7,755 matches
-
împotriva a ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de Marș Exploration Rovers. Misiunea orbiterului a fost reprogramata pentru lansare în 2005, iar NAȘĂ a anunțat numele său final, "", la 26 octombrie 2000. "MRO" este modelat după "Marș Global Surveyor", sonda realizată de NAȘĂ pentru a efectua supravegherea planetei Marte de pe orbită. Primele specificații includeau o cameră mare pentru fotografii de înaltă rezoluție ale planetei. În acest sens, Jim Garvin, omul de stiință ales de NAȘĂ pentru programul explorării planetei Marte
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
de amartizare al misiunii "Phoenix Marș Lander", care a explorat zonele arctice marțiene din "Green Valley". Locul ales inițial a fost fotografiat cu camera HiRISE și s-a descoperit că este bolovănos. După analiza cu HiRISE și cu THEMIS al sondei Marș Odyssey s-a ales un nou loc. Locul amartizării "Marș Science Laboratory", un rover foarte manevrabil, va fi și el analizat. "MRO" furnizează și date critice de navigație în timpul amartizărilor și funcționează că releu de telecomunicații. "MRO" utilizează echipamentul
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
științific de la bord pentru studierea climei, vremii și atmosferei de pe Marte și caută semne de apă în calotele polare și în subsol. "MRO" caută, de asemenea, resturile navelor spațiale pierdute Marș Polar Lander și Beagle 2, După terminarea misiunii științifice, sonda și-a continuat activitatea de sistem de navigație și de comunicații pentru sondele de tip rover și lander. La 12 august 2005, "MRO" a fost lansat pe o rachetă Atlas V-401 de la Complexul de Lansări Spațiale 41 de la Baza
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
semne de apă în calotele polare și în subsol. "MRO" caută, de asemenea, resturile navelor spațiale pierdute Marș Polar Lander și Beagle 2, După terminarea misiunii științifice, sonda și-a continuat activitatea de sistem de navigație și de comunicații pentru sondele de tip rover și lander. La 12 august 2005, "MRO" a fost lansat pe o rachetă Atlas V-401 de la Complexul de Lansări Spațiale 41 de la Baza Aeriană de la Cape Canaveral. Treaptă superioară a rachetei și-a încheiat arderea într-
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
se aștepta, ceea ce a redus presiunea din rezervorul de combustibil cu aproximativ 21 kPa. Reducerea de presiune a cauzat scăderea cu 2% a puterii motorului, dar "MRO" a compensat automat extinzând timpul de ardere cu 33 de secunde. În final, sonda a intrat pe o orbită polara foarte eliptica cu o perioadă de aproximativ 35,5 ore. La scurt timp după intrare, periapsa - punctul de pe orbita cel mai aproape de Marte - a fost de 3.806 km de centrul planetei (426 km
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
cu standardul internațional utilizat pentru transmiterea de imagini de redacțiile ziarelor. Daily Express a adus rapid la observator un receptor și imaginile transmise de Luna 9 au fost decodificate și publicate. BBC a speculat că proiectanții navei au montat pe sondă echipamente conforme cu standardele cu intenția de a facilita recepționarea imaginilor de Jodrell Bank. Cu aceasta misiune, sovieticii au reușit o nouă premieră spectaculoasă în cursa spațială, și anume prima aselenizare reușită de un obiect artifial pe un alt corp
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
aceasta misiune, sovieticii au reușit o nouă premieră spectaculoasă în cursa spațială, și anume prima aselenizare reușită de un obiect artifial pe un alt corp ceresc. Luna 9 a reprezentat a douăsprezecea tentativă de aselenizare ușoară a sovieticilor și prima sondă spațială construită de biroul de proiectare Lavocikin, care avea ulterior să proiecteze și să construiască aproape toate navele interplanetare sovietice și rusești. Toate operațiunile anterioare aselenizării au decurs fără probleme, iar capsula sferică ALS de 58 de centimetri a aselenizat
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
1999, de la statul român, pentru suma de 0,4 milioane dolari. Weatherford International Eastern Europe face parte din Grupul Weatherford. Acesta este un grup de companii care oferă, la nivel mondial, o gamă largă de servicii petroliere: foraj, evaluare, echipare sonde, intervenții, abandonare etc. Cifra de afaceri în 2008: 29,9 milioane euro Profit net în 2008: 6,5 milioane euro
Atlas Gip () [Corola-website/Science/318376_a_319705]
-
176 K. Dacă temperatura ar fi sub această valoare, atunci oceanul este înghețat. Înghețarea apei a dus la dilatarea interiorului, care ar fi putut fi răspunzătoare pentru formarea canioanelor. Deocamdată, singurele imagini de aproape cu Oberon sunt cele provenite de la sonda "Voyager 2", care a fotografiat acest satelit în timp ce trecea pe lângă Uranus în ianuarie 1986. Întrucât cea mai mică distanță dintre Voyager 2 și Oberon a fost de doar , cele mai bune imagini cu acest satelit au rezoluția spațială de aproximativ
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
doar pentru 25% din suprafață sunt de calitate suficientă încât să permită extragerea de informații geologice. La momentul trecerii, emisfera sudică a lui Oberon era îndreptată spre Soare, astfel că emisfera nordică (întunecată) nu a putut fi studiată. Nicio altă sondă sau navă nu a mai vizitat Uranus (și Oberon), și nu este planificată nicio misiune în viitorul apropiat.
