9,297 matches
-
ultima oară întemeietorul primei uniri a românilor, "Mihai Vodă", după care a fost ucis (la 9 august 1601) din ordinul generalului Basta pe câmpia de la Turda. Trupul voievodului a fost îngropat la Mormântul lui Mihai Viteazul din Turda. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei și-a stabilit curtea princiară la Alba Iulia. Pentru necesitățile curții și ridicarea palatului princiar a apelat în repetate rânduri la negustorii și meșterii clujeni, oferindu-le totodată diverse înlesniri. Astfel, în 1627 negustorii clujeni vor primi dreptul
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
-le totodată diverse înlesniri. Astfel, în 1627 negustorii clujeni vor primi dreptul de a exporta 1.000 de vite, astfel încât din taxele încasate să achiziționeze diverse alte mîrfuri necesare. Mulți negustori au primit dreptul de a își comercializa mărfurile în numele principelui, fiind avantajați de taxe vamale scăzute. Totodată, comenzile continue primite de meșteșugarii clujeni au dus la dezvoltarea producției de bunuri și extinderea breslelor meșteșugărești. Ajung să fie foarte apreciați meșterii aurari și arginatari, fabricanții de arme, constructorii ș.a. Astfel, în
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
mărci, sfeșnice trimise la moscheea din Istambul a sultanului. Armurierii au beneficiat de asemenea de comenzi semnificative, ei furnizându-i lănci, mânere de drapel, sulițe de luptă și sulițe de paradă. Tot ei vor fi cei la care va apela principele pentru a efectua reparații ale tunului mare al cetății de la la Alba Iulia. Odată cu ridicarea palatului princiar de la Alba Iulia, majoritatea constructorilor clujeni vor primi comenzi în condiții deosebit de profitabile, în perioada 1616-1617 pietrarii clujeni fiind plecați la Alba. Au
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
-și vizita vărul Filip de Swabia. Motivul acestei vizite este controversat. Poate papa a plecat deoarece aflase de planurile venețienilor și deși nu era de acord cu ele, dorea să evite excomunicarea, ori poate a dorit să se întâlnească cu principele bizantin Alexios Angelos, (care era fiul împăratului bizantin detronat Isaac al II-lea Angelos) și cumnatul lui Filip. Alexius fugise la cumnatul său după ce tatăl său fusese detronat în 1195, dar în momentul de față nu se știe cu certitudine
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
împăratului bizantin detronat Isaac al II-lea Angelos) și cumnatul lui Filip. Alexius fugise la cumnatul său după ce tatăl său fusese detronat în 1195, dar în momentul de față nu se știe cu certitudine dacă papa știa sau nu că principele bizantin se află la curtea Swabiei. Ceea ce se știe în mod sigur este faptul că Alexios fusese de acord ca dacă cruciații îl răsturnau pe uzurpatorul tronului tatălui său, să reunifice biserica bizantină cu Roma, să plătească o mare sumă
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
și deportați în timpul răscoalelor anti-latine din capitala bizantină din 1182. Propunerile pricipelui bizantin Alexios prevedeau restaurarea domniei tatălui său în condițiile în care Constantinopolul nu ar fi fost prădat. Bonifaciu a fost de acord cu aceste codiții, iar papa și principele bizantin s-au întors la Corfu pentru a ajunge din urmă flota venețiană care plecase deja de la Zara. Restul conducătorilor cruciați au acceptat până în cele din urmă planul papal, dar mulți dintre cruciații de rând, care nu erau de acord
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
pe împăratul german să participe la cruciadă încredințand conducerea oastei cruciate lui Leopold al VI-lea al Austriei și lui András al II-lea al Ungariei. La chemarea papei Honorius al III-lea, glasurile de răspuns au fost puține. Dintre principi, singura figură mai marcantă a fost Leopold al VI-lea, ducele Austriei, care nu-și ierta felul cum părăsise o cruciadă și se întorsese acasă lipsit de laurii unei victorii, iar acum, în vârstă fiind, spera să obțină o glorie
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
(variantă "Emeric Tököli", în ), conte de Késmárk, (n. 1657 - d. 1705), a fost un principe al Transilvaniei, om de stat maghiar și conducător al revoltei antihabsburgice a curuților. S-a născut la Kezmarok (actuala Slovacie) și a studiat la colegiul luteran din Prešov. Tatăl său, István Thököly, a fost un participant la revolta armată antihabsburgică
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
