8,522 matches
-
de mai multe ori, și este văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan. Relatarea lui Creangă începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
și mama Smaranda. Unul dintre primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit "Calul Balan" și biciuiți cu "Sfântul Nicolai" (denumit după hramul bisericii). Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii, de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Creangă își amintește
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
dar adesea amuzat de poznele băiatului, și mama, care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți, naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou), făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
capitol a fost produsul unei munci semnificative din partea lui Creangă: când au început să circule primele versiuni ale acestora, autorul era deja recunoscut în sânul comunității literare pentru abordarea laborioasă pe care o adoptase față de procesul de scriere (așa cum documentează relatările psihologului Eduard Gruber, contemporan cu Creangă). Creangă își citea din când în când aceste texte, precum și celelalte scrieri, în fața unui public format din membrii societății literare "Junimea" (printre care Iacob Negruzzi, Vasile Pogor și Alexandru Lambrior). Textele individuale, inclusiv a
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
alt fragment la persoana întâi: începutul romanului "Întâmplari în irealitatea imediată" a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale, fiind crescut doar de mama lui, Smaranda
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
în care aceștia au fost antrenați doar sau au fost de-a dreptul protagoniști, istoricii și hermeneuții s-au aplecat și asupra biografiei, inerent idealizate, a Profetului. Toți subliniază dificultatea colosală a muncii de separare a prozei fantastice, pioase, de relatarea strict istorică și biografică. Soluția, așa cum subliniază islamologul contemporan Anne-Marie Delcambre, nu putea fi decât una singură : abandonarea ideii de a răsturna acest amplu eșafodaj ridicat de tradiția islamică și preluată necritic de specialiștii musulmani; această idee de a respinge
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
de informare au fost diverse: cronologii, cărți populare, cronografe, cărți teologice, istorii universale și locale, cronici. Cercetătorul Marcel Dumitru Ciucă presupune că Zilot a apelat la bogata bibliotecă a banului Grigore Brâncoveanu, cu care se afla în relații foarte strânse. Relatările istorice ale cronicarului român încep cu ce-a de-a doua domnie a lui Alexandru Ipsilanti (1796 - 1797) abordând totodată și începuturile revoltei lui Pasvantoglu, peste Dunăre. Continuă cu domnia lui Hangerli (1797 - 1799) în vremea căruia au sporit și
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
cade a poezi, dar pă mine această greutate nu m-au putut depărta de dânsa”". Creația poetică a serdarului Fănuță se remarcă în special prin narațiunea versificată, gen specific timpului în care a trăit scriitorul. Din acest punct de vedere, relatarea sa despre uciderea lui Constantin Hangerli este socotită ca "„cea mai importantă din punct de vedere literar”" dintre cele trei povestiri existente în legătură cu acest subiect. În poeziile sale, Fănuță utilizează procedee precum efectul specific paralelismului ritmic și sintactic, larg răspândit
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
și i s-a creat o nouă identitate mai veche cu 300 de ani decât în realitate. Până în anul 1974 mulți dintre cei care au studiat istoria bisericuței au considerat că ctitorul edificiului nu poate fi ciobanul Bucur, aceștia apreciind relatările care susțin această variantă ca simple legende, apărute pentru prima dată într-o monografie a Principatelor, întocmită de consulul britanic William Wilkinson, publicată la Londra în 1820. În 1835 această variantă este susținută și în Manualul de geografie, întocmit de
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
stupefacția celorlalți. Mai târziu, Mike se întâlnește cu Steven, care este inernat la Spitalul Veteranilor după ce și-a pierdut ambele picioare și este parțial paralizat. Steven îi povestește că cineva din Saigon îi trimite regulat sume mari de bani. Această relatare îi indică lui Mike că Nick trăiește, dar joacă ruleta rusească. Mike călătorește la Saigon doar cu puțin timp înainte de ocuparea lui de către forțele Việt Cộng. Cu ajutorul francezului, el îl găsește pe Nick într-un club practicând ruleta rusească, dar
Vânătorul de cerbi () [Corola-website/Science/308442_a_309771]
-
a-l fi „umanizat”, de unde și marea deosebire față de pictura bisericească lipsită de viață a unui Constantin Lecca, Mișu Popp sau Gheorghe Tăttărescu. Pe de altă parte, Nicolae Grigorescu a organizat, la rugămintea maicilor, o mică școală de desen, potrivit relatării stareței dintr-o scrisoare oficială. Munca de pe schele a fost o vreme întreruptă, deoarece meșterul alerga zilnic în oraș pentru a se ține la curent cu mersul evenimentelor, iar când se întorcea, în loc de sfinți, realiza desene patriotice. După terminarea lucrărilor
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
în solie în China. Expediția durează mai mulți ani. În final totuși Spătarul nu se întâlnește cu împăratul acestei mari țări. Se pare că motivul a fost neacceptarea, din partea spătarului, a protocolului imperial pe care l-a considerat umilitor. Totuși, relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat document istoric. Pe lângă descrierea moravurilor chinezești, întâlnim aspecte din Siberia, Mongolia. În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de "Nikolai Spafari" (Spatar)", "fără a se menționa că era român". "Lucrarea sa De la Tobolsk până în China
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
