10,141 matches
-
munte de calcar, strălucind în lumină alb crême la coloare. Coborâm la mare prin partea sudică, printre niște mori poetice de piatră, pe care le poartă un șuvoiu al muntișorului. Apa grăbește pe sub punți, trece dela moară la moară, se scurge pe o tăetură calcaroasă naltă și dreaptă ca un părete și morile umblă, tainice ca toate morile de apă. Acestea însă sunt de piatră, au un aer de vechime, și sus odăiți cu gratii și foișoare. La malul mării curg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trimis și sfântul părinte dela Roma binecuvântare. Lână, miei, pielicele avutul oilor. lapte, brânză, unt dulceață oilor. mânzări mânzărari cârlani și mioare cârlănari sterpele stârpari și berbecari Laptele se dă la închegătoare, se fierbe, se scoate caș dulce. Cașul e scurs în zbârne apoi e pus la stors pe crintă. Zerul rămas dela caș janț, din care se scoate unt. Pus la fiert devine jintiță Din jintița scursă de zer la sedile iese urda. Șaptesprezece moșii în Basarabia și Moldova deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Laptele se dă la închegătoare, se fierbe, se scoate caș dulce. Cașul e scurs în zbârne apoi e pus la stors pe crintă. Zerul rămas dela caș janț, din care se scoate unt. Pus la fiert devine jintiță Din jintița scursă de zer la sedile iese urda. Șaptesprezece moșii în Basarabia și Moldova deci maximu 17 x 400 Ha. Trei lucruri nu pot fi azi pe lumea asta: Inteligența lui DRI Cinstea lui SP Consecvența lui NI. asemenea cumpliri umple marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-unde dragii mei tovarăși Trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mare se desfășoară o activitate ctitoricească pe care Moldova n-o mai cunoscuse până atunci, abia la 12 ani de la urcarea sa în scaun va ridica primul monument. De la întemeierea Moldovei și până la urcarea în scaun a lui Ștefan se scursese numai un secol. Din momentul constituirii sale ca stat, Moldova a dat dovada unei vitalități și puteri militare puțin obișnuite pentru o țare care abia se închega. Se știe cu câtă anevoie se perfecționează instituțiile unui stat feudal, cu câtă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintr-o parte, nu s-au despărțit de scara sultanului lor. Ienicerii, căindu-se de ceea ce au făcut, pentru a șterge rușinea lor, au pornit să-l nimicească pe dușman. De asemenea și spahii de Anatolia și Rumelia, s-au scurs ca un râu și s-au năpustit asupra carelor ghiaurului.” Kemal-Pașa-Zade precizează: „Bătălia a început pe la amiază, în ziua de vineri (cum stă scris și în Letopisețul lui Ștefan)... Răufăcătorii aceia (românii), fiind oameni ai morții, și-au descoperit capetele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
celălalt cuceritor (regele sau sultanul) să reacționeze cumva. Dar, Moldova a mai fost cucerită de turci și a doua oară, în urma campaniei lui Soliman Magnificul din 1538. Și atunci înseamnă că de la 1538 la 1567 sau 1568 nu s-a scurs nici măcar o jumătate de secol. Așadar, ceea ce declară unii, nu trebuie luat ca literă de Evanghelie. Dacă Moldova ar fi fost cucerită cum spun cei doi turci, atunci ar fi trebuit să se schimbe radical statutul juridic al acesteia față de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
va oficia la 30 septembrie 1492. Alexandru, mai mic cu un an decât fratele său Ioan Albert, a fost ales duce al Lituaniei, la 20 iulie 1492. Expedițiile conduse de Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, au avut loc în timpul scurs de la moartea regelui Cazimir până la alegerea lui Ioan Albert. Având în vedere faptul că hanul tătar era vasalul sultanului, un tratat de alianță cu el însemna și consolidarea raporturilor pașnice cu Poarta. Să fi considerat Ștefan că o asemenea pace
