7,807 matches
-
căsătorit. În 1945 Shoshana Damari s-a alăturat ansamblului Li-La-Lo (în ebraică însemnand Mie-Ei-Lui), teatru de revistă înființat de impresarul Moshe Wallin. Acest grup apărea în spectacole de divertisment și satiră care reprezentau o anumită contrapondere față de teatrul serios de repertoriu din acea vreme. În afara celorlalte calități muzicale, Damari era cunoscută pentru timbrul ei jos și farmecul pronunțării guturale a ebraicii, obișnuite la evreii iemeniți. Primul ei disc a fost lansat în anul 1948. Unul din cele mai mari șlagăre ale
Shoshana Damari () [Corola-website/Science/334201_a_335530]
-
ebraicii, obișnuite la evreii iemeniți. Primul ei disc a fost lansat în anul 1948. Unul din cele mai mari șlagăre ale ei în acea perioadă a fost cântecul „Kalaniot” (Anemone) compus de Moshe Vilenski. Acesta, ca și alte cântece din repertoriul lui Damari s-a bucurat de o mare popularitate în rândurile soldaților israelieni, în fața cărora ea s-a produs adesea. Vreme de 11 ani ea a trăit și activat în Statele Unite, mai ales în fața comunităților evreiești și israeliene locale. Întoarsă
Shoshana Damari () [Corola-website/Science/334201_a_335530]
-
album, cele două părți au fost pur și simplu cuplate împreună, deci coda este auzită de două ori. Fără repetare piesa are o durată de 7:58. Prima parte a cântecului "Oh Well" a rămas până în ziua de astăzi în repertoriul concertistic standard al formației. Alte modificări includ cele două piese "Madge" puse una după alta. Ediția de pe CD urmărește în linii mari ordinea pieselor de pe versiunea americană revizuită dar reintroduce cele două cântece eliminate ("My Dream" și "When You Say
Then Play On () [Corola-website/Science/334244_a_335573]
-
aplicat acesteia o armonizare adecvată. Stilul său a avut la origine cântările psaltice acesta prelucrând cântările bisericești în spirit național. O bună parte a melodiilor pe care le-a compus - scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române, precum „Doamne miluiește” (întreit), „Crucii tale”, „Hristos a Înviat !” (în Fa major), cântările de la cununie, „Imnul arhieresc”, catismele de la înmormântare, irmoasele’, „Veșnica pomenire” (în Do minor), chinonicele. Fiind potrivite cu caracterul slujbei din
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
În 2001 pleacă din România și parcurge rapid drumul spre success, devenind solist principal în "Balletmainz", apoi în "Ballet am Rhein" din Düsseldorf, Germania (director artistic Martin Schläpfer). Dansează în producții coregrafice contemporane celebre, create pentru companie sau producții din repertoriul internațional contemporan, respectiv George Balanchine, Merce Cunningham, Twyla Tharp, Jiri Kilyan, Hans van Manen, Regina van Berkel, Teresa Rotemberg , Nils Christe, Paul Lightfoot & Sol Leon, Christopher Bruce, Nicolo Fonte, Gisela Rocha. Între anii 2004 - 2012, participă la nenumărate producții pentru
Bogdan Nicula () [Corola-website/Science/334460_a_335789]
-
(în rusă: Маша Распутина; nume real: "Alla Nikolaevna Agheeva", în ; n. 13 mai 1965, Urop, regiunea Kemerovo, Rusia) este o cântăreață rusă de muzică pop, cunoscută pentru vocea sa puternică și stilul scenic extravagant. Mai multe piese din repertoriul său au devenit șlagăre în Rusia și spațiul CSI. Până în prezent, a lansat opt albume de studio. Prima dată a fost căsătorită cu Vladimir Ermakov (Владимир Ермаков), cu care are o fiică pe nume Lidia (n. 1985). Din 1999 este
Mașa Rasputina () [Corola-website/Science/335147_a_336476]
-
interpreteze erau șlagărele: ""All of Me"", ""Night and Day"" and ""Begin the Beguine"". Pentru a progresa a început și să ia lecții de canto. Mai târziu s-a alăturat unei orchestre de 15 instrumentiști, care interpretau piese de jazz din repertoriul lui Glenn Miller, Duke Ellington și Count Basie; cântărețele ei preferate erau Ella Fitzgerald și Peggy Lee. În 1963 și-a format propria trupă Anni-Frid Four. În 3 septembrie 1967, Frida a câștigat concursul național de talente, "Chipuri noi", organizat
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa - "Sârba lui Purcel", care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și Vasile și solista și acordeonista Maria, precum și basistul Mihai Bălășoiu. Actualmente mai activează în Bălești tarafurile lăutarilor Cită Purcel și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
acordeonist. El a cântat în perioada 1956-1959 la restaurantul „Minerva” din Craiova, sub conducerea maestrului Kalmann. Între anii 1963-1965, a fost angajat la Orchestra „Taraful Gorjului”, dirijată de Nicu Novac. Lăutarii de la Peșteana-Jiu au fost neîntrecuți instrumentiști și soliști, în repertoriul cărora figurau balade, cântece lungi și jocuri populare locale. Înainte de anul 1900, în localitate a cântat lăutarul Stângaciu, poreclit astfel întrucât cânta la vioară cu mâna stângă. Alături de el a cântat bracistul român Costache al lui Bălă. La sfârșitul secolului
