8,609 matches
-
de stimuli mecanici de intensitate redusă, dând senzație de periaj sau lovire. Când zona de intrare a rădăcinii este păstrată și demielinizarea măduvei posterioare rămâne doar la nivelul coloanelor dorsale, pacienții acuză simptome deranjante, neplăcute dar nedureroase (parestezii, disestezii). Paresteziile spontane și disesteziile sunt de obicei paroxismale, mai rar sunt continue. În cazurile ușoare sunt percepute ca hipoestezie, care în realitate e un fenomen senzorial anormal și nu ca o pierdere a senzoriului. Coloanele posterioare demielinizate sunt în mod particular mecanosenzitive
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
motorii centrale cauzează convulsii (crize) tonice sau spasme musculare care, depinzând de durată și intensitate pot deveni extrem de dureroase. În acest caz durerea este probabil o combinație de durere musculară neuropată și nociceptivă. Crampele tonice paroxismale sau distonia pot fi spontane cu crize apărând în „ciorchine“. În plus, stimularea sau mișcarea poate evoca aceste crize. Ele pot fi de asemenea anticipate de senzații neplăcute anormale, de obicei în membrul contralateral, care indică o transmitere efaptică (conducere anormală între axonii distruși) a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și de gravitatea lui în formele spinale pure ale SM. În studiul lui RABINS și colaboratorii, pacienți euforici prezentau totuși același grad de suferință emoțională ca și subiecții noneuforici. Acest lucru poate fi interpretat ca o discordanță între comportamentul emoțional spontan și reactivitatea emoțională care poate evoca o disconexiune frontală. b2. Depresia este descrisă ca simptom întâlnit în SM, în lucrări mai recente. Studiul ei ridică probleme metodologice deosebit de delicate, care privesc validitatea definițiilor depresiei și instrumentele folosite pentru a măsura
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
au fost descrise de către MAROS T. și MIHANCEA P. încă din 1980 în encefalita alergică a câinelui. Pe secvențele T1 contrastul este vizualizat mai bine, întrucât pe secvențele din T2 hipersemnalul punerii în contrast poate să se confunde cu hipersemnalul spontan al plăcii (MEKIES C.; BERRY J.; MANELFE C. și CLANET M., 1991). În general punerile în contrast sunt omogene, rotunjite și de dimensiuni mici. Uneori ele pot să capete un aspect deosebit construit printr-o punere în contrast inelară, centrată
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sau fotografică, pe osciloscop catodic, pe plotter sau pe bandă magnetică. Deoarece potențialele evocate corticale sunt culese de pe scalp și deoarece, pe deoparte acestea au o amplitudine de 2-100 ori mai mică decât amplitudinea zgomotului, care este alcătuit din electroencefalogramă „spontană“ iar pe de altă parte, ambele procese se desfășoară în aceeași bandă de frecvență este necesară o prelucrare a traseelor, care să crească raportul semnal-zgomot de fond (semnalul fiind potențialul evocat). Potențialul evocat cortical diferă de activitatea electro-encefalografică, zisă, în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de altă parte, ambele procese se desfășoară în aceeași bandă de frecvență este necesară o prelucrare a traseelor, care să crească raportul semnal-zgomot de fond (semnalul fiind potențialul evocat). Potențialul evocat cortical diferă de activitatea electro-encefalografică, zisă, în mod convențional „spontană“ prin următoarele: - există o relație temporală definită între potențialul evocat cortical și stimul; - există o oarecare constantă a modelului de răspuns; - exstă un factor de răspuns maxim pe scalp. 132 În general potențialul evocat cortical are o componentă precoce și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
baza simptomelor cardinale din seria piramidală, cerebeloasă și vestibulară, 145 pe baza precocității abolirii reflexelor cutanate abdominale (după unii autori un simptom aproape patognomonic), pe baza apariției la indivizii tineri și a evoluției în puseuri cu remisiuni trecătoare a simptomelor (spontane sau terapeutice). Adesea însă polimorfismul simptomatic și configurația atipică a tabloului clinic, impun diagnosticul diferențial cu o serie de afecțiuni. KURTZKE împarte bolile cu care trebuie făcut diagnosticul diferențial clinic al SM în trei grupe. 1. Boli cu localizări multiple
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
evoluție cronică rezistentă terapeutic; 4 - forme benigne sau fruste. Aceste forme benigne au fost privite mult timp cu rezerve, dar în prezent ele sunt consemnate aproape în toate lucrările sub diferite denumiri: 1 - Forme abortive unde intră cazurile cu remisiuni spontane după primul puseu. 2 - Forme fruste cu simptome puține și abia evidențiate clinic; 3 - Forme silențioase care au potențial evolutiv foarte puțin. SCHAPIRO R. T. (1991), descrie în funcție de evoluție următoare forme de SM: 1 - SM benignă care dezvoltă mici progresii
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
