7,913 matches
-
producția artistică românească zisă ”realist socialistă” de producția artistică anterioară și ulterioară (în termeni care țin nu doar de tehnologii estetice, ci și de alegeri tematice și compoziționale, sunt identificate și analizate în aceeași măsură cu elementele care fac din realismul socialist un fenomen aparte), devine posibilă și modificarea raportării la cele întâmplate în artă, în primele decenii ale comunismului românesc. În plus, este posibil ca apropierea unor reprezentări judecate în general prin caracterul lor ”străin”, ”mutilant”, prin elementele ”impuse” identificabile
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
eseu să creez contextul pentru reconsiderarea unor opere precum cea semnată de Ciucurencu drept simptomatice pentru caracterul mai mult nesubversiv, în raport cu tradiția artei europene, al picturii realist socialiste românești, în privința diferenței dintre reprezentările personajelor identificate drept femei și bărbați. Deși realismul socialist își propune și până la un punct chiar pune în practică un ”atac” asupra structurilor care fundamentează diferențele specifice dintre aceste reprezentări, perpetuând relațiile de putere tradiționale dintre genuri, ceea ce reușește, printr-o operă remarcabilă precum cea semnată de Ciucurencu
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
analizată, pe larg, în contextul picturii italiene, în eseul ”Artemisia and Susanna”, de Mary D. Garrard, publicat în volumul Feminism and Art History: Questioning the Litany (Broude, N, Garrard M. (ed) 1982, New York: Harper and Row) 7Nu doar pe filiera realismului social, dar și în ce privește prezența alegorică a unei femei menite să inspire sentimente naționale/naționaliste, cu o precisă componentă erotică.</p>
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un scriitor român postbelic și directorul editurii "Cartea Românească". a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” în anii '70. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
al Academiei Române. Moare la 14 mai 1957, la București. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu "Un om între oameni" rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă asupra romanului "Un om între oameni" aparține profesorului și criticului literar Șerban Cioculescu, exprimată în volumul "Varietăți critice (1966)": "Lucrare de vastă documentare și de pătrunzătoare reconstituire
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
exemplu, excesiv criptică poezia lui Nichita Stănescu. A observat însă cu îndreptățire, în anii 1960, influența copleșitoare și imitarea până la pastișă a lui Arghezi, Blaga, Barbu, deși era într-un fel explicabilă prin reacția de respingere a uscatului și simplistului realism socialist, care deturnase poezia de la rosturile ei. În anul 2006 a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române.
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Șerbia
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Finlanda, Grecia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Șerbia, Macedonia, Croația, Ucraina, Canada, Statele Unite, Argentina, Brazilia, Bolivia, Japonia, Maroc, Iran
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică. În roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
Cetățean de onoare al municipiului Urziceni". A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română. Faima cea mai mare i-a adus-o românul "Galeria cu vită sălbatică", român simbolic, apropiat de poetica realismului magic din românul latino-american. A murit pe data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București. Interviuri
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
Preda și alții. Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de interpretare sociologizantă și marxistă: în 1950 critica, de exemplu, avangarda româneasca considerându-i pe suprarealiștii (de origine evreiască) Victor Brauner, Gherasim Luca și Jacques Hérold dușmani ai realismului socialist. Opera ulterioară, precum sinteza sa "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale" îl plasează în rândul celor mai importanți istorici literari români postbelici. A practicat și critica de întâmpinare și a lansat o serie de prozatori postmoderniști tineri
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
juvenilă, a valorilor admise de școală. Poemul devine o confesiune lirică legată de întâmplările imediate și animată de limbajul străzii. Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub tăvălugul realismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Zodia Cancerului". Prin intermediul operelor precum "Venea o moară pe Siret...", "Baltagul" și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic. Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând în perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga. A făcut parte mai întâi din
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
1908, Maiorescu îl menționa pe Sadoveanu, alături de alți scriitori, într-o listă cu cei mai mari scriitori ai României. Conform lui Vianu, Maiorescu a văzut în Sadoveanu și ceilalți tineri scriitori triumful teoriei sale bazată pe o formă „populară” a realismului, teorie apărută în eseurile sale încă din anul 1882. Sadoveanu i-a amintit pe Iorga, Maiorescu, și în special pe Constantin Banu și poetul "sămănătorist" George Coșbuc ca cei care l-au ajutat să capteze interesul colegilor săi scriitori și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
sărbătorită printr-o ceremonie specială la Academie, unde Tudor Vianu susține un discurs prin care realizează o retrospectivă a întregii opere a confratelui său. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. Aceasta a dus la colaborarea cu Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), condusă de medicul endocrinolog, ulterior academician Constantin Ion Parhon. Scriitorul îndeplinește rolul de gazdă pentru delegațiile sovietice conduse de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
