8,590 matches
-
e gândul bun în fapte rele Mi-e binele în fructele oprite. Veninul și otrava ne-amețește Și dragostea dispareăne-ocolește. DE-O FIĂ De-o fi să mă zidesc Mă voi zidi chiar eu. De-o să mă regăsesc M-oi rătăci mereu. Să fiu un paradox util De-ar prinde rădăcini absentul M-oi transforma într-un exil Și-ar rătăci prin ani, prezentul. De m-oi afla între cuvinte Nedescifrate-n mod absurd În fraza gândului ce minte M-oi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
DE-O FIĂ De-o fi să mă zidesc Mă voi zidi chiar eu. De-o să mă regăsesc M-oi rătăci mereu. Să fiu un paradox util De-ar prinde rădăcini absentul M-oi transforma într-un exil Și-ar rătăci prin ani, prezentul. De m-oi afla între cuvinte Nedescifrate-n mod absurd În fraza gândului ce minte M-oi regăsi în sunet surd. De-o fi să știu să mă zidescă Voi învăța să Ă răstignesc! MI-AR PLĂCEAĂ
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
sunet desuet și neștiut Dansez și cântă Pentru că știu! De aș uita de gândul meu târziu De sunetul ce-a fost și nu mai este Voi ști că pot încă să fiu Doar eroina principalăă. Din poveste! UITARE Ți-am rătăcit chitara-n viitor Și a-nceput să-mi plouă cântec Prezent păstrat într-un decor În armonia falsului descântec. Mi-ai presărat o gamă inventată Un gând uitat în amintire Ai răvășit în mine o sonată Șoptită într-o clipă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
au trecut zeci de ani. Unele amintiri nu se șterg, cu atât mai mult cu cât ele sunt atât de triste. La apusul soarelui, mătușa, pe care, hai să o numim Ftenia, scoate de sub frunzele abia simțite ale unui copăcel rătăcit prin acele locuri o strachină din aceea de lut, frumoasă ce-i drept, dar ce folos. Până la jumătatea ei se zărea, albă și triumfătoare, mâncarea, de care auzise toată ziua și pe care, chiar o așteptau frații Murei, ea și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
țuguiat din paie bătute ca o pâslă evocă perfect o lume neolitică. Intru în vorbă cu Vasile Băișan, care lucrează la Baia de Arieș, peste munte. Sâmbăta vine acasă prin troiene. Mai îndoaie crengi, pune semne prin tufe ca să nu rătăcească drumul. Unchiul Călin a pierdut semnele prin noiembrie. - L-au căutat și cu armata și n-au găsit nimic... L-au mâncat lupii, cine știe... «Dacia» cu telemea La Primărie bate vântul, la Poliție - tot așa. Doctorii au dat o
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ajutor de șomaj. S-a pensionat înainte de timp. «Termin cu ăștia! Am pământ, mă, am pământ! Mă duc...» Și s-a dus. Îi muriseră bătrânii. Nu le-a făcut toate pomenirile. Nici ceilalți frați n-au făcut și sufletele bătrânilor rătăcesc pe pământ sau prin vămi neștiute, nu pot trece, spun babele prin sat. S-au împins unii pe alții. «Să facă ăia! Că au luat măcaturile...» N-au făcut nici cei care moșteniseră casa și vânduseră tot, până și lingurile
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
parcuri pentru a-și clădi vile, au dat în clocot patimi târzii pentru apărarea Bordeiului din București. Întâmplător, am descoperit recent într-un târg din sudul Moldovei cea mai frumoasă grădină publică din România: Parcul lui Pazvante din Tecuci. Am rătăcit pe aleile lui, îmbătat de aromele teilor și trandafirilor, ocărât de sutele de papagali, în căutarea celui care a sfințit locul: Vasile Dănăilă. Prin tot ce a făcut aici, omul și-a transformat porecla în renume. Pazvante trăiește în același
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mea, am încercat tot timpul să merg pe o cercetare personală a naturii, a vieții, fără să fiu dirijat. Așa am început, chiar dacă unele lucruri le-am stricat". Este Pazvante un poet în felul lui? Să spună cei care tot rătăcesc pe alei, localnici sau străini, tineri, bătrâni și copii. Însuși scriitorul Ioan Bucă îi dedică poeme. Parcul Central e străjuit de una din cele mai frumoase catedrale din România. Înainte ca Vasile Dănăilă să concesioneze terenul, parcul devenise groapă de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dramatică în mai puțin de 50 de ani, timp în care satul nostru s-a mutat în povești și regrete. Carele cu boi au urcat în tablourile lui Grigorescu și în visele copilăriei bătrânilor uitați de rai pe pământ. Țăranii rătăciți de azi au „faitoane” cu roți de cauciuc, trase de cai, dacă mai au, dar ei ajung foarte rar pe-aici. Dintr-o nostalgie nemărturisită, Ionică a lăcuit roțile cu obade largi și le-a ridicat pe ziduri. Pentru ca trecătorii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
