7,814 matches
-
și opera magistrului său Pierre Desault pe care o prezintă sub titlul: Oeuvres chirurgicales (1798). Pe lângă tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a experimentaliștilor, de anvergura lui Morgagni, Bichat unește de fapt medicul, cu anatomistul, cu chirurgul, cu fiziologul și cu histologul. El afirmă că ființele sunt o asamblare de organe diferite, fiecare cu funcția sa „integrându-se corelativ în sistemul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anatomie, în această îndepărtată țară traducându-se și opera lui Ambroise Paré (1796). Fizioterapia și balneoterapia, prin Friedrich Hoffmann cu Disertatio de motu optima corporis și prin J. Hann descoperitorul unor noi valențe ale apelor minerale, dobândesc statutul științific prin rigoarea metodologică utilizată. În același timp, obstetrica și ginecologia se separă de chirurgie. La Paris, Viena, Strasburg, apar școli de obstetrică; medicina de familie se conturează și în legătură cu creșterea rolului igienei și al medicinei preventive; dermatologia abandonează empirismul; stomatologia, mai ales
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sa e dusă până spre detalii. Orientarea generală ca și metodologia introduse de Laënnec s-au impus timpului ca valabile până astăzi. Prin observații, analize, analogii exacte Laënnec a făcut din clinică un domeniu de metode precise de investigație de rigoare științifică, deschizând calea medicinei moderne. Dintre adversarii de temut ai lui Laënnec cităm pe François Broussais (1772 - 1838) autor de cărți medicale cu o concepție simptomatologică centrată pe fenomenele inflamatorii și pe iritabilitate, tratamentele constând în dietă și sângerări. Bătăios
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al Uniunii Scriitorilor (1991-1992), consilier-șef al Inspectoratului pentru Cultură București (1992- 1993), director de programe la Societatea pentru o Televiziune Independentă (1996-1997), consilier de stat pentru mass-media și imagine al prim-ministrului Victor Ciorbea (1996-1997). Fire greu adaptabilă la rigorile vieții oficiale, își dă aproape de fiecare dată demisia (chiar și din postul de secretar al Uniunii Scriitorilor) și revine ca șef al secției de cultură la cotidianul „România liberă”, unde mai lucrase și în 1994. P. debutează cu poezie în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
prin cultură din paginile scrise în ziare și reviste din Ardeal - unește faptul divers cu „principiul etern care-i dă viață”, atingând, prin forța convingerilor, dimensiunea unui document de demnă responsabilitate, interioară și civică. Recenzii și cronici se disting prin rigoare științifică. Literaturii i se cere să fie „sănătoasă, cuminte, ferită de molima modelelor”. Afectivitatea, dominată de inteligență, impregnează versurile sale, paginile de jurnal, reflecțiile. Meditație tinzând către adevărurile general umane (de unde și turnura gnomică, „citatele” din Horațiu, Euripide, Pindar), poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
prima tragedie, Medeea, aspru criticată de docți, care se încheie prin plecarea eroinei în zbor, dusă de carul său tras de un dragon, invocând caracterul de magiciană al personajului său. "Găsesc, scrie el în Discursul despre cele trei unități, puțină rigoare în părerea lui Aristotel, care acordă o importanță egală carului de care se servește Medeea pentru a fugi din Corint, după răzbunarea sa pe Creon. Mi se pare că este suficient de fundamentat faptul de a fi făcut-o magiciană
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al analizei arborilor de clasificare este de a prezice răspunsul în termenii claselor variabilei dependente pe baza variabilelor independente. Este probabil una din cele mai bune alternative la metodele tradiționale de analiză statistică, atunci când ipotezele teoretice și distribuțiile presupuse de rigorile metodelor tradiționale nu sunt respectate. În SPSS metoda folosește trei tehnici principale sau metode de creștere: CHAID, QUEST și CRT (utilizată pentru arborii de regresie) și este utilă atât pentru analizele exploratorii, cât și pentru cele confirmatorii. Metoda este apreciată
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
carte, Furnicile și oglinda. Colaborează cu versuri la „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Vatra” ș.a. P. face parte din categoria celor pentru care poezia este exercițiu spiritual, tentativă mereu reluată de captare a ființei, într-un limbaj de maximă densitate și rigoare. Debutul târziu și parcimonia aparițiilor lui publicistice și editoriale se explică prin aceste exigențe. Furnicile și oglinda, carte de sertar, însumând poeme scrise în deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
