7,598 matches
-
tot vorbit despre reintroducerea unei serioase selecții la admitere probabil au constatat și alții această dramatică scădere a calității pregătirii studenților, a nivelului slab cu care vin de altfel din școală. Nu am discutat în ultima vreme cu d-l rector Dumitru Oprea, nu știu care este punctul său de vedere actual, dar o voi face! Probabil în public, într-o emisiune televizată... Mentalitatea noastră n-a suferit încă metamorfoza nu doar necesară, ci și posibilă în atâta veac de vreme. Cine e
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dubiile că democrația poate primi calificative și, fără să mă mai întrebe din al doilea subiect, a vrut să-mi pună șapte! M-am enervat, că eram destul de impulsiv, i-am spus că dacă îmi pune nota mă duc la rector să-i povestesc cum face examenele, i-am mai spus să mă considere absent și am ieșit închizând destul de energic ușa. În toamnă, am tras biletul, am spus ceva la primul subiect, m-a oprit și mi-a pus nouă
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
profesor, iar apoi a plecat la Roma, unde a predat chimie la Colegiul Central al ordinului benedictin San Anselmo (prin această onoare i s-a recunoscut valoarea ca profesor și cărturar). În anul 1904 i s-a oferit funcția de rector al Colegiului Pontifical Grec "Sf. Atanasie" din Roma509. În anul 1905 (mai exact la 6 septembrie), a fost numit în cea mai importantă funcție din cariera sa: arhiepiscop de București. În acest an au fost organizate mai multe activități ceremoniale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1911.Aici a activat mai mulți ani ca profesor și ca preot în parohiile din Tulcea, Târgoviște și Giurgiu 531. După Primul Război Mondial, Anton Durcovici a ocupat diferite funcții în cadrul arhidiecezei de București: vicar general al Mitropoliei de București, rector și profesor la Seminarul teologic și canonic al aceleiași arhidieceze 532. La 30 octombrie 1947, conform Concordatului încheiat între Sfântul Scaun și Statul Român și în înțelegere cu Înaltul Guvern al României, papa Pius XII l-a numit episcop de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au fost câțiva clerici catolici, printre care: Vasile Suciu, Ioan Miclea, monseniorul Vladimir Ghica și Anton Durcovici 542. Promovarea neotomismului de către acesta din urmă s-a reflectat în activitatea didactică desfășurată între 1924 și 1947, perioadă în care a fost rector al seminarului "Sf. Duh" din București 543. În 1929 a fost numit rector al Academiei Teologice a Arhiepiscopiei din București. A aprofundat programul de formare umană și spirituală a seminariștilor, integrându-l cu dimensiunea științifică și teologică. Pe lângă cursurile de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ghica și Anton Durcovici 542. Promovarea neotomismului de către acesta din urmă s-a reflectat în activitatea didactică desfășurată între 1924 și 1947, perioadă în care a fost rector al seminarului "Sf. Duh" din București 543. În 1929 a fost numit rector al Academiei Teologice a Arhiepiscopiei din București. A aprofundat programul de formare umană și spirituală a seminariștilor, integrându-l cu dimensiunea științifică și teologică. Pe lângă cursurile de teologie morală, drept canonic și ascetică specială, A. Durcovici a predat și cursuri
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în 1878. Și-a făcut studiile superioare la Roma și Cracovia, iar în 1885 a fost sfințit preot. Doi ani mai târziu, a venit la Iași ca profesor la Seminar, funcție în care a rămas până în 1894, când a murit rectorul Francisc Habeni, moment în care Wiercinski a primit acest titlu. A coordonat activitatea preoților iezuiți din pastorație. După trei ani de rectorat, a plecat din țară pentru aproape un an de zile. A revenit pentru doi ani, apoi a plecat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
numit spiritual și profesor de filosofie la Seminarul din București. Ulterior a ocupat postul de profesor de dogmatică, limbă română și franceză la Oradea. În 1930 a revenit la Iași, unde timp de doi ani a fost desemnat din nou rector al Seminarului. A predat religia, latina, istoria, geografia, germana și s-a ocupat de rezolvarea problemelor economice ale Seminarului. În 1932 a plecat în Germania la Mittelsteine, pentru ca în anul următor să ajungă iar în Estonia. Activitatea sa misionară a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în localitatea Recinetti din Italia. După absolvirea studiilor în seminariile franciscane din Italia, a fost sfințit preot în 1892; în anul următor, a venit misionar în Moldova. Pentru început a fost colaborator la parohia din Galați. În 1896 a devenit rector al Seminarului din Hălăucești. Între timp a fost numit și superior provincial al preoților franciscani. Începând cu anul 1913, a devenit vicarul general al episcopului Nicolae-Iosif Camilli, la Iași. În această situație i-a adunat, pentru studii, pe seminariștii de la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în Moldova", în Buletin istoric, nr. 4, Iași, 2003, pp. 34-63. Moraru, Alois, Doboș, Dănuț, "Din istoria operelor sociale catolice din Moldova", în Buletin istoric, nr. 1, Iași, 2000, pp. 41-55. Moraru, Alois, Răchiteanu, Iosif, Păstorii diecezei de Iași și rectorii Seminarului diecezan, Sapienția, Iași, 2004. Neculăeș, Dumitru, Latinitatea Bisericii românești, Editura Serafica, Săboani, 1940. Netzhammer, Nikolaus, "Un păstor și o turmă: Raymund Netzhammer OSB, arhiepiscop de București (1905-1924)", în Pro Memoria, nr. 2/2003, București, 2003, pp. 205-224. Idem, "Autorul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