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prezent. Dar puterea perfectului compus de a surprinde o acțiune încheiată și limitată curgerii de neoprit a timpului profan se oprește la întâlnirea cu dimensiunea mitică. Când povestirea ajunge la spațiul montan, se instaurează prezentul mitic, acțiunile nu se mai scurg, înșiruindu-se cauzal, ci refac scenariul arhetipal. Tot o dorință testamentară trimite spre piscul de munte pe feciorul cel mic, singurul care primește un nume și aceasta numai în momentul în care începe incursiunea inițiatică. Tatăl în agonie cere să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat” (Celei - Gorj). Gradația psihologică a conștientizării morții aparține unei observații ascuțite, care integrează existența umană în mersul universului. „Un erou solar este în sincronism cu cosmosul. După mersul soarelui se scurge și viața lui”. Soarele este cel mai mare ghid psihopomp și plecarea din această lume, fie că e pentru a pătrunde în sacru și a revigora creația, fie că sufletul merge spre „țara fără umbră”, trebuie făcută cu lumina protectoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spoește,/ Ploaia-l plouă și-l sfârșește;/ Mai din jos și mai la vale,/ Acolo este-o livadă./ Pă livadă apă merje” (Ghiderim - Transnistria). Ipostaze utile social ale lui axis mundi, pomii din livadă, stau drepți printre apele care se scurg, pentru că în mijlocul lor se află fata care coase. Creația desăvârșită în urma lustrației prin apă este valorificată de principiul feminin: „La luncile soarelui,/ Flori dalbe de măr!/ La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat/ Luncile mi le-au spălat;/ Apoi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de origine reprezintă trecutul, iar cea în care locuiesc acum, viitorul. Alții au purtat în suflete și în spirit dragostea pentru țara și neamul pe care 1-au părăsit. Aceștia au tânjit totdeauna după patria lor și pe măsură ce anii se scurgeau, dorul lor pentru țară creștea. Dacă ei ar fi acceptat viața de simplă legumă ca ceilalți, ei ar fi murit spiritual și poate chiar fizic. La ei, spiritualitatea domina existența lor biologică. Ei trăiau aici în exil, dar rădăcinile lor
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
engleză despre condițiile de cazare, despre dușuri, șampoane și altele asemănătoare. în zare, observ niște mori eoliene ce se rotesc încet, încet, iar între elice un bec luminează puternic și intermitent, ca și becurile de pe aripile avioanelor. Așa se mai scurge încă o zi a pelerinajului meu, destul de lejeră, liniștită, fără nimic senzațional. Sau poate a fost, pe drum am discutat mult cu un pelerin despre relația noastră cu Dumnezeu, despre modul cum Dumnezeu ni se manifestă ca Persoană, ce fel
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la concluzia - formulată de fapt cu zeci de ani în urmă - că tezaurul, mucegăit de o sută de ani de „păstrare” cu grijă... nu prea mai valorează mare lucru, adică „prea multă gălăgie pentru nimica-mare...” În cei douăzeci de ani scurși între primul și al doilea război mondial, guvernele românești n-au încetat să pună bilateral și internațional problema retrocedării. Deși cu arma sovietică la tâmplă, în anii ’60-’80, guvernanții de la București au înfruntat pe mai marii de la Moscova cerând
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
februarie 2013 Câteva lămuriri necesare cititorului Din 13/26 ianuarie 1918 - când Lenin a semnat actul oficial prin care Puterea sovietică a rupt unilateral relațiile diplomatice cu România și a confiscat Tezaurul ei, depus spre păstrare la Moscova - s-a scurs aproape o sută de ani. De-a lungul acestui secol s-a perpetuat în relațiile româno-ruse „problema Tezaurului”, subsumată „problemei Basarabiei”. Aceste așa-zise probleme au fost create artificial de Rusia, pentru că așa i-au dictat interesele de mare putere
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe leasa de nuiele de salcie Împletite cu grijă gospodărească pentru conservarea deshidratată a prunelor sau baterea nucilor și decojirea acestora cât și alte Îndeletniciri rurale constituiau momente de Încântare și farmec, așteptate cu nerăbdare În fiecare an. Zilele se scurgeau În ritmurile naturii și toată deschiderea satului se restrângea și se Închidea În gospodăriile proprii. Copiilor le revenea pregătirea furajelor pentru vite și aprovizionarea casei cu lemnele de foc, stivuite din vară În locurile destinate ale curții. Tata se retrăgea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