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Ghiocel din Valea cu Apă, vioristul Victor Ivașcu din Fărcășești, vioristul Gheorghe Burlan, zis Turlă din Valea cu Apă. Formațiile actuale de lăutari din Peșteana-Jiu s-au modernizat, apelând la stații de amplificare, instrumente noi precum orga, bateria și un repertoriu cu multe melodii gorjenești, tradiționale, dar și cu unele cântece de petrecere din alte zone folclorice. Cele mai cunoscute formații actuale din Peșteana-Jiu sunt: formația vioristului Emil Mihu (n. 1960), formația vioristului Dumitru Mihu zis Titi (n. 1959), formația vioristului
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Situat pe Valea râului Tismana, în nordul județului, orașul este foarte cunoscut mai ales pentru principala sa atracție turistică - Mănăstirea Tismana. La începuturi, au cântat vocal, la vioară și bas, în formații restrânse numeric, numai bărbații, baladele fiind nelipsite din repertoriul lor. Ulterior, după Primul Război Mondial, au dispărut prejudecățile și obișnuințele locului, și pentru prima dată au apărut cântând în tarafurile din Tismana lăutăresele. Cântărețele au și diversificat repertoriul tarafurilor, interpretând mai ales melodii de dragoste și de dor. Cu
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
bas, în formații restrânse numeric, numai bărbații, baladele fiind nelipsite din repertoriul lor. Ulterior, după Primul Război Mondial, au dispărut prejudecățile și obișnuințele locului, și pentru prima dată au apărut cântând în tarafurile din Tismana lăutăresele. Cântărețele au și diversificat repertoriul tarafurilor, interpretând mai ales melodii de dragoste și de dor. Cu timpul au apărut în zonă și alte instrumente muzicale precum chitara sau țambalul. În Tismana, la începutul secolului al XX-lea, cei mai vestiți lăutari au fost vioriștii Grigore
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
în București, la cârciuma lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din Tismana". În fiecare seară lăutarii tismăneni erau vizitați de solista Maria Tănase, care venea să-i asculte și să le culeagă din repertoriu. Lăutarii Murgu și Rugină au fost descoperiți și de muzicologul Constantin Brăiloiu care le-a făcut înregistrări pe cilindri de fonograf și pe plăci de gramofon. Un alt taraf vestit în Tismana a fost cel condus de Victor Tantan zis
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
locului a fost baladistul Petre Geagu zis Cătăroiu (n. 21 aprilie 1903), care a cântat cu taraful Rugină-Murgu atât în Gorj, cât și în București, la diferite restaurante din zona Gării de Nord. Solistele Maria Tănase și Maria Lătărețu i-au apreciat repertoriul și au cules cântece de la el, cântând și împreună la București ori la concertele Orchestrei Taraful Gorjului. În august 1949 i s-au făcut mai multe înregistrări pe fonogramă, de către etnomuzicologul Emilia Comișel, ulterior și pe benzi de magnetofon. De la
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
creația folclorică a Munteniei și Olteniei, unele fiind împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg ținutul dunărean este rezultatul unei permanențe, circulația repertoriului datorându-se în primul rând rapsozilor și lăutarilor, care au conservat tradițiile și au creat continuu muzici noi. În cadrul folclorului din Muntenia, Teleormanul și Vlașca (astăzi Giurgiu) ocupă un loc deosebit nu numai prin singularitatea manifestărilor, dar și prin multitudinea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Gh. N. Țapu și publicate de Grigore Tocilescu în culegerile numite "Materialuri folcloristice". Acțiunile lui Țapu au fost urmate, ulterior, de N. D. Ionescu, Florian Cristescu, Apostolescu și alții care au cules și publicat materiale de folclor din această zonă. Repertoriul lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este unul foarte variat, cu creații epice inedite și deosebite, cu o lirică încărcată de motive clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
întâlnesc numeroase creații orășenești sau chiar lăutărești; altele venite prin școală, ori împrumutate de la alte popoare. La cântecele cu text românesc se pot alătura și romanțele, deși au origine cultă. Epica populară este deosebit de bine reprezentată în această zonă. Atât repertoriul baladelor cât și al narațiunilor epice este bogat și variat. Balada este foarte răspândită mai ales în partea de sud a județelor, în satele așezate pe marginea Dunării. Aceste spații mai păstrează și astăzi, într-o mică măsură ce-i
