7,950 matches
-
tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga. Ne plăcuse foarte mult poezia aceea în care, întorcându-se istovită de la iazul unde stăpânul ei, un mujic fioros, tocmai îi înecase cățeii, cățelei-mame i se pare că luna care răsărea este botul unuia din puii uciși. Amintindu-mi acum de acea, poate unică în viața mea, lectură de grup - simții un spasm în stomac: „Te pomenești că boala e molipsitoare”, mi-am zis, coborând pe carosabilul negru de oameni, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prerevoluționară și ciocoismul postrevoluționar n-ar trebui să existe nici o legătură. Și totuși, uneori, există. * Deși de la Aristotel încoace știm că omul e un zoon politikon, nu mică ne-a fost totuși mirarea văzând ce animale politice au putut să răsară din rândul scriitorilor noștri! * Unde am greșit? Am confundat libertatea de exprimare cu sinceritatea. * Locul meu nu poate fi acolo unde se colectează ura, oricâte explicații sau pretinse justificări mi s-ar da. * De ce oare salutara prăbușire a comunismului a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sosește, Tot așa, văzând aceste, Voi să știți că-aproape este, Vine Sfântă împărăție, Nu mai are să-ntârzie. De va spune cineva: „Iată-L pe Hristos colea! înăuntru, în chilie... Sau departe-i, în pustie!” N-ascultați! Că mulți hristoși Răsări-vor, mincinoși, înșela-vor mult popor, Crezământ să nu dați lor! Precum fulgerul ivit De-acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-odată, Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire, Astfel va veni de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
De va spune cineva: „Iată-L pe Hristos colea! înăuntru, în chilie... Sau departe-i, în pustie!” N-ascultați! Că mulți hristoși Răsări-vor, mincinoși, înșela-vor mult popor, Crezământ să nu dați lor! Precum fulgerul ivit De-acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-odată, Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire, Astfel va veni de sus Fiul Omului, Iisus, Și-or vedea popoarele Strălucind că soarele, Coborându-se pe nori, îngeri va trimite
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
relatare s-ar părea că s-a retras cu totul în viața privată, renunțând la orice activitate, lucru lipsit de sens. (Nu a mai primit decât, în 1877, din patriotism, o însărcinare pe lângă principele Gorceacov.) În interval, fiind Pantazi „băiat răsărit” (avea 20 de ani în ’77, așadar lucrurile se petrec foarte probabil în ’68), părintele său a fost vizitat de „doi boieri necunoscuți și au stat închiși cu dânsul în salon mai bine de un ceas. Înainte de plecare i-a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
suedeză. Lui Andrei îi e frică să nu se sinucidă, îi telefonează în fiecare zi, aflând că e „exilat” chiar de colegii lui, din pricină că nu e „evreu”. NATO a bombardat posturile militare din jurul orașului Sarajevo. Masacru, sânge, deznădejde, întuneric. Șisoarele răsărind încă peste crime și suferințe, strălucitor. Septembrie A venit toamna. Plouă tot timpul. Melancolie. În curând va veni întunericul și cu el acea stare de imobilitate trezind însă voința de a nu mânca pâinea lenei și a încerca cu orice
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă, fără vreo introducere, mi-au spus: Dă-ne și nouă un baton de salam, că tu primești în fiecare lună. Cu oarecare părere de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să plec din comună. Să știi că l-am sunat pe Ghiță, să vină să te ia. Dacă va găsi o mașină, va veni în câteva ore, mi-a spus casierul, fără a mă privi. În colțul ochilor mi-a răsărit o lacrimă. Iată că mă ajuta tocmai cel pe care nu cu mult timp în urmă am fost gata să-l sancționez și chiar să-l dau afară din serviciu. În celălalt sat, în centru, lângă magazin, erau adunați mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de răsărită; buteliile de aragaz s-au înmulțit și s-au dezvoltat cele trei sate, în special Victoria. Începând din anul 1997, prin grija primăriei, s-a amenajat drumul ce leagă satul de centru cu satul Victoria și cele din interiorul satului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de răsărită; buteliile de aragaz s-au înmulțit și s-au dezvoltat cele trei sate, în special Victoria. Începând din anul 1997, prin grija primăriei, s-a amenajat drumul ce leagă satul de centru cu satul Victoria și cele din interiorul satului
