8,296 matches
-
mame. Nu fi un Cain pentru Abel... Mangopul! Mangopul! Ard de nerăbdare să-l cuceresc! strigă Alexandru ca un posedat. Alexandre, îmi place inima ta înflăcărată, îi stâmpără Țamblac avântul eroic punându-i mâna pe umăr. Totuși, puțină măsură nu strică. Când ești tânăr, te arunci cu capul înainte: ori-ori! Îl încoronezi; ori îl pierzi! Este adevărat, când îmbătrânești și prea numeri boabele din ciorbă, rămâi flămând, dar și cu capul pe umeri... Îndrăznește Alexandre, dar nu uita că Isac e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încetișor, moale, îmblânzită, se înclină ușor: Ștefane... Ușor-ușor îi despletește cocul, slobozindu-i părul în valuri pe spate și o privește lung, pătrunzător. Ai plâns iar, Maria... Maria își ferește ochii într-o parte: Am... am citit mult și... Oare? Strici ochii aiștea frumoși... Îmi pare rău, Maria, reia el, după o pauză, descumpănit, chinuit. Ce să fac? Spune-mi! Aș vrea să nu mai... Maria tresare speriată: Nu! Nu! Ce să faci?! N-ai ce să faci! Ștefan oftează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aproape. Aaa! Barba... Atenție la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e E... e magister illustri barbieri... N-ar strica să-ți mai ascuți custura ceea... au, va bene, radere la barba con mia spada... Don Batista hâhâie: Altezza... Înălțimea voastră, ridere... "Înălțimea" mea? Bine ar fi... Ce-ai zice, Don Batista, de m-aș pomăzui din creștet în tălpi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a-ți pierde capul, râde Ștefan. Ai observat Ioane? în întreabă după un timp. Au plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au venit tatarii!!!!", și tatarii s-au și ițit în capul uliței!... Să cuteze numai a călca Nistru! se grozăvește Radu Gangur. Am hotărât fortificarea Cetății Suceava cu noi bastioane, contraforturi și-un zid de incintă dublu. Până nu se strică vremea. Mâine chiar, cu toții ieșim la cărat piatră, la săpat, la zidit! Cu toții! Cu bombardele lui Orban au străpuns zidurile Constantinopolului; când se slobozeau odată, crăpa și catapeteasma Cerului!... povestește Țamblac și vocea lui tremură amintindu-și. Zidurile Sucevei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Muiere pentru o viață, bre! Iaca, voi să-ți fiu naș la nuntă. Mulțămesc Măriei tale, se înclină și trage spada. Păi, mireasă am, sărută el spada. Și nuntă fac curând-curând. Una de pomină, însângerată... Du-te naibii! Mi-ai stricat tot cheful! Prăpăditule! îl boscorodește Ștefan și-i întoarce spatele. Vorbeam de brașoveni... Trebuie să-i înțelegem și pe ei. Sunt speriați. Parcă noi suntem mai breji? Facem noi pe grozavii, dar inima-n noi... cât purecele. Noroc că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stau la masă, citesc sau scriu, mai exact spus încerc să citesc sau să scriu. Nu mă pot deloc concentra și astfel se face că, la un moment dat, îmi arunc, complet neinspirat, privirea afară, pe geam. Ceea ce văd îmi strică definitiv ziua. În colțul de stradă de vizavi, cuprins perfect în dreptunghiul ferestrei prin care privesc, o ceată agitată de copii face o roată mișcătoare în jurul celor doi protagoniști, care se deplasează și ei: un „tare” și un „slab”. Primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
