7,730 matches
-
lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția și evidențiază pericolele modernizărilor pripite. Fără a se opune înnoirilor, Eminescu critică "formele goale" și jurnaliștii care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva, pentru a simula o cultură care n-o au și o pricepere pe care natura n-a voit să le-o deie"527. În acest condiții, eforturile jurnalistului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sfidarea profundă adusă ordinii naturale, căci omul tinde să trăiască într-o lume a sa, construită din trădare, dispariție și seducție decât într-o lume "dată", căreia să nu-i poată schimba nimic. Baudrillard proclamă: "a dispărea înseamnă a te risipi în aparențe. Nu servește la nimic să mori, trebuie să știi să dispari. Nu servește la nimic să trăiești, trebuie să știi să seduci"519. Modul de dispariție, împreună cu sfidarea, conturează acum profilul seducției. Pentru Herman Parret 520, această fază
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
până în secolul al XIII-lea, iar în unele cazuri, chiar și până mai târziu. Se au în vedere, așadar, texte foarte diverse; de la cronici complete la scrisori, de la părți ale lucrărilor de dimensiuni mai mari la informații de câteva rânduri risipite în lucrări al căror gen literar și origini sunt foarte diferite. Aceasta, în ceea ce privește aspectul formal al mărturiilor. Există, însă - am spus-o deja -, o diversitate mai consistentă, pentru istoric, cu privire la „calitatea” izvoarelor. Există mărturii directe și mărturii ce doar repetă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acest moment și, în mare măsură, va rămâne probabil și pe viitor un adevărat mister al istoriei. Ovidiu vorbește adesea pe marginea acestui aspect, dar formulările pe care le folosește sunt mai degrabă vagi, amplificând astfel obscuritatea "explicației", în loc să o risipească. Rezultă că "în timp ce Ovidiu afirmă că tuturor le era cunoscut, chiar prea mult, motivul distrugerii sale, posteritatea s-a rătăcit în timp ce îl căuta printre firele miilor de ipoteze fără să ajungă la certitudinea vreuneia"2. Motivul acestei nesiguranțe se poate
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a IV-a din Pontice. Vestea morții lui Paulus Fabius Maximus îi parvenise lui Ovidiu împreună cu cea a morții lui Augustus. Sulmonezul pare a fi cu totul dezorientat. Speranțele lui puse până atunci mai ales pe seama oamenilor politici s-au risipit; el simte necesitatea de a se adresa de-acum prietenilor săi "literați", legați de el încă din copilărie, cu care avea afinități mai profunde de natură afectivă. În scrisoarea XII, Sulmonezul se scuză că nu i-a inclus numele în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a altora legate de ideea de a scrie. Din exemplele date de el și din altele se vede limpede ce Încredere mistică În puterea poeziei au cărturarii noștri la Începutul secolului trecut. Distanța Între indiferența lui Alecu Văcărescu, care Își risipea versurile prin condicele gospodărești, și poetul de la 1830 care se compară deja cu Orfeu Tracul este enormă. Pentru cel dintîi poezia este un pur instrument de seducție erotică, pentru cel de al doilea poezia este totul: politica, morala, religia, estetica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
desfătare, o prelungire a plăcerii, o moleșire a gesturilor. Murmurul apei invită, spune chiar poetul, la „dulce moliciune”. Privind luna ce se Înalță și danturile albei baiadere, sultanul se Îmbată de o „dulce desfătare”. Chiar violența se manifestă și se risipește În acest climat de moliciune dulce. Există o plenitudine a peisajului În Florile Bosforului, Conrad etc. Însă, din pricina abuzului de parfumuri, sonuri divine, culori, plenitudinea se Întoarce spre viciu, iar viciul caută tonurile stinse, concupiscente. Edenul bolintinean este plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca un glob de aur luna strălucea” etc). Luna este, de regulă, sursa de lumină pentru decoruri. Urmează al doilea moment (tablou), cu o mică notă de mister („un orologiu sună noaptea jumătate/ În castel În poartă oare cine bate?”), risipit repede de un dialog sever În care apare evidentă ireductibilitatea pozițiilor. Dialogul (un monolog, În fapt, fragmentat, reînnodat printr-o replică necesară demonstrației) constituie esența poemului. Aici Bolintineanu, priceput În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plaiul dalb” etc.) Bolintineanu figurează aici un mare mic poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-Împărat iubește o scită „dulce ca un vis” și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, Îl va risipi Într-o rouă dulce. Ceea ce se și Întîmplă: „Pe un drum de piatră domnul Își repede Sprintenu-i fugar; Dupe-un vîrf de stîncă draga lui Îl vede Lăcrimînd amar. — « Noapte-oprește-ți zborul! stele mîndrioare, Mai stați În eter!ă Astfel roagă Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