este necesară trecerea timpului pentru confirmarea diagnosticului. În al doilea rând boala are forme clinice multiple ce pot fi datorate sau nu unor mecanisme patogenice simultane. În al treilea rând, în istoria naturală a bolii se includ puseele și remisiunile spontane, resorbția sau stabilizarea bolii. Acest răspuns natural al bolii, ale remisiunilor spontane sau stabilizării, se confundă uneori cu răspunsul terapeutic favorabil. În acest 186 fel, multe terapii aplicate au raportat efecte favorabile, dar studiile terapeutice aplicate pe loturi mari, sau
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
are forme clinice multiple ce pot fi datorate sau nu unor mecanisme patogenice simultane. În al treilea rând, în istoria naturală a bolii se includ puseele și remisiunile spontane, resorbția sau stabilizarea bolii. Acest răspuns natural al bolii, ale remisiunilor spontane sau stabilizării, se confundă uneori cu răspunsul terapeutic favorabil. În acest 186 fel, multe terapii aplicate au raportat efecte favorabile, dar studiile terapeutice aplicate pe loturi mari, sau timp îndelungat au arătat că erau fără efect. Puseele se pot produce
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
intensitate ușoară sau medie, este uneori preferabil să amânăm cu câteva zile decizia terapeutică, lăsând, pacientul să se odihnească și evitând în felul acesta să tratăm „prea devreme“ niște simptome ale căror evoluție ar fi fost oricum regresivă în mod spontan și rapid. Doar agravările de o anumită importanță și de o anumită durată justifică un tratament și este uneori preferabil să nu instituim o corticoterapie pentru simple parestezii, fără ecou funcțional chiar dacă, pe de altă parte, cererea pacientului este presantă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
o parte să se amelioreze calitatea vieții pacientului, reducându-se intensitatea simptomelor micționale, iar pe de altă parte să se prevină o atingere gravă a funcție renale. Se știe că SM evoluează în mod imprevizibil și că asistăm la ameliorări spontane, chiar la dispariția completă a anumitor tulburări. În momentul în care avem în vedere măsuri terapeutice, este importatnt să ținem cont de reversibilitatea posibilă a simptomelor. Într-o primă fază se va propune așadar folosirea medicamentelor sau se va recomanda
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
funcțională). b. în faza supurativă, apărută după 3 4 zile, se adaugă fluctuența colecției. Prin creșterea în volum a abcesului, acesta tinde să fistulizeze, deschizându-se fie la tegumente, fie într-un organ cavitar sau cavitate seroasă. După evacuarea completă (spontană sau prin incizie și drenaj), cavitatea abcesului se umple prin proliferare conjunctivă, lăsând la tegumente o cicatrice, deseori cheloidă. Examenele de laborator constată o leucocitoză cu polinucleoză și creșterea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor). Formele clinice particulare sunt reprezentate
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
de căderea pleoapei. Pentru a studia reflexul palpebral trebuie să se poată înregistra precis răspunsul constituit la închiderea pleoapei, scop pentru care este indicat a se folosii dispozitive foarte fine. Dificultatea constă în aceea că experimentatorul trebuie să prevină clipirea spontană a subiectului. Pentru aceasta i se poate da subiectului o anumită sarcină. Reflexul psihogalvanic (electrodermal) Stimulul necondiționat cel mai frecvent utilizat este șocul electric. Stimulul condiționat este lumina sau sunetul. Conform metodei pavloviene se asociază de 10-20 de ori stimulul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
asociat ușor cu un măr, iar un măr e asociat ușor cu roșu. Asocierea MYV-mână, exemplu, nu este facilitată de învățarea MYV-fruct. Un efect de transfer poate rezulta și din învățarea unei metode de lucru în cursul sarcinii A, învățare spontană de către subiect sau provocată în mod special de către experimentator. Acest efect este în general pozitiv; dar învățarea mecanică a unor procedee particulare poate dăuna achiziționării umor metode mai generale. S-au pus în evidență de asemenea efectele de transfer provocate
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Diaspora iudaică i-a deschis neintenționat calea, formând într-o anumită măsură, prin comunitățile sale, leagănul Bisericii timpurii. Diaspora iudaică își regăsește originile în exilul babilonean din secolul VI a.Chr. și în emigrarea ulterioară cauzată de existența unor motive spontane (interese economice) ori forțate (diferite războaie care măcinau Palestina); rămâne atașată Palestinei și Ierusalimului, pământului și orașului sfânt. La începutul perioadei creștine, numărul iudeilor era în scădere pe aceste meleaguri, în timp ce marea majoritate se extinsese spre teritoriile păgânilor. Aici, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