le sunt recunoscător și astăzi pentru lecția de viață pe care mi-au dat-o. Mi-am ascultat În continuare toți Învățătorii și profesorii și-am Învățat de la ei cât am putut mai mult. Cele patru clase primare s-au scurs rapid. După Domnișoara Pintea, m-a preluat Învățătorul Vasile Băcilă, din Valea Viilor de astăzi, Vorumloc pe atunci, apoi domnișoara Jeni (Eugenia Munteanu) din Suseni. Nu le-am creat și nu mi-au creat probleme. M-am situat În fiecare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În pădurile din jurul satului și, femeile mai ales, s-au ascuns pe unde au putut. În sat n-am rămas decât eu, Mitică și Sisi, hotărâți să mai salvăm ce se putea salva. Satul mirosea a porci pârliți și vin scurs din butoaiele Împușcate În pivnițele gospodarilor vrednici (“burjui” etichetați de ruși). Nu erau rare cazurile de soldați Înecați În vinul atrăgător de Târnave. Nu pot omite nici noaptea sosirii armatei cazace. Eram cu Sisi În Suseni, unde aveam provizii din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Încălzea puțin atmosfera din cameră și apoi deschideam fereastra. Așa neam strecurat până la vacanța de Crăciun, după care ne-am despărțit, eu Întorcândumă la unchiul Aurel iar cei doi prieteni găsindu-și alte culcușuri. Primul an de studenție s-a scurs destul de repede. Mi-am susținut examenele programate și m-am Înapoiat În mijlocul familiei și al satului, care fierbea sub știrile de pe frontul din vest, anunțata reformă agrară și seceta din răsăritul țării. Am intrat În această vâlvătaie. Mi-am ajutat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
argintii ale Târnavei. Câte nu ne am destăinuit În acea zi luminoasă de primăvară. Milica voia să știe și eu simțeam nevoia să-i mărturisesc cât mai multe despre mine și despre visurile mele. N-am simțit cum s-au scurs cele câteva ore. Fapt este că la Înapoierea spre sat, se lăsase Înserarea. I-am luat brațul și trecând pe lângă troița din capătul satului, am auzit un oftat. De ce ai oftat, la cruce, am Întrebat-o Înainte de a ne despărți
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
așezam pe canapea, apoi o legănam pe genunchi cântându-i din amintirile copilăriei: Somn ușor, somn ușor/ să te alinte Moș Alinte/ că ești bună și cuminte. Adormea imediat. O așezam În pătucul ei și dormea fericită. Primăvara s-a scurs, vara a trecut și ea și Într-o zi de toamnă, Liviu și Corneluș au dus-o pe Zânica În Brașov, să-și vadă proprii nepoți. Când a văzut diferența dintre Irina și nepoții ei, n-a voit să mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
tratamentelor zilnice medicamentoase. În septembrie 2004 mi s-a declanșat sindromul de muscă zburătoare (dezlipirea de corp vitros), Început de cataractă bilaterală și conjunctivită alergică. Binele nu mă mai așteaptă. Frunzele stegarului au ruginit și seva dătătoare de viață se scurge treptat În infinit. “Din haos Doamne m-am născut și mă Întorc În haos”. Nici starea lui Milly n-a avut o evoluție mai bună. În februarie 1999 a făcut un sindrom foarte grav de spondiloză cerebrală. După nici doi
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de marea literatură europeană? Cum ar arăta "apocalipsa literaturii române" în viziunea lui Mircea A. Diaconu? Mai bine mă puneai să-mi imaginez cum ar arăta ultimul scriitor în limba română? Ar fi ca gâtul unei clepsidre prin care se scurg Istoria ieroglifică, Țiganiada, Eminescu și aici ar urma canonul meu, al unui epigon, singurul în stare să mai citească scrierile ultimului scriitor. Fără îndoială, scriitorul ăla n-ar exista dacă n-ar fi însoțit, ca de umbra lui, de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știu că poetul care nu-și sacrifică tinerețea pentru poezie e un farseur. Poezia ca sacrificiu? Am să duc mai departe ideea și am să-ți amintesc un vers al lui Cesar Vallejo: "Poezia este o rană prin care se scurge tot sângele din trup". Doare? Scurgerea sângelui din trup nu e dureroasă, după cum ne asigură medicii hematologi, după cum depun mărturie sinucigașii care își ratează acțiunea. Dimpotrivă, e vorba de o plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în contul sorții. În acest caz poetul (păstrăm numele acesta generic, deocamdată, până la încheierea cercetărilor!) disimulează din generație în generație, prin niște coduri destul de rizibile de altfel, ca să nu fie descoperit. Scriind sau spunând poezie, provoacă rana prin care se scurge tot sângele! Dacă e așa, s-a demascat! Înhățați-l! Poezia mai este lupta lui Iacov cu Îngerul...! Dar care din cei doi a rătăcit drumul și bate câmpii, Iacov (poetul) sau îngerul? Ce treabă are în această luptă "îngerul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]