condusă timp de șapte ani de către biblistul Salvatore Minocchi (1869-1943), profesor de Limbă și Literatură Ebraică la Universitatea din Florența. La ea vor colabora barnabitul Giovanni Semeria (1867-1931), preotul Giovanni Genocchi (1890-1926), superior al Misionarilor Sfintei Inimi, Umberto Fracassini (1862-1950), rector al seminarului din Perugia și Ernesto Buonaiuti, profesor de Istoria Bisericii la Seminarul dell'Apollinare. Toți au avut aceeași abordare de fond, concentrată asupra omului și închisă revelației, intervenției divine. Buonaiuti, de exemplu, a căutat în interiorul omului dovada credinței sale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Arhiepiscop de București (1905-1924)", în Pro Memoria, 2/2003, București, pp. 205-224. 529 Idem, "Autorul Raymund Netzhammer în publicațiile românești actuale", în Pro Memoria, nr. 3/2004, București, p. 121. 530 Alois Moraru, Iosif Răchiteanu, Pastorii Diecezei de Iași și rectorii Seminarului diecezan, Editura Sapienția, Iași, 2004, p. 29. 531 Ibidem. 532 Ibidem. 533 Ibidem. 534 Florin Müller, Dr. Anton Durcovici, ein Martyrer unserer Zeit, Satz und Druck: Salesianer Druckerei Opf. (Dorsdorf 1992), traducere M. Jäger, Viața episcopului de Iași Anton
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în Ardeal și, în 1912, o amplă proză, În voia valurilor, sub pseudonimul C. Nistrul. Ambele lucrări vor fi tipărite în 1916. Prefect de Iași după izbucnirea răscoalei din 1907, președinte al clubului liberal, cu perspective de a deveni ministru, rector al Universității ieșene (1913-1916), S. cere reforme radicale (largă împroprietărire a țăranilor, vot universal etc.). Odată cu declanșarea conflagrației mondiale, el se plasează pe o poziție diferită de aceea a Partidului Liberal și a opiniei publice, militând de la tribuna Parlamentului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
numită și medicina de stat cu ramurile medicină judiciară și poliție medicală. Pentru fundamentarea lor scriu cărți profesorul Christian Rickmann de la Universitatea din Jena, Johann Peter Franck (1745 - 1821), absolvent al medicinei din Padova, director al Spitalului din Lombardia austriacă, rector al Academiei medico-chirurgicale din Petersburg. în cartea Sistemul unei poliții sanitare complete, Franck scrie despre acest învățământ medical specializat, despre arta medicală, proceduri, alimentație ambient, inclusiv despre implicațiile sanitare ale înmormântărilor. Apar așezăminte medicale pentru copii, iar în 1769, la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
informaticii și managementului. Iașul rămâne astfel în memoria Comunității Academice, prin neuitatele cuvinte ale marelui Kogălniceanu: „După Unire Iașul pierduse Capitala, dar a câștigat în timp Universitatea, ridicând în locul Palatului Domnesc, Palatul științei și punând în locul Domnitorului Academia“ (din cuvântul rectorului dl. prof. dr. Carol Stanciu la festivitatea de absolvire a Promoției Mileniului III de la facultatea de bioinginerie din Iași). <contents> CUVÂNT ÎNAINTE 5 PREFAȚĂ 7 ISTORIA MEDICINEI 9 Preliminarii 9 Medicina - filosofie, știință artă 10 Preistoria medicinei 12 Medicina asiro-babiloniană
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bucovina. Anaționalii habsburgi reușiseră să copleșească populația românească autohtonă cu ucraineni, evrei, germani, chiar și cu polonezi, iar austriecii reacționau brutal împotriva manifestărilor naționalismului român. Iorga considera Bucovina ca făcînd parte din Moldova. Atunci cînd a vizitat Universitatea de la Cernăuți, rectorul evreu Adler l-a primit cu o ipocrizie vieneză perfectă". În 1909, cînd a încercat să revină, autoritățile austriece (parțial datorită influenței lui Mochi Fischer) l-au expediat fără prea multă ceremonie 201. În acest timp, cea mai mare parte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a domniei lui Carol. S-au scurs aproximativ zece luni între întoarcerea lui Carol și numirea lui ca prim-ministru. La întoarcerea lui Carol, Iorga nu a dat fuga la Palatul Cotroceni ca să-l salute, în ciuda cunoscutului său devotament. Ca rector al Universității din București, Iorga avea rezerve legale. A