manifestare a răului. Un exemplu concret de rezistență nonviolentă activă, înfăptuită prin autodenunțarea în masă, ne este prezentat în Ad Scapulam, 5: proconsulul Asiei, Arrius Antoninus, după ce a executat câțiva creștini, renunță la persecuție în timp ce alții îi ies în față spontan. Puterea de suportare a creștinilor era aceea care îi determina pe antagoniști să caute adevărul și să-l urmeze. Păgânii nu trebuiau să se teamă de ucenicii lui Cristos nefiind asociați în illicitae factiones, nerâvnind puterea și abținându-se de la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și târâtă pe nedrept de Dioclețian pe banca acuzaților. Arestarea și masacrul episcopilor din Siria și Armenia Minor, datorită masacrării unor soldați de la Antiohia (303 p.Chr.) este o dovadă a acestei nedreptăți; episcopii nu puteau răspunde personal de răscoala spontană a maselor iritate. Dioclețian era foarte legat și profund devotat religiei zeilor Romei, fapt mărturisit chiar de el în rescriptul asupra sacralității matrimoniului. Întrucât religia romană inspirase legi drepte și sacre, decor și demnitate poporului roman, cauza principală a măreției
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu aminti de nici un soldat martir, cu excepția lui Seleucus, care, în momentul execuției nu mai era soldat, retrăgându-se anterior din această slujire pentru a se dedica operelor religioase, și a unor dregători imperiali. În fața acestei lacune informative apare întrebarea spontană: dacă Eusebiu s-a îngrijit cu atâta scrupulozitate să istorisească toate faptele oribile și cruzimile soldaților Imperiului, cum de nu amintește și toate celelalte fapte de credință și de eroism ale soldaților creștini împreună cu acelea ale tuturor celorlalți fii ai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tardiv, cum îmi stă în fire, că, împreună cu colegii viitori mediatori, sau chiar practicanți, deja, ai acestei noi meserii în țara noastră, pot reuși, în fine, coordona experiența concretă a medierii culturale, proces în care, cum spuneam, m-am angajat "spontan" acum aproape unsprezece ani, cu formele discursive deja existente, dar și cu cele nearticulate încă, de a transpune acest tip de experiență în regim academic. Cu alte cuvinte, a început să aibe din ce în ce mai mult sens pentru mine propria mea alegere
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lăsat fără cuvinte": "Nu știi ce să admiri mai mult: volubilitatea limbii sau abilitatea lor (a evreilor -n. a.) de a minți. Încet, încet, am început să îi urăsc"374. Kenneth Burke identifică, în aceste rânduri ale conducătorului fascist, "deșteptarea spontană a antisemitismului"375 său. Astfel, o dată ce Hitler a descoperit ""cauza" nefericirii sale, a putut să se confrunte"376 cu aceasta, transformând-o, dintr-o priveliște pe care se străduise, îndelung, să o evite, într-o scenă pe care să o
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de criticism, atestă Burke, îi permite lui Hitler "să se întoarcă spontan înspre un mecanism al țapului ispășitor"460, iar apoi, printr-o strategie bine pusă la cale, își va putea "perfecta simetria soluției către care se întorsese în mod spontan"461. Prin urmare, observă criticul, Hitler este adeptul tipului de criticism care nu reprezintă altceva decât "un simplu coeficient al puterii, care îl face capabil să meargă cel mai eficient în direcția pe care și-a ales-o"462. Practic
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
situații, rezolvare variată, reprezentare grafică, compunere variată. • Prin alternare a formelor de organizare: centrate pe educat, de studiu individual, cu ritmuri diferențiate, de inițiere, de dezvoltare, de aprofundare. • Prin stimulare a creativității în grup prin brainstorming (asaltul de idei): enunțare spontană a cât mai multor idei pentru rezolvarea unei probleme, fără evaluare critică pe parcurs, cu amânarea aprecierii, după ce au fost consemnate toate nuanțele originale inițiale. • Prin sinectică, pentru unificare a unor lucruri distincte, aparent irelevante, prin: analogie personală, analogie directă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a educației. În acest sens, sunt utile demonstrației cele trei mari direcții ale artei educației aplicabile și aici (Bîrzea, 1995): ► Sensul tehnologic (știința desemnează cunoștințele obiective, iar arta cuprinde tehnicile deduse de aici) ar corespunde cu pedagogia artizanală sau practică, spontană, cu eficiență imediată, cu meșteșug transmis generațiilor, îndemânare, măiestrie, metodă proprie, bazată pe relația directă educator-educat, cu recurs la înțelepciune și reconsiderată ca "teorie practică" a educației. Sensul estetic ar rezulta din antiteza cunoaștere conceptuală-cunoaștere intuitivă, cu evidențierea frumosului în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a afectivului în activitate, a valorilor umane greu de încadrat științific. Acesta a impus perspectiva estetică de abordare a educației, ca obiect al pedagogiei artistice și realizată prin cunoașterea sensibilă (armonie, frumos, comunicare empatică, emoții puternice, limbaj metaforic), prin creație spontană, varietate de situații educaționale, variante în proiectarea finalităților de atins (idealul educativ) ca scenarii. Tot aici se concepe apropierea acțiunii educatorului de arta actorului (ca dedublare pedagogică), care comunică transfigurat cu spectatorii (educații), unde aceștia joacă diverse roluri în activitatea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]