remarcat numărul mare de africani. Amplificatoarele asurzitoare, înghesuiala, poate chiar ritualul slujbei catolice pentru mine străină, dar mai ales uriașa plasă de sârmă ce acoperea - ca un zăbranic - o bună parte a fațadei (catedrala se afla în reparații) mi-au stricat bucuria marii revederi. N-am revenit la Notre-Dame în cele zece zile pe care le-am petrecut de data aceasta în capitala Franței. * Pe primul plan a trecut acum minunea Saint-Suplice-ului, cu cele două turnuri simetric-neidentice, cu crucifixul de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și pseudoscriitori compromiși, fusese ea obligată să accepte etc. Era evident pentru oricine că un număr comemorativ Eminescu nu putea decât să indispună, să supere cuplul. Drept urmare, tot ce s-a putut face, prin ordin și presiuni de sus, pentru ca, stricând cât mai mult cu putință acest număr, măcar să se atenueze indispoziția și supărarea celor doi, s-a făcut (publicarea, pe prima pagină firește, a inexorabilului mesaj cu care „tovarășul” gratula nefericitul simpozion de la Ateneu, pretinsa telegramă adresată de participanți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
curajoasă. Căci aproape toate femeile țării, nu numai disidentele, au fost curajoase în epoca de tristă amintire. Eram prea conștienți de valoarea noastră umană, de marea șansă de a ne fi întâlnit pentru a lăsa pe un oarecare să ne strice nu numai viața (asta, în parte, a reușit), ci și miezul vieții. Acesta, în orice caz, ne-a aparținut numai nouă, a rămas intangibil. Este posibil un asemenea paralelism? Da, pentru că, cu excepția, parțială chiar și aceasta, a „revoluționarului de profesie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe la bibliotecile publice, l-au prins, a pățit-o...” * Vizionând filmele lui Dovjenko, luăm cunoștință de elocvența filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său mineral. Războiul descoperea o nouă formă de moarte: moartea veselă (Arsenal). Iată, în același film, un tren ticsit de trupe - deraiază. Obiectivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e o ocupație pur bărbătească; ea trebuie completată cu fapte. Au știut-o, nu întâmplător, tocmai unii dintre cei mai mari scriitori: soldatul Cervantes, ofițerul Tolstoi, revoluționarul condamnat la moarte Dostoievski... * Finețea și subtilitatea sunt lucruri diferite. Prea multă subtilitate strică, abuzul o transformă din calitate în defect. Finețea nu e niciodată prisoselnică. * La repetiția generală a unei piese a lui Mazilu, plină de vervă, e adevărat, ca aproape toate textele sale, prietena noastră Xenia, lângă care stăteam, râdea, literalmente, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și facem o mulțime de păcate cu ele, mai bine citim o carte care ne zidește, ne schimbă, ne transforma în creștini adevărați. Ar fi mai putine certuri, dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă în urechi, si ce par au pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
așa repede n-ar fi. Dar din cauza multor păcate se apropie și ziua cea mare. Groaznică va fi. Să ne gândim la Sodoma și Gomora ce-au pățit când nu mai știau de Poruncile lui Dumnezeu. A venit pedeapsă. Televizorul strică omul. Toate relele le arăta, așa îi educa pe oameni. Timpul ți-l mănâncă. Nu-ți mai faci timp pentru o rugăciune, o carte de religie sau să vizitezi un bolnav. Dar la televizor ai timp cel putin o oră
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ți-a dat, Limba ți-a dezlegat, Acasă dac-ai ajuns, Pe ceartă te-ai pus, De vină nu ești tu, Doar paharul ce-l băui, Zi de Post suFlet trist 2006 12.04.2006 Si asa mai fâțe, Băutură strică toate, Te gândești, ziua bine a-nceput, Dar cu rele s-a isprăvit. Bautaura, băutură, Ăsta strică totdeauna, Să dea Bunul Dumnezeu Să postesc cum trebuie eu. Și uite mai frate, Dacă vrei se poate, Măi chemi în ajutor, Îngerul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vină nu ești tu, Doar paharul ce-l băui, Zi de Post suFlet trist 2006 12.04.2006 Si asa mai fâțe, Băutură strică toate, Te gândești, ziua bine a-nceput, Dar cu rele s-a isprăvit. Bautaura, băutură, Ăsta strică totdeauna, Să dea Bunul Dumnezeu Să postesc cum trebuie eu. Și uite mai frate, Dacă vrei se poate, Măi chemi în ajutor, Îngerul Păzitor, Si Maica noastra-a tuturor ! Adesea am facut păcatul, Îmi pare foarte rău, Si nu-l