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
că s-a format acum 4,6 miliarde de ani, se află la o distanță de cca. 290-300 milioane de km de Pământ, are o lungime de cca. 540 m, iar forma este oarecum similară cu cea a unui cartof. Sonda spațială , cunoscută în trecut sub numele de MUSES-C a fost lansată în data de 9 mai 2003 și a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, a studiat forma, spinul, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
solare, la 31 iulie 2005 rotila volantă pentru controlul axei X nu a mai funcționat, la 5 octombrie 2005 rotila volantă pentru controlul axei Y nu a mai funcționat nici ea. După decolarea de pe asteroid s-au pierdut comunicațiile cu sonda. Ca remediu, comenzile de la centrul de comandă din Japonia s-au dat în unități mici de câte 20 de secunde. Toate cele 12 motoare chimice de propulsie s-au defectat din cauza unei scurgeri de combustibil, ceea ce a îngreunat controlul poziționării
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
gravitațională) și a începe un zbor interastral este nevoie de o viteză față de Pământ de 11,2 km/sec. sau 40.000 km/oră. Puțin sub „a doua viteză” este situată așa-zisa viteză „de fugă" prin care un corp (sondă spațială) plecat de pe Pământ poate ieși din „atracția” terestră, dar rămâne totuși în Sistemul solar domeniul atracției Soarelui, mișcându-se ca un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
viteză „de fugă" prin care un corp (sondă spațială) plecat de pe Pământ poate ieși din „atracția” terestră, dar rămâne totuși în Sistemul solar domeniul atracției Soarelui, mișcându-se ca un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la bord, astfel încât ea să poate fie orientată spre una sau alta dintre planetele sistemului solar. Primul zbor pe o orbită spațială (cosmică) terestră a fost realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
rezervorului de oxigen lichid. Temperatura era mult mai mică decât cea a aerului și mult mai mică decât specificațiile de proiectare ale O-ringurilor. Ulterior, măsurătoarea de −13 s-a dovedit a fi eronată, eroare cauzată de nerespectarea instrucțiunilor fabricantului sondei termometrice. Testele și calculele refăcute au confirmat ulterior că temperatura articulației nu era substanțial diferită de temperatură mediului ambiant. Deși echipa de dezgheț a lucrat toată noaptea, inginerii de la Rockwell Internațional, primul constructor al navetei, au continuat să-și exprime
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
două vehicule de teren Rover — Spirit și Opportunity. Obiectul de cercetare al misiunii era cercetarea din punct de vedere geologic a suprafaței planetei Marte. Explorarea planetei este de fapt o continuare a lucrărilor de prospecțiune efectuate în anul 1976 de sondele spațiale Viking-Lander și în anul 1997 de Pathfinder. Misiunea numită a fost un succes din punct de vedere tehnic și științific, fiind planificat a fi dusă la bun sfârșit de două vehicule de teren automate numite în limba engleză „rover
Mars Exploration Rover () [Corola-website/Science/316591_a_317920]
-
a fost amenajat un lac artificial, pe malul căruia se află complexul turistic "Bucovina" și complexul de divertisment "Teiul Verde". La marginea satului se află nu mai puțin de 15 monumente ale naturii (botanice și forestiere). S-a amplasat o sondă pentru extragerea apelor minerale subterane.