voios), Însă peisajul (acela din Căderea Rinului) este mai grandios romantic, trimite spre un sublim al sălbăticiei: „El cade!... Din nălțime În fum se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă zdrobit; se risipește Precum o-mpârăjie de glorios popor. Frumoasa-i limpezime În clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii Ce valmeș se răstoarnă cu-o furie turbată, Formînd o avalanșă de cataracte mii. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a mea, a mea, departe, PÎn’ la ceasul cel de moarte, CÎnd În groapa-ntunecoasă Lipindu-mă de-a ei oasă Voi striga, dragă Zulnie, Azi și mîni și-n vecinicie!” Marele simbol (copaciul) a dispărut. Peisajul intim s-a risipit, spațiul securizant n-a putut Înfrunta timpul. A rămas celălalt peisaj, Însă pe acesta imaginația obosită a poetului nu-l mai cuprinde. Dacă revedem formele și etapele acestui surghiun, constatăm următoarele: Conachi caută În natură un nou iatac (cronotopul său
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vocație deosebită. Cu subiecte luate în majoritate din viața satului, unele nuvele eșuează în melodramatic (Rada, La umbra teilor), iar altele, în care încearcă unele portretizări (Mitru Dascălul, Ioan Covrig, Gura satului), nu lasă o impresie mai favorabilă. Autorul se risipește într-o relatare prea amplă și obositoare a conduitei personajelor. Oarecare talent descriptiv se vădește în nuvela Lumea albă. Poezia Scrisoare, publicată în „Familia”, relevă, îndeosebi prin pesimismul ei accentuat, influența lui Mihai Eminescu. Mai reușite sunt Poezii în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
sânge", ceea ce-l făcu să simtă "o ușoară silă" față de "realitatea" amorului: "De ce o fi mușcând așa? se tot gândea el. În dragoste era deprins cu senzații mai blânde". Ca atare, numai "imaginea ideală a Veronicăi" va izbuti să-i risipească "urmele dinților țigăncii" și "pe această Veronică, așa cum i-o sculptase propria imaginație, o luă cu el la Berlin, floare presată într-o carte"161. Pe cealaltă Veronică, "reală", o va regăsi la întoarcere, după un ritual prestabilit, într-o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Eminescu și, nu mai puțin, în romanele lovinesciene: 1. "chemările iubirii, în care aspirația către posesiunea viitoare e umbrită de lipsa prezentă"; 2. "durerea pierderii inevitabile, trăită anticipat în imaginar"; 3. "momentul despărțirii poetul trăiește farmecul care acum se risipește ca un eveniment al trecutului și îi dă perspectiva necesară dorului". Dar "farmecul dureros" (specific "algolagniei") remarcă pătrunzătorul interpret nu apare niciodată în poeziile aspirației și nostalgiei, "ci numai în acelea în care personajele scenelor de iubire își îndreaptă unele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să fie Zi senina și-nsorită. Și-aș mai vrea, iubita mama, S-ai o viață fericită Dar până cresc, nu pot Oricât aș vrea, Decât să te sărut, Măicuța mea! Martie Martie, martie, mărțișor, Ai dat drumul la izvor Risipind și nori și ceață, Tu trezești din nou la viață Iarbă, gaze, flori, albine, Eu de aceea țin la tine. Mama de Elenă Dragoș Mama, esti pe lume Tot ce-i mai frumos, Ochii tăi sunt limpezi, Glasul ți-e
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
financiare proprii susținute cu intermitență de autoritățile publice, grădina lui A. Fătu a durat până la moartea sa, în 1886, după care terenul a fost vândut de urmașii acestuia și tot materialul botanic adunat cu migala de o viață s-a risipit. Despre prima Grădina Botanică din România și întemeietorul ei A. Fătu, ne mai amintesc astăzi denumirea a două străduțe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor și Str. A. Fătu, aflate în apropiere de Râpa Galbenă. Stimulată de interesul manifestat față de
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
Marconi își hrănește materializarea în această lume prin energie furată. Invită muritorii de rând să deseneze himere, adică păsări ce nu există ... Or, însuși desenul păsării pe cer este un act de creație a păsării pe cer. Marconi însuflețește desenul, risipindu-și existența din această lume în chiar actul propriei sale creații. În final, ciudatul personaj dispare împreună cu masa, aparatul și cu dealul roșu-argilos. Păsările (graurii) rămân, iar umbra lor se adună în nori de ploaie... Plânge cerul cu lacrimi de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în Franța de patruzeci de ani încoace, tot astfel Conachi constată că: Ceața aceea carele prin stelele cele adăugitoare arătându se cei puternici ca niște manine îngrozitoare trăgea supunere și cucernicirea, un soare a adevărului, un vânt a veacului au risipit-o... Noul spirit al timpului adevărat soare spiritual alungă întunericul, ceața, i.e. obscurantismul, ignoranța, prostia din mintea oamenilor, printr-o acțiune dublă: negativă, criticistă pentru trecut, pozitivă pentru viitor, prin noile idei pe care le introduce polemic. Esența Iluminismului european