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
o parte, de a produce variații de timbru și sonoritate, necesare menținerii atenției ascultătorilor, iar pe de altă parte, de a puncta discursul poetico-muzical prin separarea diferitelor perioade. Baladele se încheie, de obicei, printr-un joc ales după inspirație din repertoriul obișnuit. Folcloriștii și etnomuzicologii de la Institutul de Folclor care au efectuat cercetări în această zonă au cules și înregistrat importante balade, în numeroase variante, de la rapsozi și lăutari, notabili fiind Marin Pînzaru din Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
aceeași melodie, în timp ce toate celelalte, cu excepția "adusului apei" (la care se poate cânta orice melodie de joc), au melodii proprii. De unele din aceste momente se leagă și câte un joc, dar melodiile nu sunt proprii, ci sunt preluate din repertoriul obișnuit de jocuri. Melodia pe care lăutarii din zonă o cântă la "bărbieritul ginerelui" este instrumentală și se întâlnește, ca variantă, pe o arie întinsă, începând din Oltenia, trecând prin Muntenia și Dobrogea, ajungând până în Moldova. Constantin Brăiloiu semnalează originea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
de vechile cântece medievale. Această asemănare îi face pe etnomuzicologi să presupună că melodia este un împrumut occidental venit spre oraș. Ca răspândire, cântecul poate fi întâlnit în partea apuseană a Olteniei și în întreaga regiune a Munteniei. În ansamblu, repertoriul ritual de nuntă al lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este destul de variat, cuprinzând melodii de origine foarte diferită: creații populare, culte, împrumutate pe timpuri de la muzicile militare turcești sau de la muzicanți ambulanți veniți din Turcia. Chiar unele dintre cântecele tradiționale românești poartă amprenta
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
la acest ceremonial este, bineînțeles, mult mai neînsemnată decât la nuntă, reducându-se la un marș (cel mai adesea un cântec trist, pe care îl cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece și jocuri preluate din repertoriul obișnuit, executate după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării la înmormântare a dispărut din rândul românilor, el mai existând, în mare măsură, în rândul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
săi și-au format formații proprii. Primul din fiii săi, vioristul Alexandru Ciucurescu (n. 1922 - d. 1978) și-a creat o formație proprie care cuprindea pe Romică Bârcă (bas) din Frunza și pe soția sa, Sabina (voce), foarte apreciată pentru repertoriu și modul cald de interpretare. Celălalt fiu al lui Dumitru, vioristul Gheorghe Ciucurescu zis Gogu (n. 1933) și-a format un taraf în care cânta cu soția sa, Veronica Ciucurescu (chitară și voce), fiica lăutarului Gheorghe Holtea din Lihulești, Toma
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
Hans Richter dirijor. Ceaikovski i-a dedicat concertul lui Brodski. Receptarea critică a fost mixtă. Renumitul critic Eduard Hanslick a numit lucrarea "lungă și pretențioasă". Violonistul care a ajutat la înregistrarea unui succes al lucrării și asigurarea unui loc în repertoriu a fost Karel Halíř (cel care în 1905 a interpretat premiera versiunii revizuite a Concertului pentru vioară al lui Sibelius). Când Ceaikovski a asistat la interpretarea concertului în Leipzig în interpretarea lui Halíř în 1888 a numit evenimentul "o zi
Concertul pentru vioară (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/331535_a_332864]
-
momentul în care Adrian îl cooptează pe Dan Bittman la voce și pe Liviu Pop la tobe. Următoarele înregistrări care au fost produse sunt: „"Vine din inima mea"”, „"Ochi de cer"”, „"O viață de om"” și alte compoziții, reluate din repertoriul trupelor Iris și Voltaj, toate compozițiile fiind ale lui Adrian. La fel, multe concerte, premii, festivaluri și difuzări radiofonice. Perioada 1985 Noua etapă începe în momentul în care trupa se destramă, în 1984, Adrian și Dan plecând la Iris, pentru
Incognito (formație românească) () [Corola-website/Science/331703_a_333032]
-
concursului "Boston Premiere Ensembles Young Artist". În primăvara următoare, a debutat și la New York, în sala "Alice Tully Hall", din Lincoln Center, unde a cântat cu „Societatea Beethoven” din New York. Și-a continuat carieră că tenor de concert, cu un repertoriu ce include "Missa Solemnis" de Beethoven și recvieme de Verdi, și . Primul său concert la din New York a avut loc în 1993, cu "Great Mass în C minor" („Marea Misa în Do minor, K. 427”) de Mozart, fiind acompaniat de
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]