și Posade,/ Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii se face cu scrupuloasă cenzură artistică, născând poeme de un lirism esențializat, ce amintesc de Blaga sau de Barbu prin geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Gane, primarul orașului, îl numește președinte al Comitetului teatral. În această calitate V. comite grave nereguli administrative, iar ca urmare este obligat să demisioneze de la catedră (1898) și să emigreze în Statele Unite ale Americii (în 1899) pentru a scăpa de rigorile legii. Acaparat de politică și avocatură, își neglijase îndatoririle didactice, lăsând adesea catedra în seama suplinitorilor (Dimitrie Petrino, Alexandru Lambrior, Aron Densușianu, A. Philippide). De la V. a rămas un singur curs, transcris de T.T. Burada, intitulat Literatura română (Istoria politică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
unicitatea Madonei, la fel cum unicitatea Madonei nu anulează specificitatea personală a celorlalte). Noutatea constă În faptul că mituri contradictorii și improbabile, divinități care se exclud, se identifică și, În același timp, se Întrepătrund, nu mai sunt tolerate; apare o rigoare logică până atunci necunoscută. „Soarele” este „viață, Început al vieții”, lucru ce poate fi dovedit dacă se privește lumea În devenirea ei și se iau În considerație ostilitatea tenebrelor. Oameni, animale, lucruri acționează (trăiesc) doar la apariția luminii. Natura știe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În filozofia, cât și În religia romană. Multe din subiectele pe care le-am tratat aici nu au fost Încă studiate Îndeajuns 1. Puținele referiri la opera „filozofilor” și „teologilor” romani, pe care i-am expus aici cu restrângerea de rigoare, dovedesc cât de necesară și promițătoare este această cercetare. b) M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) 1. Genul a) Autorii romani care tratează despre filozofie și teologie În limba latină se disting pe baza liniei filozofice particulare („școală”) căreia Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de un trib din Ulster: Sunt aici lucruri În legătură cu care, dacă nu ar fi necesare pentru explicarea situației, pudoarea ar cere tăcerea; Într-adevăr, povestirea unui lucru rușinos, oricâtă artă ar prezenta, Îl dezonorează pe cel care scrie. Dar, pentru că rigoarea istorică nu poate trece cu vederea nici adevărul, nici pudoarea, voi expune pe scurt și cu decență o faptă indecentă. Se află, așadar, În zona cea mai nordică a insulei, adică la Kenelcunnil, un trib care Își Înscăunează regele doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
citește Biblia în mod „ingenuu”, infantil. Nu este posibil să luăm Biblia „literal”, după o filosofie inspirată, mai mult sau mai puțin conștient, din fundamentalism, fără să ne înstrăinăm de omul contemporan și mai ales de lumea care reflectează cu rigoare și onestitate asupra fundamentelor existenței umane. Cine caută astăzi sensul vieții, fie că este sau nu creștin, nu se poate mulțumi cu răspunsuri gata făcute, cu banalități și cu formule „passe-partout”. Nu se mai poate citi Biblia la fel cum
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
palat sau o casă, un mormânt, un vârf de săgeată, un desen pe o piatră sau cenușa lăsată de o vatră sunt documente care ne permit să depistăm existența unor persoane. Plecând de la aceste documente putem elabora - cu prudența și rigoarea necesară - un portret al persoanelor care au lăsat aceste documente și reconstrui lumea în care trăiau. Desigur, documentele scrise sunt mai importante. Trebuie însă utilizate cu spirit critic pentru că pot distorsiona adevărul. Cunoaștem și multe documentele care nu sunt demne
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Toate aceste observații arată precaritatea cercetării strict istorice a plăgilor Egiptului. Tentativele nu au lipsit și nu lipsesc nici acum. Însă, după cum am afirmat deja, fenomenele descrise sunt prea obișnuite sau prezentate prea generic pentru a putea fi individualizate cu rigoarea pe care o cere o cercetare istorică serioasă. Și aici istoricul onest recunoaște că a ajuns în fața unei probabilități, nu a unei certitudini. În realitate, povestirea conține un element unic ce nu este chiar de ordin „istoric”, adică nu face
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Drumul și timpul (1979), e conceput ca o inițiere poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