10 000 de ostași transilvăneni și de un corp militar otoman, trimis în ajutor de pașa de la Oradea, a putut sa îi impună împăratului Leopold I condițiile unui armistițiu. În iunie 1682 s-a căsătorit cu principesa Ilona Zrínyi, văduva principelui transilvănean Francisc I Rákóczi. Sultanul Mehmed al IV-lea l-a recunoscut ca rege al Ungariei de Nord, în schimbul plății unui tribut anual de 40 000 de taleri. I-a recunoscut de asemenea și titlul de principe al Transilvaniei, un
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
Ilona Zrínyi, văduva principelui transilvănean Francisc I Rákóczi. Sultanul Mehmed al IV-lea l-a recunoscut ca rege al Ungariei de Nord, în schimbul plății unui tribut anual de 40 000 de taleri. I-a recunoscut de asemenea și titlul de principe al Transilvaniei, un act formal, care nu s-a concretizat decât opt ani mai târziu. În cursul aceluiași an 1682 a obținut noi succese militare împotriva austriecilor, care i-au lărgit dominația teritorială până la râul Vah. Cu toate acestea, cele
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
Vienei din 1683, dar după victoria austriacă, a cerut medierea regelui polonez Ioan III Sobieski pentru o împăcare cu împăratul, oferind încetarea ostilităților dacă Curtea Imperială va acorda libertate religioasă pentru protestanții din Ungaria și îi va garanta titlul de principe al Ungariei de Nord. Leopold a refuzat aceste condiții și i-a cerut capitulare necondiționată, asfel că Thököly a reluat ostilitățile. Dar campania din 1685 a fost o serie de dezastre. Disperat, i-a cerut ajutor Pașei de Oradea, dar
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
Transilvania, cu o armată de 16 000 soldați, ardeleni, munteni și turci, și la 11 august a învins armatele generalului Donat Heissler și ale contelui Mihály Teleki în Bătălia de la Tohanu Vechi-Zărnești. După aceasta mare victorie, Thököly a fost ales principe al Transilvaniei de către Dieta Transilvaniei întrunită la Cristian, lângă Brașov. Nu și-a putut menține poziția din cauza presiunii militare și politice austriece, care l-a susținut pe principele Mihai Apafi al II-lea. În 1691 Thököly a părăsit definitiv Transilvania
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
Bătălia de la Tohanu Vechi-Zărnești. După aceasta mare victorie, Thököly a fost ales principe al Transilvaniei de către Dieta Transilvaniei întrunită la Cristian, lângă Brașov. Nu și-a putut menține poziția din cauza presiunii militare și politice austriece, care l-a susținut pe principele Mihai Apafi al II-lea. În 1691 Thököly a părăsit definitiv Transilvania și s-a refugiat în Imperiul Otoman, unde și-a continuat cariera. A condus cavaleria turcă în bătăliile de la Slankamen (1691) și de la Zenta (1697). Numele său a
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
cavaleria turcă în bătăliile de la Slankamen (1691) și de la Zenta (1697). Numele său a fost exclus de pe lista de amnistie oferită rebelilor maghiari prin Tratatul de la Karlowitz (26 ianuarie 1699). Dupa încă o încercare nereușită, în 1700, de a redeveni principe al Transilvaniei, s-a stabilit la Galata (lânga Istambul) cu soția sa. Sultanul Mustafa al II-lea i-a dăruit generoase ajutoare materiale și titlul de pașă de Vidin. A decedat în 1705 la Nicomedia (astăzi Izmit, Turcia). În contextul
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
semnificația drapelului, Petre Vasiliu-Năsturel este de părere că „de la 1859 până la 1866 el nu a reprezentat decât ceea ce reprezenta la 1848: "libertate, dreptate, frăție"”. Drapelul a dobândit o recunoaștere și pe plan extern. Astfel, relatând călătoria din mai-iunie 1864 a principelui Cuza la Constantinopol, doctorul Carol Davila precizează: „Steagul românesc a fost ridicat la catargul cel mare, caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme, marele vizir la ușă... Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
recunoaștere și pe plan extern. Astfel, relatând călătoria din mai-iunie 1864 a principelui Cuza la Constantinopol, doctorul Carol Davila precizează: „Steagul românesc a fost ridicat la catargul cel mare, caiacele Padișahului ne așteptau, garda sub arme, marele vizir la ușă... Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă... Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și ne-am întors
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
