8,125 matches
-
E noapte...parcul e pustiu Și-un vânt abea adie... Cuprins e totul că e viu De-a nopții armonie. Încet apare luna, sus Pe-ntinsul cer albastru Iar eu privesc cu gandu-mi dus Frumosul nopții astru... Într-un boschet în umbr-ascuns Pe strune-abea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
Azi marea lui credință comunistă Este credința noastră-a tuturor, E glasul care-nflăcărează, luptă, Aprinde setea de lumini, de zbor. Cu el privim, cu ochii lui ce știu Să vadă adânc atâtea noi izvoare, Pământ de aur, nu pământ pustiu, Ardentul vis ce arde-n fiecare.“ („Cândva, adolescent fiindă“, Contemporanul, 27 ianuarie 1978) „Față de Omul, Ctitor de țară bun, încercat, viteaz, cutezător cu inimă în piept vizionară ce bate ne-ncetat pentru popor. Nu s-a clintit nimic și niciodată, deschizător
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
istorie“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 426) „Așa vă știm: alături de o viață Mereu pe-aceeași cale ne-ntreruptă, Întru aceeași cauză măreață Reazim având tovarășa de luptă.“ („Omagiu“, România liberă, 6 ianuarie 1979) „Pământul tău, pustie de dezastre, Și pentru noi, românii, genocidul Se stinge-n vadul Dunării albastre, De n-ar fi fost eroicul, lucidul, Supremul crez al națiunii noastre De-a dăinui prin comuniști: Partidul!“ („Supremul crez“, Luceafărul, 19 august 1989) STOICA Chivu Un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la Viena, de autorități la Nürnberg, iar aici rudele soțului meu. Am plecat în miez de noapte de „acasă“, am urcat în tren pe când se crăpa de ziuă. Ceasuri incerte, interminabile, între „câine și lup“, într-o sală de așteptare pustie și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și apropiate de vârsta noastră. Eu citeam poezie fără să mă deranjeze cineva. Odată am citit The Waste Land de câteva ori. Pentru mine, The Waste Land era un fel de mantră. Și mai era și despre propria mea țară, pustie. Am citit multă poezie la armată. Alegeam cărți de format mic, ce puteau fi puse în buzunar. Le deschideam la întâmplare. Întotdeauna dădeam peste lucruri care mi se părea că vorbesc despre mine și despre ce e în jur, despre
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de Ceri, nu-mi mai aduc aminte cine și-a făcut fustă neagră. Poate Dodoloi. N-o văd în ruptul capului în fustă roz. Ba, mai mult, ne-am pus și tricouri negre. Era o culoare care ne reprezenta. Țară pustie în cap, Nina Hagen și Janis Joplin (le văzusem doar în fotografii) în inimă (și nu C.C. Catch). Serioase până la fanatism, iremediabil ironice. Negru din cap până-n picioare, culoarea în care ar fi încăput multe, multe cuvinte. Urma să intrăm
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dă un tablou al suferințelor îndurate de români: «Neamul acesta neglijat și asuprit are parte de pământurile cele mai rele din întreaga țară. Nu-i destul că românii, numai cerul știe cu ce drept sunt surghiuniți pe pământurile cele mai pustii și mai părăsite, dar chiar și acestea li se răpesc îndată ce sunt lăzuite și desfundate de români cu sudoarea frunții lor pentru cultura porumbului. Fiecare sas sau ungur poate răpi aceste pământuri, neținându-se cont că ei le au în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să mai recolteze câteva care de fân sau câteva ferdele de porumb. Gospodării (sesiuni iobăgești) de gazde existau douăsprezece, jumătăți de sesiuni se aflau în număr de unsprezece, iar treimi de sesiuni erau nouă. În sat se aflau zece sesiuni pustii, iobagii de pe acestea aflându-se în pribegie, deși la ancheta din 1726, fruntașii satului nu recunosc a avea vreun fugar. Numărul total al capetelor de familii de iobagi era de treizeci și patru, iar văduve de iobagi, trei. Între cei mai înstăriți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
