate fi bătrânețea. În viața mea de până acum am văzut uneori „tineri cu mentalitate de bătrâni”, cu acea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Info 7”, ”Flagrant”, ”Reflector”, ”Vocea Olteniței”. După pensionare, în anul 2012, se dedică exclusiv scrisului și jurnalismului, activând în cadrul postului de radio on-line ”Radio - Oltenița Tv”, în calitate de redactor de emisiune. Dintre cărțile publicate amintim: - Monografia comunei Curcani - Personalități curcănene - Sub povara gândului (versuri) - Regii României în alb și negru - Ce s-ar fi întâmplat dacă ....? - Trecute vieți de dascăli curcăneni - O viață închinată sănătății oamenilor. Dr. Gearavela - Americâinii Huniunea Europeană si Popeye Marinarul - Parodii ...parodii și versuri originale - Mari sultani, mari
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93373]
-
pacea și liniștea, aureolată de o trainică iubire, ei vin ca niște păsări negre, din nechemate sfere să tulbure apele. Sunt ca adevărați paznici ai răului ce vor să întunece și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc un foc, chiar dacă acesta abia scânteiază, fabulând povești viclenite, punând pe jar buna conviețuire. Această dorință sadică de a ridica la rang de principiu un fapt divers
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
măcinaseră liniștea din ultima vreme. Poate n-ar trebui să mă grăbesc, dar nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar să temporizeze povara care îi copleșise sufletul. Se spune că dragostea se naște cu un surâs, crește cu un sărut și se termină cu o lacrimă. Dar Ina nu voia să ajungă la lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am iubit nespus de mult pe acest bărbat. L-am iubit, Ina!... - Dar nu mi-ai mărturisit explicit niciodată acest lucru! - Nu ți l-am spus, dar l-am trăit, l am purtat cu mine ca pe cea mai grea povară, te-am dușmănit cu perfidie, dându-ți mereu falsa impresie că-ți sunt prietenă. Nu, Ina, nu ți-am fost o prietenă adevărată decât în liceu și în școala sanitară, apoi... Când Alex te-a ales pe tine, am simțit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
absolut imposibil de ținut minte, a părut exasperată. — Păi, să sperăm că n‑o să fie nevoie de ele, a zis ea cu o voce care părea atât de stresată, Încât am avut impresia că e pe cale să se prăbușească sub povara ignoranței mele. Nu? Atunci de ce am aproape două duzini de „fețe“ care Îmi explică În ce fel să folosesc toate chestiile astea? Privirea ucigătoare pe care mi‑a aruncat‑o a fost demnă de Miranda. — Andrea. Fii serioasă. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
an, i-am gustat numai puțin farmecul, dar Îndeajuns ca să-l port ca pe o comoară scumpă mai departe, oriunde, nepătat. Petre, oare tu nu vei mai veni niciodată? Petre, așa este posibil să mă lași, cu sufletul zdrobit sub povara acelei Îmbrățișări? Erai tu În brațele mele, era pieptul tău pe care mă sprijineam, era mâna ta În care se frământa mâna mea, erai tu, cel pe care l-am iubit și Îl iubesc. Nu-mi venea atunci să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, mai ales, nu mă Întreba cât te voi iubi. Zuluf 28 iulie 1963 Dragul meu, Așteaptă-mă la fiecare răscruce de drumuri... Nu mă Împiedica să plec În zori, dar nici nu pleca cu mine... mi-ai fi o povară... Te caut la fiecare răscruce de drumuri... Și totdeauna, când nu te găsesc, sunt sigură că la următoarea răscruce mă vei aștepta... Iubire pământeană, nu mă pot opri pentru tine... Aș vrea și eu să dansez... dar nu știu ce mă oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În sine, ci mai degrabă gravă), se repede plină de elan spre orice lucru gratuit, ca și cum gratuitatea ar fi unicul ei mod de a fi (și nu este așa). Oricând, este promptă să răstoarne existența când toți par Îngenunchiați de povara acesteia, să o ia mereu În răspăr, să atace prima, fără teamă de complicații, râzând În hohote cu bravura unui gascon-muschetar aflat mereu en garde. Este atâta dorință și voință de a trăi deplin, dincolo de bine și de rău, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]