la Academie, unde Tudor Vianu susține un discurs prin care realizează o retrospectivă a întregii opere a confratelui său. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la doctrina comunistă a realismului socialist. Aceasta a dus la colaborarea cu Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS), condusă de medicul endocrinolog, ulterior academician Constantin Ion Parhon. Scriitorul îndeplinește rolul de gazdă pentru delegațiile sovietice conduse de Andrei Vîșinski și Vladimir Kemenov
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
inspirat și din temele și genurile abordate de autorul "junimist" Nicolae Gane. În tinerețe, Sadoveanu l-a admirat și i-a colecționat lucrările lui N. D. Popescu-Popnedea, un autor prolific de almanahuri, romane istorice și de aventură. Trecerea sa la realism a fost inspirată de citirea operelor lui Gustave Flaubert și în special ale lui Nikolai Gogol. Sadoveanu și Gane au fost indirect influențați de diplomatul rus Wilhelm von Kotzebue, autor al poveștii cu temă românească "Laskar Vioresku". În accepțiunea lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a sugera mocnirea sub cenușă a pasiunilor e o respirație contemplativă în care se evocă un element stătător: natura vie ori moartă.” Următoarea colecție de povești scurte, "Dureri înăbușite", se bazează pe natura moartă și duce opera sa în direcția realismului socialist și a naturalismului (Călinescu presupune că Sadoveanu a împrumutat această caracteristică de la scriitorul francez Émile Zola sau de la Alexandru Vlahuță). Pentru Călinescu, această alegere a fost una cu „efecte dăunătoare” pentru opera lui Sadoveanu, considerând că "Dureri înăbușite" este
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală va fi însă prietenia care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat nucleu al generației 60, care va demola falsele valori, promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic. În 1961, publică schițe și nuvele în "Gazeta literară" ("Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte albă", "Uimitor, foarte uimitor") și în "Scrisul bănățean" ("Roșcovana"), făcându-se remarcat în mediile literare. Între 1962-1965 publică noi
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
prezența motivelor ornamentale. În anumite privințe, se poate spune că literatura postmodernă nu se raportează la cea modernă, pe măsură ce își dezvoltă sau rafinează stilul și devine conștientă de sine și ironică. Împreună, literatura modernă și postmodernă reprezintă o ruptură de realismul de secol XIX, unde narațiunea descrie un fir epic tratat dintr-un punct de vedere obiectiv sau omniscient. Sub raportul personajului, cele două literaturi explorează subiectivismul, renunță la realitatea exterioară, pentru a examina stări interioare de conștiință (exemplu modernist fiind
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
și structurile de reflecție asupra lumii. Filozofia modernă: între secolele XVI și XIX, cuprinzând perioada Renașterii, a Luminilor și zorii epocii industriale. Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului și postkantianismului, care marchează apariția unor noi premise filozofice: pozitivismul, existențialismul, materialismul senzualist, realismul idealist și filozofia vieții, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
și ele importante pentru bătrânul continent. Personalități notabile ale secolului au fost Abraham Lincoln, cel de-al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, filantropul și omul de afaceri John D. Rockefeller, Geronimo, liderul apașilor, dar și infamul Jack Spintecătorul. În artă, realismul și romantismul de la începutul secolului au lăsat mai apoi loc impresionismului și postimpresionismului în a doua jumătate a secolului, Parisul fiind capitala mondială a artei. În America școala de pe râul Hudson era proeminentă. Nume importante din pictura secolului al XIX
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
a artei. În America școala de pe râul Hudson era proeminentă. Nume importante din pictura secolului al XIX-lea includ: Paul Cezanne (Franța, postimpresionism), Eugène Delacroix (Franța, romantism), Paul Gauguin (Franța, postimpresionism, pictor), Vincent van Gogh (Olanda, postimpresionism), Claude Monet (Franța, realism, impresionism), Renoir (Franța, impresionism), Rodin (Franța, modernism, sculptor). Forma Sonatei s-a maturizat în timpul epocii clasice pentru a deveni principala formă de compoziție instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea. O mare parte din muzica din secolul al XIX
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
largi rectilinii, care se intersectau sub un unghi drept. În prima jumătatea a secolului al XIX-lea, se alcătuiesc planurile urbanistice pentru mari orașe ale regiunii - Chișinău, Bălți, Soroca, Bender, Cahul. În perioada sovietică, construcția clădirilor se realizează în stilul realismului socialist. Până la sfârșitul anilor 1950, în arhitectura monumentală din orașele RSS Moldovenești se utilizau așa numitul stil empir sovietic sau stalinist, decorat cu forme și ornamente din moștenirea istorică locală. În a doua perioadă, care a urmat după decizia privind
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
tuturor acestor influențe și posibile afilieri artistice, trebuie spus că Franz Kafka a anticipat mai mult decât a imitat. Datorită abilității sale de a prezenta elemente fantastice ca pe niște evenimente din viața cotidiană, el a devenit unul din premergătorii realismului magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]