stânjeni geometrici (pătrați) fiecare parte din posesiune, calculând apoi mai departe venitul acelora, unitatea de măsură folosită pentru cereale fiind banița de 16 cupe, al fânațelor unitatea de car de 60 de căpițe, în sfărșit, deosebind sesiunile populate de cele pustii. Martorii, coloniști, citați, pentru clarificarea cauzei, fiind toți administratori de moșii ai conților Teleki din Streza Cârțișoara, de etate între 40 și 70 de ani, oameni demni de crezut: Sandu Folea, Marian Schiopu, Aron Vona, Matei Scorobeț, Ioan Vona, Matei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sesiuni (gospodării), conscriptorul întocmind situațiile pe poartă, nu pe familie. Se consemnează la data aceea pentru satul Streza; - capi de familie: 37 din care: - coloni (iobagi): 29 - văduve de iobagi 1 - fii: 137 - pribegi: 3 - boieri: 2 - argați: 7 sesiuni pustii: 6 după cum pentru satul Oprea, găsim: - capi de familie: 54 din care: - coloni: 49 - văduve de iobagi: 1 - fii: 164 - boieri: - - argați: 4 sasiuni pustii: 2 Dacă analizăm cifrele constatăm că în cele două sate se află 81 capi de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
iobagi): 29 - văduve de iobagi 1 - fii: 137 - pribegi: 3 - boieri: 2 - argați: 7 sesiuni pustii: 6 după cum pentru satul Oprea, găsim: - capi de familie: 54 din care: - coloni: 49 - văduve de iobagi: 1 - fii: 164 - boieri: - - argați: 4 sasiuni pustii: 2 Dacă analizăm cifrele constatăm că în cele două sate se află 81 capi de familie, care aveau în sesiunile lor 301 copii (băieți și fete) Oficial așezarea avea 382 suflete. Dacă mai adăugăm însă și numărul celor 81 de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz, când se îndreaptă spre nordul Moldovei, și pe înserat, când face cale întoarsă. Cei cinci kilometri ai distanței de la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
copilării s-au scurs repede și cu folos pentru Dumitru Dascălu. Cu cartea încheiată, cu sufletul împăcat că a izbutit să ducă la bun sfârșit o treabă anevoioasă, el a revenit în marele oraș, zgomotos și poluat, în apartamentul său pustiu și neprimitor unde îl aștepta doar singurătatea. O întrebare insidioasă și apăsătoare i se strecurase în minte încă de pe drumul de întoarcere: îl vor ajuta puterile să mai meargă și altădată pe meleagurile îndrăgite ale copilăriei? Vizita Început de Florar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
maturității rotunde, își pierde viața într-un accident rutier, lăsând orfană o fetiță de numai 12 ani. Suprapusă peste rana sufletească nevindecată, noua catastrofă îl găsește pe Dumitru Dascălu pensionar, trăindu-și durerea și consumându-și singurătatea în locuința-i pustie și rece. Citește mult și face însemnări. Speră că va găsi cândva puterea și răbdarea să alcătuiască un volum care să-i poarte semnătura. Cei aproape 45 de ani cât a slujit școala românească reprezentau o sursă bogată de material
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
curtea; aceeași sau aproape... Și casa. Neschimbată, în principalele sale elemente desigur; nu lipsește decât tăblia de pe frontispiciul ei, cu inscripția pe care n-am uitat-o: "Pensionnat de jeunes garçons, Amédée Weitzecker". Și grădina, cu troienele de frunze putrede, pustie și tristă, dar în umeda țărână a căreia a căreia se pregătește, ca și atunci, ca și întotdeauna, misterioasa renaștere a naturei. Înăuntru de asemeni, pe cât mi-am putut da seama, nici o schimbare importantă; vestibulul și hallul principal, la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vorbesc; și în câte erori și excese n-am căzut adesea în durata ei. Privind îndărăt la toate lucrurile aceste îndepărtate, cu luciditatea vârstei și în perspectiva distanței (așa