City. Acolo nu ai alte posibilități de orientare, decât indicatoarele, ceea ce le face să fie extrem de importante. La examinarea casetelor filmate, am observat cum oamenii mergeau de-a lungul culoarelor, până începeau să-și facă griji că s-ar putea rătăci sau până vedeau un indicator care le arăta care sunt direcțiile posibile. Apoi vedeam cum își întorceau capetele și încetineau pasul. Asta înseamnă că semnul ar fi trebuit amplasat, logic, puțin mai în față, astfel încât să anticipeze îngrijorarea și senzația
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
care le arăta care sunt direcțiile posibile. Apoi vedeam cum își întorceau capetele și încetineau pasul. Asta înseamnă că semnul ar fi trebuit amplasat, logic, puțin mai în față, astfel încât să anticipeze îngrijorarea și senzația persoanelor că s-ar putea rătăci. Am mai observat că preocuparea lor cea mai mare era să nu se ciocnească unii de alții în timp ce se deplasează. Astfel că, dacă se vedeau nevoiți să cutreiere tot culoarul ca să vadă un indicator, sau dacă scrisul era atât de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
lui Minos). „Appolo era un zeu aparținând celei de-a doua generații de Olimpieni, fiul lui Zeus și al muritoarei Leto și fratele zeiței Artemis. Hera, geloasă pe Leto, o urmărise pe tânăra femeie în jurul întregului pământ. Obosită să mai rătăcească, Leto căută un loc unde să aducă pe lume copiii pe care îi purta în pântece și toată lumea refuza să o primească, temându-se de mânia Herei. Doar o insulă plutitoare și stearpă, numită Ortigia (Insula cu Prepelițe) sau Asteria
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ca toate acestea să ia formă literară sau moralizatoare, iar totul să se petreacă de parcă, în loc să împrumute de la societatea generală noi mijloace de expresie, teatrul și Biserica au găsit pur și simplu aici ceva ce le aparținea și care se rătăcise. Prin aceste caracteristici, societatea actorilor ori cea a credincioșilor seamănă cu un grup de muzicieni, încît memoria colectivă ar putea fi descrisă în același mod. Această asemănare ține poate, în parte, de faptul că, chiar dacă nu auzim pe moment nici
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a mers pe una sau mai multe cărări, s-a cățărat într-un copac, a întrezărit o lumină, s-a apropiat de o casă izolată 31 etc. Cum să se poată rezuma toate acestea într-o simplă remarcă: s-a rătăcit și nu și-a regăsit părinții? Dacă ar fi luat-o pe alt drum și ar fi cunoscut alți oameni, ar fi avut același sentiment de abandon și totuși ar fi păstrat cu totul alte amintiri. Răspunsul nostru e că
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
părinții? Dacă ar fi luat-o pe alt drum și ar fi cunoscut alți oameni, ar fi avut același sentiment de abandon și totuși ar fi păstrat cu totul alte amintiri. Răspunsul nostru e că, atunci cînd un copil se rătăcește în pădure sau într-o casă, totul se petrece ca și cum, prins pînă atunci în curentul de gînduri și sentimente care-l lega de ai săi, el se trezește totodată antrenat într-un alt curent, care-l îndepărtează de ei. Despre
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
totul ar fi din nou pus la îndoială deoarece această imagine a lucrurilor existînd numai pentru noi, o parte din amintirea noastră nu s-ar sprijini pe nici o memorie colectivă. Dar un copil se sperie de întuneric sau cînd se rătăcește într-un loc părăsit fiindcă populează acest spațiu cu dușmani imaginari, temîndu-se că va da peste cine știe ce ființe periculoase. Rousseau ne povestește că, într-o seară întunecată de toamnă, doamna Lambercier i-a dat cheia bisericii și l-a trimis
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
vom întîlni mai tîrziu, ne vor putea aminti că în cutare parte a călătoriei eram distrași sau că am făcut o remarcă, am rostit cuvinte care arătau că nu eram, cu gîndul, în totalitate alături de ei. Copilul care s-a rătăcit în pădure 35 sau care s-a aflat într-un pericol care a provocat în el sentimente caracteristice adulților n-a povestit nimic despre asta părinților. Însă ei au putut să observe că după aceea nu mai era nepăsător ca