garda sub arme, marele vizir la ușă... Principele, liniștit, demn, concis în cuvintele lui, a petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă... Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și ne-am întors la Palatul Europei, tot cu steagul român fâlfâind la catarg...”. Un drapel tricolor destul de uzat se află astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, având numărul de inventar 75045. De formă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
adoptat un model puțin diferit, dându-se culorii galbene o lățime dublă față de cele roșie și albastră și adoptându-se o proporție a pânzei de 1:1. La colțurile pavilionului s-a cusut câte o coroană regală de argint. Pavilionul principelui moștenitor era identic, însă fără a avea coroanele de la colțuri. Un album de la sfârșitul secolului al XIX-lea și numărul din octombrie 1917 al revistei „National Geographic” prezintă pavilioanele ca având o proporție a benzilor de 1:3:1. Imediat
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ea aplicând stema cea mică a României. La venirea rămășițelor sale pământești în țară, Carol al II-lea a avut sicriul acoperit cu acest pavilion. Pavilionul reginei era asemănător cu cel al regelui, acestuia lipsindu-i însă crucea ordinului. Pavilionul principelui moștenitor era de culoare albastru închis, având bordură roșie cu colți galbeni, iar în mijloc stema cea mică a țării. Pavilionul principilor regali se deosebea de cel al principelui moștenitor prin faptul că nu avea bordură. În 1940 a fost
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
cu acest pavilion. Pavilionul reginei era asemănător cu cel al regelui, acestuia lipsindu-i însă crucea ordinului. Pavilionul principelui moștenitor era de culoare albastru închis, având bordură roșie cu colți galbeni, iar în mijloc stema cea mică a țării. Pavilionul principilor regali se deosebea de cel al principelui moștenitor prin faptul că nu avea bordură. În 1940 a fost instituit și pavilionul reginei mame, o dată cu reîntoarcerea Reginei Elena în țară. Acesta se asemăna cu pavilionul reginei, însă nu avea bordură. Albumele
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
cu cel al regelui, acestuia lipsindu-i însă crucea ordinului. Pavilionul principelui moștenitor era de culoare albastru închis, având bordură roșie cu colți galbeni, iar în mijloc stema cea mică a țării. Pavilionul principilor regali se deosebea de cel al principelui moștenitor prin faptul că nu avea bordură. În 1940 a fost instituit și pavilionul reginei mame, o dată cu reîntoarcerea Reginei Elena în țară. Acesta se asemăna cu pavilionul reginei, însă nu avea bordură. Albumele vexilologice contemporane (spre exemplu „Flaggenbuch”, ediția 1939
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Batalionului 2 vânători a primit Marea Cruce a ordinului Steaua României. Au mai fost decorate, între altele, Regimentului 9 dorobanți și Regimentele 4 și 6 infanterie de linie. Drapelul Regimentului 6 infanterie de linie a mai primit la Galați, din partea principelui Milan Obrenovici al IV-lea al Serbiei, medalia Bravura Militară (23 septembrie 1879). Și în Primul Război Mondial au avut loc jertfe pentru apărarea drapelului de luptă, ca simbol al datoriei de apărare a pământului țării și al onoarei militare
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
creștinism, când, în anul 327 d.Hr., regele Mirian al II-lea a decretat creștinismul religie de stat. În secolul al IV-lea, și Lazica (fostul Regat al Colchidei) adoptase creștinismul ca religie oficială. La sfârșitul secolului al V-lea, principele Vakhtang I Gorgasali a organizat și condus o revoltă în timpul căreia a reușit să cucerească independența Iberiei, el proclamându-se rege. Armatele georgiene au lansat o serie de campanii încununate de succes împotriva Imperiului Persan și a celui Bizantin. În
Georgieni () [Corola-website/Science/306732_a_308061]
-
deplasau la Conciliul de la Lyon, în 1245 fiind în mod formal deposedat de puterile sale imperiale de către Papă. Papa Gregorie al IX-lea oferise cu ceva vreme mai înainte fratelui regelui Ludovic al Franței, Robert de Artois, coroana germană, dar principele o refuzase. Din acest motiv, Sfântul Imperiu nu era pasibil de organizarea unei cruciade. Henry al III-lea al Angliei se luptă încă cu Simon de Montfort și mai avea de rezolvat și alte probleme în țară. În plus, regii
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya. Discuțiile sale asupra trinității au început în 1565 exprimându-și dubii asupra personalității Spiritului Sfânt. În anul 1898 Aladár Körösföi-Kriesch a pictat marele și renumitul tablou (3 x 4 m) cu Francisc David
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]