deschise ale unor creații, mai ales dramaturgice (B. P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu) sau în proză: Mihail Sadoveanu, abordat din unghiul componentei lui dramatice, într-un amplu studiu-eseu despre, între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism”, urmărind „nuanța ca o pradă”. Nu mult diferită e abordarea în Pluta de naufragiu (2002), o culegere de „figurine” ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii documentare cu arta portretului (dedus din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
francez, rus, german). Privite dintr-un unghi strict retoric, dincolo de echilibrul rostirii, dincolo de impersonalitatea elegantă a demonstrațiilor, în toate textele există o evidentă implicare a autorului în propriul său discurs. De aici decurge o trăsătură inconfundabilă: tensiunea între simpatie și rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă. Semnificativă e revenirea obsesivă a unor termeni-cheie ca „responsabilitate”, „răscumpărare”, „adevăr”, „demnitate”. Fiecare pagină este un exercițiu în primul rând de demnitate, dobândind în tot scrisul lui I. virtuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
cursuri de filologie romanica, cât și de limbă și literatura română. Publicând încă de foarte tânăr (primele lucrări științifice îi apar în 1932, sub numele Göbl), G. a lăsat în urma lui o operă ce numără lucrări de valoare, caracterizate prin „rigoare științifică, o impresionantă informație, o rară forță de disociere și numeroase soluții originale” (Florica Dimitrescu). Și-a redactat articolele și studiile nu numai în limba maghiară, ci și în română, franceza, italiană, germană și rusă. A colaborat la „Annales Universitatis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
de filozofie aproape în înțelesul tradițional al cuvântului. De aceea capitolele despre frică, nehotărâre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire nu sunt pagini grupate arbitrar în spațiul unor eseuri disparate, ci momentele născute oarecum necesar în urma unei intenții de rigoare. Ele se înscriu deci în logica unei idei care le dictează ritmul și conținutul. Mi-am pus întrebarea, terminând-o în această formă, dacă este vorba de „o carte grea“. Nu cred. Mai degrabă este o carte ambițioasă, care îndrăznește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
asasinul lui. Conducînd pe autostradă, mașina în care ne aflam se pierdea într-o mare de vilegiaturiști, toți îndreptîndu-se spre sud. Erau alte vremuri, într-o Germanie nouă reprezentînd o generație nouă. Și iată-l pe Boeru. După prezentările de rigoare, am încercat să-mi amintesc imaginile pe care le văzusem pînă atunci reprezentînd un tînăr într-o uniformă elegantă de legionar, cu o cămașă verde și centură cu diagonală. Nimic nu mai rămăsese din toate acestea. Era un bătrîn firav
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajută să Înțelegem amploarea deziluziei care a urmat. Comuniștii puțin mai În vârstă, precum Djilas (născut În 1911), au Înțeles probabil dintotdeauna că „manipularea fervorii e sâmburele servituții”. Dar adepții mai tineri, În special intelectualii, au fost uimiți să descopere rigorile disciplinei comuniste și realitatea puterii staliniste. Un șoc aparte pentru democrațiile populare din estul Europei a fost dogma jdanovistă a celor „două culturi”, impusă după 1948, care obliga la adoptarea pozițiilor „corecte” În toate domeniile, de la botanică la poezie. Supunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’70 un guvern din Londra (sau Stockholm sau Roma) care se confrunta cu șomaj cronic, industrii falimentare sau salarii afectate de inflație, putea să ridice din umeri și să se dezvinovățească arătând cu degetul termenii unui Împrumut FMI sau rigorile ratelor de schimb intraeuropene prestabilite. O astfel de manevră prezenta atât avantaje strategice evidente, cât și riscuri. Un stat european care nu mai reușea să rezolve problemele ocupării complete a forței de muncă, salariilor reale susținute și creșterii economice) era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de piața captivă pe care acestea o reprezentau pentru exporturile portugheze necompetitive), neputând să mai exporte ca În trecut forță de muncă necalificată În Europa de Vest și constrânsă de termenii indispensabilelor Împrumuturi FMI să-și echilibreze bugetul și să practice rigoarea fiscală, Portugalia a traversat ani de șomaj și consum redus. Armata nu ieșise complet din scenă: conform Constituției din 1976, un „Consiliu al Revoluției” alcătuit din reprezentanți ai forțelor armate (numiți, nu aleși) avea drept de veto; În cursul anului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]