București, 1995; "Procese politice antiromânești care au zguduit Transilvania în toamna anului 1848", culegere de documente istorice, studiu introductiv și text îngrijit de ~, Editura Viitorul Românesc, București, 1995 (coautor Gelu Neamțu); Andreas Freyberger, "Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istorică despre unirea Bisericii românești cu Biserica Romei", versiune românească și studiu introductiv de ~, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1996; Petru Maior, "Scripta minora. (Ars literaria. Animadversiones. Epistolarium. Ultimae)", ediție îngrijită, prefață, traduceri din latină și note de ~ , Editura Viitorul Românesc, București
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
datorită faptului că a adus tutunul și cartoful în Irlanda. A avut un rol esențial în colonizarea engleză a Americii de Nord. În 1594 Raleigh a auzit de "Orașul de Aur", în America de Sud și a plecat să-l găsească; publicând apoi o relatare exagerată despre experiența sa în cartea sa, a contribuit la nașterea legendei despre Eldorado. După moartea reginei Elisabeta I a Angliei, în 1603, a fost acuzat de conspirație împotriva noului rege Iacob I, închis în Turnul Londrei aproape treisprezece ani
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
pe elaborata gravură de pe coperta primei ediții, toată lumea știa cine este autorul. Cartea a fost imediat interzisă de către regele Iacob I. Raleigh a pretextat că scrie o cronică universală bazată pe cronologia Vechiului Testament, dar după primele capitole a adus relatarea la timpurile lui, istoria Angliei urmând a fi integrată în cea a restului lumii. Nu a ajuns, din păcate, decât până la căderea Macedoniei, în anul 130 a.Chr. Pe Iacob I l-a deranjat în special portretul făcut de Raleigh
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
arestat și închis în Turnul Londrei. Acuzația lui l-a adus pe Raleigh în fața tribunalului din Winchester în ziua de 17 noiembrie. Refuzând asistența unui avocat, Raleigh s-a apărat singur, istețimea și elocința lui l-au ajutat efectiv. După relatarea unui martor ocular, la început a glumit cu acuzarea afirmând că „este cea mai fericită zi” din viața lui. Întrebat dacă poate să răspundă acuzațiilor pe măsură ce i se aduceau, a răspuns că nu îndrăznește să întrerupă prezentarea probelor, ca să nu
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
de centru-dreapta. Din copilărie, mai precis de la vârsta de 5 ani, din zilele războiului ruso-turc, desfășurat pe teritoriul Bulgariei, Krăstio Stancev a devenit admirator al Rusiei, principala susținătoare a luptei de eliberare națională a poporului bulgar. În acea perioadă, conform relatărilor autobiografice, a avut ocazia de a-l vedea pe generalul veteran Eduard Totleben (1818 - 1884), unul dintre participanții la războiul din Crimeea și dintre artizanii victoriei din 1877 asupra turcilor în Bulgaria, la Plevna (Pleven). În 1880 familia Stancev s-
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
texte de după 1820. Conținutul muzical al manelei din această perioadă nu este cunoscut. Se pare că ea se auzea la curțile domnești și a fost mai apoi preluată de către boieri. Maneaua a fost uitată până la sfârșitul secolului, una dintre ultimele relatări cunoscute vorbind de românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul. Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te iubeam”, notată neumatic în culegerea "Spitalul amorului sau cântătorul dorului" (1852) de Anton Pann și aranjată de violonistul
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
casete de tencuială, având două rânduri de firide despărțite de un brâu simplu de cărămidă. Pictura interioară, de dată recentă, nu mai păstrează decât în spirit pe cea originală. Astfel, tabloul votiv și pisania îi prezintă pe presupușii ctitori din relatările celor ce văzuseră vechea frescă. În partea de nord a bisericii, spre șosea, în 1964, încă mai puteau fi zărite ruinele unor construcții aprținând fostelor chilii. Anul presupus al construirii lăcașului este 1647, însă această dată apare numai în „Marele
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
nemiloasă.” Alina Mungiu-Pippidi este considerată de mulți ca una din cele mai curajoase și articulate voci ale opoziției civice din Romania, "un critic tranșant, dar constructiv al realităților sociale și politice”, cum a definit-o istoricul britanic Dennis Deletant. O relatare a bătaliilor civice ale Alinei Mungiu-Pippidi se găsește în volumul "Tranziția. Primii 25 de ani", un dialog cu jurnalistul Vartan Arachelian, volum editat de editura Polirom în anul 2014 și lansat în prezența președintelui nou ales, Klaus Johannis, la 21
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
asupra problemelor de interes general sau constatate ocazional. ul poate fi "de informație" sau "de creație", fiind legate de o anumită "tematică" sau pur și simplu fiind unul "compozițional". De asemeni după stilul de prezentare sunt reportaje "satirice, explozive, de relatare implicată," etc. "Reportajul", inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune. Cultivarea reportajului prin "literatură" se face prin reviste de specialitate, dar nu numai
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
atât cinematografia, cât și televiziunea, pot să realizeze filme documentare, în mare parte reconstituiri cât mai reale a unor fapte petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat. Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
mare parte reconstituiri cât mai reale a unor fapte petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat. Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive. Reportajul
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat. Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive. Reportajul aduce în prim plan evenimentul trăit în punctul lui
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
fi un factor de dezvoltare, aproape toată infrastructură comunei este învechita . În ultima perioadă există discuții la nivel politic pentru menținerea și dezvoltarea exploatării miniere din comuna, o decizie în acest sens urmând să apară la începutul anului 2008 conform relatărilor din presă. Transporturile se prezintă în condiții bune, fiind reprezentate atât de companii private, cât și de stat.In schimb drumurile comunei necesită lucrări de reabilitare pe anumite porțiuni. Comună nu deține o rețea de alimentare cu apă sau de
Comuna Cernișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301998_a_303327]