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
totdeauna drumul În desăvârșită linie dreaptă, fără cea mai mică abatere. A fost un mare neadaptat, de aceea evoluția sa siderală n-a avut totdeauna o durată lungă, de aceea steaua s-a lăsat adesea așteptată la orizont, fără a răsări și a Întârziat uneori pe ceruri până să apună, de aici acele falnice, dar vai, rare răsărituri la București și acele apusuri cu căderi fulgerătoare la orizontul Țibăneștilor. Fiu de boier de pe meleaguri moldave, din zona Vasluiului, ferită de influența
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
domnul director, care ne-o prezentase. Era... (nu știu cum să spun, astăzi i-aș spune sexy, dar atunci cuvântul ar fi fost o blasfemie, o insultă). În ora de germană când am văzut-o pe Domnișoara Profesoară, se luminase clasa, parcă răsărise un copac în clasă. Bineînțeles, cu toții (eram numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne schimbam cămășile zilnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu aș fi "iubitor al lașului". Nu avea dreptate, dar nu conta, el avea totdeauna dreptate. Cultul lașului se menține, dincolo de mizeria orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți mitici din lume sunt concentrați la București), deci până și bucureștenii au acest cult al lașului. E un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot așa o să s-aplece, mirată peste apa care trece, noi singuri n-o să fim a doua oară". Cam desuet, cam romantic... Ei și? Nu-i mai autentică decât o mie și una din creațiile scrâșnind a inovație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pasaje în roman care au dovedit fiorul escapist și puterea reveriei marine a autorului, între care acesta, pulsatil, intens, profund liric, reprodus în toată lungimea lui de imn al navigației cu pânze, unic într-o literatură preponderent a uscatului : Soarele răsărea din pupa în fiecare zi, lungind umbrele catar gelor peste bompres, peste valuri, peste orizont, până la infinit. Apoi umbrele se scurtau, lăsau bompresul la locul lui, veneau pe punte șovăind, până la amiază, când piereau, și atunci, câtăva vreme părea că
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
veneau pe punte șovăind, până la amiază, când piereau, și atunci, câtăva vreme părea că goeleta navighează în vid. Curând, însă, umbrele se înfiripau iar și puntea căpăta iarăși contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și rătăcită, ca un somnambul. Atunci cerul roșu se albăstrea, treptat, până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
2 000 000 n-am ce căuta să-mi scot sânul. Acuma îmi mai scoateți și dumneavoastră ochii că de ce n-am știut că am plătit toată viața asigurări medicale, adică și operația asta. Curățenie generaălă. Într-o dimineață au răsărit ca din pământ femeile de serviciu cu găleți pline cu detergenți și cârpe noi, neîmbibate de grăsime. Frecau tot ce putea să fie spălat. Impresionați de atâta grijă, stomacele, rinichii și uterele încă nescoase, le întreabă pline de recunoștință: - Ne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cripta arhiereilor bucovineni din cimitirul ortodox din Cernăuți. Iată icoana adevărată a vieții lui Nectarie stins prea devreme și în vârstă de numai 60 de ani. A pornit de la brazdă, ridicându-se din acea plămadă a poporului bucovinean din care răsar și vor răsări întotdeauna adevărații luminători ai inimii și ai minții. Necrologuri și cuvinte de tristețe la înmormântarea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Dintre necrologurile susținute la înmormântarea mitropolitului reținem „Cuvântul comemorativ” al lui Ion I. Nistor și cel al Înaltpreasfințitului patriarh