cum, plutind pe marea albastră, poetul urmărește, cu inima strânsă, trista Cyteră pustie), mă-ntreb uneori: prin ce minune sau grație căror cauze misterioase, am reușit să străbat indemn toate încercările prin care am trecut, în așa fel încât să-mi pot privi propriul suflet "fără dezgust"?... Dar să trecem mai departe... Sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aminte! adu-ți aminte! într-atât era plină de insistență, de intențiune, de penetrațiune în a spori tulburarea pe care mi-o strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să-mi scald fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
simt din nou influența lui, acțiunea lui asupra sufletului meu; s-ascult tăcerea lui adâncă, să sorb tristețea lui, să plec din nou urechea la lucrurile pe care mi le-au povestit, de atâtea ori, turnurile bătrâne, zidurile măcinate, grădinile pustii... Să-mi amintesc... Să mă retrăiesc... Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu demult am părăsit-o pentru totdeauna cu inima strânsă; în fața grădinei care mi-a desfătat ochii și sufletul ani de-a rândul... Ce proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
le-am văzut", fără putința de a le mai verifica vreodată, prin noi înșine. Când am părăsit locurile aceste îmi spuneam: "...de acum înainte, ori de câte ori voi mai veni pe aici, mă voi ști în locuri străine. Uneori, noaptea, pe străzi pustii, voi întâlni fantomele trecutului și voi tresări uimit, privindu-le..." Niciodată însă, de câte ori am revenit între zidurile orașului părăsit (unde, de fiecare dată, regăsesc, pure și nealterate, vechile afecțiuni pe care le-am lăsat și de la insistența cărora n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu care și plecase imediat, lăsându-ne pe peronul gării dezorientați și obosiți. După aproape două ore de așteptări au fost puse la dispoziția C.F.R. câteva autobuze ce ne-au transportat ocolind zonele afectate până într-o zonă de câmpie pustie unde ne aștepta un tren pentru a ne duce la Oradea. Ajunși cu greu în renumitul oraș al Țării Crișului, aici am avut „plăcerea” de a aștepta peste 7 ore pentru a pleca spre Iași, ore pe care le-am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
SÎntem Încă În pauza dintre Întrebarea sfinxului și răspunsul lui Oedip. Un asemenea moment se află, bineînțeles, la o răspîntie de drumuri. Oedip va decide singur pe care dintre ele va porni. Ar trebui să notez ceea ce văd... o mare pustie, arbuști Înroșiți de vînt pe coastă, petice de zăpadă care, cînd am sosit, erau mai mari, o lumină păgînă ca În ultimele pînze ale lui Van Gogh, amintind mai degrabă de Dionysos decît de Apolo... Dar nu. Altceva are Însemnătate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă gîndesc că Oedip nu acceptă să despartă adevărul de fericire. De ce ne-ar emoționa un sfinx care nu e carnal și muritor, care stă În lumină fără ca ea să-l bucure și să-l doară ? Nu există viață mai pustie decît una care n-a iubit nimic, știind că Într-o zi va pierde totul. Și, oricum, nu Înțeleg de ce i-am ironiza pe greci pentru că spuma amară a mării năștea Afrodite, cît timp zeița dragostei e, probabil, cea mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt În stare să facă morminte. Ele aparțin omului. De ce să-i intereseze pe zei un copil găsit de păstorii corintieni? Și nu vreau să accept că eram orb de-atunci. Prin rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În tine Însuți! Chiar dacă pentru aceasta trebuie să suferi. Curaj!... Problema e dacă avem și orgoliul să nu dăm vina pe nimeni pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile nu valorează cît o piramidă pustie. Și că lașitate Înseamnă nu numai să eviți sau să fugi; tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]