salutat totuși întoarcerea lui Carol: "sper că acela care se întoarce este vechiul prinț Carol, iar în privința celuilalt prinț Carol, nu vreau să-mi aduc aminte de el"24. A continuat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a răspuns prompt la această acuzație dînd ziarul în judecată pentru calomnie. Ziarul liberal bucureștean "Viitorul" a luat partea lui Tzigara-Samurcaș în permanentul conflict al acestuia cu Iorga. Iorga a reacționat la aceste articole dîndu-și teatral demisia din postul de rector al Universității București. Chestiunea a fost imediat transferată competenței tribunalului 29. Iorga își amintea cu cuvintele următoare de Crăciunul petrecut în plină criză al anului 1930: "Străzile erau acoperite cu zăpadă, noroi și mizerie. Oamenii păreau împovărați, triști și săraci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale lumii 64. Mulți politicieni (inclusiv Șeicaru) erau împotriva acestui fapt. Politica implică o activitate susținută, iar primul-ministru al unei țări aflate în criză nu-și putea permite asemenea distracții. În timpul Depresiunii, studenții erau oricînd gata să explodeze. Iorga era rectorul Universității București. În 1930 și în 1931, "Ziua studenților" (comemorarea grevei studențești din 1922) a fost sărbătorită așa cum trebuie, cu un substrat antiguvernamental. Sloganul era "Trăiască Cuza!" La 13 martie 1931 (aniversarea zilei de 13 martie 1906), demonstrația s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
La 2 martie 1937, universitățile au fost temporar închise, iar taberele de recreere legionare au fost interzise, într-o încercare disperată a birocrației de a reprima Legiunea. Care a replicat, ca de obicei: a fost organizat un atentat la viața rectorului Universității de la Iași, urmat de alte "acțiuni directe" brutale. După alegerile din decembrie 1937, Iorga va adopta o poziție tot mai violentă față de Codreanu și de orientarea pronazistă a Legiunii. Legiunea (mai ales Codreanu) se bucura de simpatia personală a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În toamna anului 1938, Carol a făcut o călătorie în Occident, mai întîi în Franța și Marea Britanie. Apoi, la întoarcerea în țară, a avut o lungă discuție cu Hitler. Legiunea continua să comită acte nebunești, asasinîndu-i pe profesorul F. Ștefănescu-Goangă, rectorul Universității din Cluj (rudă cu Călinescu) și pe colonelul G. Cristescu din Cernăuți, o înaltă oficialitate a poliției. Replica regelui a fost promptă și nemiloasă. A doua zi, Codreanu, frații Nicador și Decemvirii au fost împușcați "în timp ce încercau să evadeze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Iorga din toate posturile didactice și i-a blocat imediat salariile. I-a retras pînă și permisul gratuit de călătorie pe căile ferate, care i se cuvenea ca senator și toate celelalte avantaje de care beneficiase pînă atunci. Noul rector legionar al Universității București era P. P. Panaitescu, reprezentant al Școlii Noi. Într-o manieră vindicativă, Panaitescu a făcut tot posibilul ca să agraveze în fel și chip situația financiară a lui Iorga. În zilele acelea, mulți "demnitari" ai vechiului regim
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trenuri militare. Atunci cînd știrea asasinării lui Iorga a ajuns la Universitatea din București, decanul, Alexandru Marcu, la propunerea unui admirator al marelui dispărut, bizantinologul Nicolae Bănescu, a dispus înălțarea steagului de doliu deasupra clădirii Universității. Dar cînd Panaitescu (noul rector legionar al Universității din București) l-a văzut, a dat o altă dovadă că, atunci cînd era vorba de josnicii, era încă un "Pro", dînd ordin ca steagul să fie dat jos. La Academia Română, rezultatul terorii legionare a fost o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a întîrziat. Lui Gusti i s-a decernat, în 1935, titlul de Kudo, de către Universitatea din Leipzig. Atunci cînd li s-a sugerat naziștilor ca același titlu onorific să-i fie acordat și lui Iorga, ierarhia culturală nazistă a refuzat. Rectorul Universității din Breslau a propus chiar ca titlul acordat lui Iorga de Universitatea din Leipzig să-i fie retras. Însărcinatul cu Afaceri Pochhammer (devenit ulterior Ambasador al Germaniei, dr. W. Fabricius) s-a opus, subliniind faptul că, deși atitudinea lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Regale dacă să-l trimită pe Panaitescu într-un lagăr de concentrare. Giurescu l-a sfătuit să nu o facă. Dinu Giurescu își amintea că, atunci cînd au preluat legionarii puterea, tatăl său nu fusese sprijinit de Panaitescu, care devenise rectorul legionar al Universității din București 159 Michelson, art. cit. 160 Ibidem 161 Ibidem 162 Munteanu, op.cit., p. 450 163 "Neamul românesc", 16 mai 1936 164 Munteanu, op. cit., p. 442 165 "Revista istorică română", nr. 1, București, 19 martie 1931. Citat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]