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
din cimitirul ortodox din Cernăuți. Iată icoana adevărată a vieții lui Nectarie stins prea devreme și în vârstă de numai 60 de ani. A pornit de la brazdă, ridicându-se din acea plămadă a poporului bucovinean din care răsar și vor răsări întotdeauna adevărații luminători ai inimii și ai minții. Necrologuri și cuvinte de tristețe la înmormântarea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Dintre necrologurile susținute la înmormântarea mitropolitului reținem „Cuvântul comemorativ” al lui Ion I. Nistor și cel al Înaltpreasfințitului patriarh Miron, ținute în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fiind epoca în care s-au pus bazele pregătirii temeinice în teologie a viitorului vlădică și de aici, de pe băncile aceleiași universități, iese Cotlarciuc autorul, cel care încă din perioada studenției avea o înclinație aparte spre activitatea cărturărească și de unde răsar cele mai valoroase lucrări de specialitate „care îi deschiseseră mai apoi drumul la catedra de teologie practică de pe lângă universitate”. În primul rând, se cuvine a preciza faptul că Cernăuțiul devenise un puternic centru cultural românesc, tocmai prin activitatea universității
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Ioan Calabria. El, e adevărat, se considera «zero și mizerie» și nu o spunea din prefăcătorie. Era sigur, fără să fie nevoie să depună eforturi ascetice pentru a se convinge. Dar în același timp, a fost un gigant, care a răsărit în istoria Bisericii acestui secol. Cine a avut ocazia să-i stea în preajmă îl descrie ca pe un mare mărturisitor al acestui secol, o capodoperă a acelui har și a acelei înțelepciuni divine, care îi folosește pe cei mici
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și-a pus amprenta istorică asupra vieții sale și, în chip deosebit, formarea spirituală pe care a primit-o în Seminar. Părintele Giovanni Calabria nu e o plantă exotică și rară, apărută în Biserică printr-o vrajă, ci un vlăstar răsărit pe un trunchi viguros care își afundă rădăcinile într-una din pământurile cele mai mănoase de sfințenie ale întregii creștinătăți: Verona. Nenumărați predecesori veronezi, iviți mai ales în prima jumătate a secolului XIX, au dat viață unor «Instituții», «Opere de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
citadele a carității», după cum, prevăzând-o, a gândit-o și a visat-o don Calabria. Vorbind de acest nou domeniu de activitate care se adăuga operelor deja existente, don Calabria se exprima astfel: «În deceniul 1932-1942 atâtea alte ramuri au răsărit din trunchiul Operei. Scumpa Casă din Negrar, celulă divină, destinată să devină mare, pentru a primi în pavilioanele sale atâția frați bolnavi, care altminteri ar fi rămas să se stingă, lipsiți de mijloace pentru a fi internați în alte spitale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se construiește un mare edificiu de patru etaje, lung de 65 de metri. De la terasa casei se poate spația o vastă panoramă. Privirea se extinde departe la 360 de grade. Spre răsărit, peste dâra verde- închisă aparținând suburbiei Pineta Sacchetti, răsare maiestuoasă cupola măreață a bazilicii San Pietro. În jurul casei sunt terenuri sportive și umbre mari și rotunde de eucalipt. «Collegino» și parohia Santa Maria Assunta și San Giuseppe au devenit nu doar punctul de referință morală și spirituală a comunității
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de grădină, pe care o crease singur și o prezentase el personal mamei mele, însoțit de grădinarul-șef, un englez din Insulele Canare, în redingotă de quaker. Acesta a trecut odată printr-un moment penibil: în timp ce Ferdinand ne arăta niște campanule răsărite din semințele adunate în excursiile sale prin Tirol și Corsica, englezul a rupt vîrful uneia din ele cu butonii de la manșetă; Regele, mînios, i-a interzis să se mai apropie de "micuțele" sale fără mîneci de lustrină încheiate jos, adresînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]