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aducea copaci smulși din rădăcini cu care lovea în vase, odgonul de sârmă care ținea vasele ancorate se rupea, podul se distrugea și refacerea necesita uneori cheltuieli mai mari decât construirea altui pod, în alt loc. În timpul cât podul era stricat, țăranii care aveau pământ arabil dincolo de apă, pe celălalt mal, nu puteau trece pentru executarea la timp a muncilor agricole. Aceste necazuri au dus la ideea mutării gospodarilor care aveau pământ numai dincolo de râu într-un sat nou pentru care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
într-o noapte s-a dus să „fure” pepeni din pepenăria unchiului lui, moș Dumitru. Moșul l-a văzut intrat în bostănărie, l-a lăsat să ia în sac pepeni, dar a vrut să-l sperie ca să nu-i mai strice pepenii și altă dată, pentru că băiatul nu-i alegea pe cei copți, ci lua ceea ce vedea la lumina lunii, astfel a început să rostească câteva cuvinte în limba germană ca să bage frica în nepot. Zicea moș Dumitru: „Com, Com, Com
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
decât superficial. În fiecare sâmbătă, după ce ne culcam, mămica „lipea” cu lut amestecat cu baligă de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți, ca să nu mai umblăm peste lipitura nouă până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
spre Volovăț. Duminică, după masă m-am întâlnit iarăși cu „ostașii Domnului”. Luni pe la orele 10,30 am ieșit în sat. Am găsit o bătrânică ce se chinuia să întindă niște sârmă ghimpată ca gard, pentru a nu-i mai strica vitele semănătura din grădină. I-am ajutat până a terminat treaba. 27 iulie 1950. Am aflat că un sectar a fost arestat. Deși obosit, m-am culcat privind în gol fără să adorm. De ce-i așa cum este? De ce sunt rău
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (?), că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori avem noi aruncare în pulbere
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și am început să spun vorbe și versuri, versuri și vorbe, toate scoase din cartea pe care o țineam cu drag sub pernă alături de Eminescu la școala Normală. 132 Vorbeam și nimeni nu mă întrerupea, parcă de frică să nu strice atunci rostul întâlnirii peste timp cu Natalia Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. și cum m-am ridicat, tot așa de brusc m-am și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Cu ceva bani în plus, mă aprovizionam mult mai ușor cu cele necesare hranei de zi cu zi. Același lucru făceau și alții. Oamenii erau foarte zgârciți datorită crizei. Îmi amintesc de vecina de palier care, atunci când i s-a stricat congelatorul, a pus la mine niște carne pe care, din neatenție am consumat-o, crezând că-mi aparține. Când mi-a cerut-o, nu am avut de unde să i-o înapoiez și m-a amenințat că mă dă în judecată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Nu am primit nici un ban în luna aceea. Erau zile când mi se părea că m-am obișnuit, că treaba merge bine și pot câștiga ceva bani. Atunci apărea cineva lângă mașină pentru a-mi face necazuri. Mă jignea, îmi strica mașina, dar mai ales îmi fura piesele lucrate și le înlocuia cu rebuturi 37 pentru a nu putea să iau salariu. Mereu îmi punea gunoiul pe strung după ce făceam curat și câte altele! Într-una din acele zile negre, o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu ești pe teren? Porumbul putrezește necules pe câmp, iar mata stai la birou și pierzi timpul așteptând vreo ocazie să pleci acasă, la navetă. Să mergi imediat la Iazu Morii și să scoți oamenii la cules, că vremea se strică! Aș fi vrut să o întreb de ce nu merge dumneaei sau instructorul, că au mașini cu șofer, dar nu am îndrăznit. Este departe satul și dacă merg pe jos, numai bine ajung până seara, am răspuns încet și plină de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]