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în cultură. În cultura mare, autentică, cu criterii îndelung cumpănite, creată de oameni care nu s-au uitat pe sine și a căror reflecție să atingă temperatura înaltă și pură a filozofiei, poate a unei psihofilozofii, și nu să se rătăcească în constructe sterile, ori într-un minorat pozitivist-istoriografic, ce confundă, mai ales astăzi, cultura cu maculatura, căci o reflecție serioasă despre lume, cum spunea un filozof francez contemporan, separând cu claritate carteziană apele de uscat, ori este de ordin filozofic
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
în mai puțin de o oră a plecat. Am ieșit și eu, pentru că venise ora la care îmi făceam plimbarea. Am mai avut timp să văd cum, la capătul aleii, jeepul femeii a virat nervos, dezechilibrându-se o clipă. Am rătăcit pe alei, apoi, după vreo oră, m-am așezat pe promontoriul de beton din fața crescătoriei de câini, acolo unde mă prăbușisem când am citit rezultatul biopsiei și unde reveneam uneori. Nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, am
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
am respirat, deoarece viața este un amestec de iubire, libertate, bucurie și pasiune alături de cei dragi. În 1944 am trecut prin război, refugiat fiind cu toate greutățile și neajunsurile inerente lui, fiind tânăr absolvent de liceu, neavând sprijin din partea nimănui, rătăcit prin lume, străin, dar cu voință și ambiție de a-mi realiza visul, am reușit la examenul de admitere la facultatea de medicină din Cluj. Primii ani de studenție au fost foarte grei, mă întrețineam lucrând noaptea în gară la
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
poezii, pe care l-am dactilografiat la Institut, intitulat Sbucium Sufletesc, sub pseudonimul Georgie Popescu Horodniceanu, prin care am dezvăluit în parte, într-o lumină vie, toate suferințele și chinurile care îl pot roade pe un tânăr necunoscut de nimeni, rătăcit printre streini, veșnic cuprins de fiorii reci ai îndepărtării, neputând fi armonizată natura din jurul său cu cerințele tinereții lui fragede. Au urmat ani de muncă duri, dar și frumoși, studenția la medicină era grea, pentru că noi, cei veniți cu buzunarele
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
și suspiciunile că nu era cancer de plămân apăsau greu pe umerii mei. Gândurile mele zilnice îmi sabotau toate eforturile de a-mi scoate din minte ideea că ceva nu se leagă în toată povestea. Scârbită de toate, m am rătăcit într-o beznă adâncă. Îmi era scârbă de tot ce se întâmpla pe la doctori, de tot ce vedeam și auzeam. Foarte mirată la vederea operației, doctorița a afirmat că arată surprinzător de bine, mai ales că mama avea și diabet
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
îndura un lung purgatoriu pînă în 1914. Însă soarta lor va fi variabilă în acest context advers, în funcție de cît de norocoase sau nenorocoase sînt fiecare. Cîteva vor reuși să-și înjghebe un stat, cu chiu cu vai, în vreme ce altele vor rătăci timp îndelungat pe cărări întunecate. Micro-naționalismele victorioase dinainte de 1914 se si-tuează în special în fostul spațiu otoman. Astfel este cazul Serbiei, supuse de către turci în 1389, care din 1804 se află într-o continuă revoltă împotriva asupritorilor, devine autono-mă în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
plânge prietenul și refuză să-1 înmormânteze, sperând că tânguirile sale vor sfârși prin a-1 învia. De-abia când corpul lui Enkidu începe să se descompună, Ghilgameș se înduplecă și Enkidu este îngropat cu mult fast. Regele părăsește cetatea și rătăcește în deșert, gemând: "Nici eu, murind, n-am să mai fiu, precum Enkidu?" (tab. IX, col. I, r. 4)45. El este terorizat de ideea morții. Aventurile eroice nu-J mai pot alina. De acum înainte, singurul său țel este să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decât cu ceilalți zei. El este acela care "împarte în chip drept lucrurile râvnite de om" (1,58, 3). El este invocat cu deplină încredere: "Du-ne, Agni, spre belșug pe drumul cel bun. Cruță-ne de greșeala care ne rătăcește. Cruță-ne de boli. Apără-ne mereu, Agni, cu neobosita-ți pază. Nu ne părăsi în mânia celui viclean, distrugător, mincinos, nu ne lăsa nenorocului" (1,187, 1-5; citat după traducerea lui J. Varenne)37. Deși este omniprezent în viața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]