Valea Cosminului, Adâncata () [Corola-website/Science/316138_a_317467]
-
des . Într-o discuție informală din 1950, renumitul fizician Enrico Fermi a întrebat: În cazul în care în galaxia noastră (Calea Lactee) există o multitudine de civilizații extraterestre avansate, atunci de ce nu au fost văzute dovezi, ca de exemplu nave sau sonde spațiale? O examinare mai detaliată a implicațiilor acestei întrebări a început cu o notița a lui Michael H. Harț în 1975 Paradoxul acesta este uneori numit și paradoxul Fermi-Hart. O altă întrebare, strâns legată, se referă la „Marea Tăcere”: zborurile
Paradoxul lui Fermi () [Corola-website/Science/320051_a_321380]
-
îngrijorată de posibilele intenții ale Puterii. Organizația Vrinimi o sprijină, deși Bătrânul le oferă un oracol. Așa se face că, în locul acestei alternative, se recurge la cea a reconstruirii unui om, Pham Nuwen, dintr-un corp înghețat cules de o sondă din Zona Lentă și conservat în Releu de Organizația Vrinimi (împreună cu părți din alte corpuri). Omului i se induc câteva amintiri ale vieții sale anterioare, pentru a acționa ca agent al Bătrânului. Acesta din urmă ajută la căutarea fugarilor de pe
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
1975), "Galactic Empires" (1976), "Evil Earths" (1976) și "Perilous Planets" (1978), care au avut succes. În aceeași perioadă, a editat volumul în format mare "Science Fiction Art" (1975), cu imagini selecționate din revistele pulp. Ca răspuns la rezultatele trimise de sondele spațiale în anii '60 și '70, care arătau că Venus este complet opusă junglei fierbinți, tropicale, descrisă de obicei în science fiction, el și Harry Harrison au editat antologia "Farewell, Fantastic Venus!", retipărind povestiri bazate pe ideile despre Venus de dinaintea
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
spațiale în anii '60 și '70, care arătau că Venus este complet opusă junglei fierbinți, tropicale, descrisă de obicei în science fiction, el și Harry Harrison au editat antologia "Farewell, Fantastic Venus!", retipărind povestiri bazate pe ideile despre Venus de dinaintea sondelor. Tot împreună cu Harrison a editat o serie de antologii, "The Year's Best Science Fiction" (1968-1976?) A călătorit în Iugoslavia, întâlnindu-și fanii din Ljubljana (actualmente Slovenia), călătorie pe care a descris-o într-o carte. A publicat o poveste
Brian Aldiss () [Corola-website/Science/320587_a_321916]
-
sângelui în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se poate realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite cazuri deoarece necesită introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o metodă indirectă, măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. În perioada de repaus, presiunea arterială normală se încadrează între 100-140 mmHg în cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și 60-90 mmHg în
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
care acum trăiesc în stil nomad, fără a fi interesați de tehnmologie. De pe suprafața planetei, masiva stație spațială Avernus apare ca o stea strălucitoare ce se mișcă repede. Ea adună date științifice, imagini video și altele prin intermediul a mii de sonde și a altor dispozitive de monitorizare de pe planetă, pe care le trimite pe Pământ. Pe Avernus trăiesc șase mii de oameni, urmașii echipajului original, într-un mediu mic dar confortabil, dotat cu tehnologie de ultimă generație. După războiul nuclear, transmisiile
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
Cunoscut împart o biochimie similară. Un aspect al universului "Spațiului Cunoscut" îl reprezintă faptul că primele colonii umane au fost stabilite pe planete cu condiții sub optimul necesar speciei "Homo sapiens". În timpul primei faze a colonizării interstelare, înaintea călătoriilor superluminice, sonde robotice simple erau trimise către sitemele învecinate pentru a pregăti planetele de colonizare. Din nefericire, de multe ori acestea trimiteau mesajul "bun pentru colonizare" dacă găseau un "loc" potrivit, fără să studieze dacă întreaga planetă era locuibilă, ceea ce îi punea
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
minute sau 91 minute după o erupție cu durata mai mare de 2,5 minute. Fiabilitatea lui Old Faithful poate fi atribuită faptului că acesta nu este conectat la caracteristicile termice ale "Upper Geyser Basin". Între 1983 și 1994, patru sonde care aveau dispozitive de măsurare a temperaturii și presiunii și echipamente video au fost coborâte în Old Faithful. Sondele au fost coborâte la adâncimea de 22 metri. Temperatura apei măsurătă la această adâncime a fost de 118 °C, la fel
Old Faithful () [Corola-website/Science/321579_a_322908]