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de a o citi Întâi și Întâi oamenilor despre care am scris, de a o confrunta - ca să spun așa - cu proprii ei eroi. Ceea ce s-a petrecut acolo la citirea și la discutarea piesei a Întrecut cu mult așteptările mele, risipind ca sub bătaia unui vânt puternic de primăvară, orice urmă a vechilor prejudecăți. M-am Încredințat definitiv că noi creatorii de literatură avem foarte mult de Învățat de la publicul care ne citește. (Ă). La sfârșitul lecturii, unul din minieri a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care găsește nuvela noastră În plină cucerire a tematicei, În plină lărgire de conținut și la o normă cantitativă Încă redusă, nu putem nimici orbește nici o nuvelă, nu putem decreta cu ușurință «literatură proastă» nici o pagină, nu putem descuraja și risipi nici un elan, nici o râvnă. Deasemeni, e clar că nu putem propune un model, cu toate meritele lor, o serie de nuvele, altminteri merituoase, dar cu o tematică Întârziată (și cu atât mai puțin proza formalistă a lui Matei Caragiale). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inclusiv În anii următori, critica nu va mai dezvălui manifestări proletcultiste În literatură, dar actul nu se va face cu radiografii pe orizontală ci În analizele de serviciu privind unul sau altul dintre scriitori. Aparent, fenomenul părea că s-a risipit În cazuri izolate când, În realitate, el se Înțelenea tot mai adânc. Așadar Împotriva manifestărilor proletcultiste În literatură 5: „O problemă importantă a literaturii noastre, este problema denunțării manifestărilor proletcultiste. Această problemă, a luptei Împotriva manifestărilor proletcultiste, a fost deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de 45 hectare, o suprafață de 30 hectare din Țarina orașului, aflată în imediata apropiere a gării. Totuși, prin decizia din 2 aprilie 1923, privind exproprierea întregii suprafețe cultivabile a Țarinei Bacăului, Comitetul Agrar de pe lângă Ministerul Agriculturii și Domeniilor a risipit toate speranțele funcționarilor C. F. R. Bacău. Sprijinul necesar obținerii tuturor aprobărilor guvernamentale a venit din partea ministrului Al. Constantinescu - pe atunci, ministrul Lucrărilor Publice și ad-interim la Ministerul Domeniilor, din cadrul guvernului prezidat de I. I. C. Brătianu. Susținerea nu a fost deloc întâmplătoare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
1887 cu dou) sacale. Primul primar care a început bazaltarea (pavarea) trotuarelor a fost Costache Radu. Începute în anul 1889 cu muncitori aduși din București, lucrările au declanșat la vremea respectivă numeroase proteste din partea băcăuanilor. Aceștia au acuzat municipalitatea că risipește fără rost banii din bugetul comunei. Deși protestele au fost vehemente, de la Costache Radu și până la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial toate administrațiile locale au avut cel puțin o campanie de bazaltare pe mandat. Starea înapoiată în care
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vizitiilor cât și pentru eventualele accidente produse de caii nărăvași. Curățenia trebuia să fie exemplară, aceasta fiind menținută obligatoriu în intervalele din timpul staționărilor. Viteza nu putea să fie mai mare decât „la trapul de mijloc al cailor”. Pentru a risipi orice neînțelegeri legate de preț, conducătorii trăsurilor erau obligați să arate mușteriului, la plecare, ora exactă. Din raportul de activitate pe anul 1908 al Poliției Bacău rezultă că în acel an în oraș funcționau 14 trăsuri de piață cu un
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cadrului ce invită la coeziune, la solidarizare, în pofida tumultului străzii, orășeanul s-a simțit, mai curând, singur, întro masă de anonimi. Toate aceste elemente ne indică o întreagă simptomatologie a oricărui oraș lipsit de identitate, a unei comunități „fără chip”, risipită și văduvită de orizontul coagulării. O lume de plumb. În analiza evolutivă a orașului Bacău și, finalmente, în portretul colectiv al locuitorilor majoritari putem citi multe din defectele și calitățile românului din totdeauna, aflat mai mereu într-o translare lină
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]