7,731 matches
-
1965), unele state membre ale Organizației Statelor din Caraibele Orientale au debarcat trupe în Granada împreună cu Statele Unite ale Americii (1983), Organizația Unității Africane a intervenit în Ciad (1981), iar Liga Arabă a jucat un rol important în operațiunile pentru apărarea suveranității și integrității teritoriale a Kuweitului. .
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
a fost invadată de armata suedeză în timpul Potopului fără multă luptă din cauza complicității conspiraționale a guvernatorilor polonezi și lituanieni și a nobilimii. În 1660 Ioan Cazimir a fost obligat să renunțe la pretenția sa asupra tronului Suediei și să recunoască suveranitatea suedeză asupra orașelor Livonia și Riga. Ioan Cazimir s-a căsătorit cu văduva fratelui său, Marie Louise Gonzaga (), care a fost un sprijin major pentru rege. Marie Louise a murit în 1667. La 16 septembrie 1668, Ioan Cazimir a abdicat
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]
-
nu favoriza Aquileia, în special după căderea dinastiei Carolingienilor în secolul al X-lea, locuitorii suferind din plin de pe urma raidurilor maghiarilor. În secolul al XI-lea, poziția patriarhului de Aquileia s-a consolidat, așa încât să îi permită să își proclame suveranitatea temporală asupra întregii regiuni Friuli. În două rânduri, în 1027 și 1044, patriarhul Poppo, care a restaurat vechea catedrală din Aquileia, a atacat și jefuit Grado, și, cu toate că ulterior, la intervenția statului venețian, Statul papal a reconfirmat demnitatea patriarhuluii de
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
au invadat Manciuria, iar provincia chineză a fost transformată într-un stat marionetă denumit Manchukuo. În decembrie 1932, "Hiei" a fost asignat escadrilei de antrenament a Marinei Imperiale Japoneze. Pe 25 februarie, Liga Națiunilor a decis că Japonia a încălcat suveranitatea Chinei și legile internaționale prin indavadarea Manciuriei. Refuzând să accepte hotărârea, Imperiul Japoniei s-a retras din Liga Națiunilor în aceeași zi. Această retragere a însemnat și denunțarea tratatelor de la Washington și de la Londra, ceea ce a dus la dispariția oricăror
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
prim pas spre o admninistrație mondială inspirată de guvernările noastre, cu putere legislativă, executivă și judiciară și cu o forță de poliție pentru menținerea legii și păcii. Pentru aceasta, noi americanii ar trebui, firește, să renunțăm la o parte din suveranitatea noastră. Va fi o pilula amară de înghițit. Va fi nevoie de mult curaj, multă încredere în nouă ordine. Dar coloniile americane au mai făcut-o odată și au creat una din cele mai perfecte uniuni ce s-au văzut
Walter Cronkite () [Corola-website/Science/326613_a_327942]
-
pot institui, în principal, în domeniile militar, politic, economic, social, administrativ, diplomatic și juridic, planificate și pregătite pe timp de pace, precum și a acțiunilor desfășurate pentru aplicarea acestora, potrivit legii, la apariția sau iminența unei amenințări grave care poate afecta suveranitatea, independența și unitatea statului, integritatea teritorială a țării si democrația constituțională.
Mobilizare () [Corola-website/Science/325702_a_327031]
-
plata tributului, în China se practica și căsătoria politică, între reprezentanții puterii suzerane și cei ai tributarilor China a primit de asemenea tribut din partea unor state aflate sub influența filozofiei confucianiste, cărora le oferea în schimb produse chinezești și recunoaștere suveranității. De-a lungul întregii istorii antice, o serie de state au plătit tribut Chinei: Japonia, Coreea, Vietnam, Cambodgia, Borneo sau Indonezia . În conformitate cu însemnările din Istoria fostei dinastii Han, mai multe triburi japoneze (așa numita națiune Wa) intraseră deja în relații
Tribut () [Corola-website/Science/325693_a_327022]
-
din nou pe 24 iunie 1717, de ziua lui Ioan Botezătorul și au înființat prima Mare Lojă, formând Mare Maestru pe Anthony Sayer. Ei definesc Noua Mare lojă din Anglia ca „lojă mamă” atuturor celorlalte, creând o jurisdicție a cărei suveranitate se întinde asupra tuturor lojilor masonice din lume acordându-le sau nu „regularitate”. Această Mare Lojă va păstra de la vechea Francmasonerie operativă parolele, semnele și simbolismul, pe care le va dezvolta după modelul societăților secrete din antichitate, va reorganiza riturile
Lojă masonică () [Corola-website/Science/325732_a_327061]
-
Kotel ha-Ma'aravi"”, atunci când expune modul în care s-ar putea întâlni ruinele Templului de la Ierusalim. Astăzi, unii cercetători sunt de părere că sfâșierea hainelor nu este necesară la Ierusalim, având în vedere că orașul se află acum sub suveranitate evreiască. Alții nu sunt de acord, invocând faptul că Muntele Templului în sine este controlat de Waqful musulman și nu există nici o posibilitate de a îndepărta moscheea de pe munte. În plus, existența moscheii „pe locul Templului ar trebui să sporească
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Mi'raj descris în Coran. Muntele Templului este un loc de înaltă sensibilitate politică internațională, aflându-se in centrul a numeroase conflicte între evrei și musulmani, de la începutul dezvoltării islamului. În vremea noastră el și esplanada lui se află sub suveranitate israeliană (nerecunoscută de alte state ale lumii), dar sunt administrate oficial de către Oficiul Waqfului musulman, aflat sub auspiciile Iordaniei. Numele ebraic mai vechi al locului, Muntele Moria (Har Hamoria), este menționat prima dată în Biblia ebraică, în pasajele care relatează
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
pe rabinul Shlomo Goren.În această perioadă, la recomandarea ministrului israelian al apărării, Moshe Dayan și sub influența presiunii a unor factori diverși, guvernul Israelului a decis să transfere autoritatea administrativă pe Muntele Templului Waqfului musulman, și să îndepărteze semnele suveranității israeliene de pe tot cuprinsul zonei, inclusiv seminarul rabinic creat la fața locului de către șef rabinatul militar. Rabinul Goren a încercat să conducă o luptă publică împotriva acestei hotărâri, dar a eșuat. Muntele Templului este considerat unul din locurile cele mai
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
activează câteva grupări politice extremiste care pretind preluarea administrării Muntelui Templului de către guvernul israelian. Cea mai cunoscută dintre ele este Fidelii Muntelui Templului (Neemaney Har Habait) condusă de Gershon Salomon. Membrii acesteia considera ca Muntele Templului este cheia spre impunerea suveranității Israelului asupra întregii Palestine istorice. Alte astfel de grupări sunt „Institutul Templului” (Makhon Hamikdash) inființată de rabinul Israel Ariel, „Mișcarea pentru reînființarea Templului”. Principala manifestare a activității lor constă în încurajarea vizitei și rugăciunilor evreilor în mod privat pe esplanada
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de negocieri intense între sârbi și otomani, care a culminat cu fondarea Serbiei moderne . Dacă prima fază a revoluției (1804-1815) a fost în fapt un război de independență, cea de-a doua fază (1815-1833) a dus la recunoașterea oficială a suveranității Serbiei de către Înalta Poartă. În perioada de timp menționată mai sus, istoricii au identificat mai multe faze: Prima Revoltă Sârbă (1804-1813) condusă de Karađorđe Petrović; Revolta lui Hadži Prodanova (1814);A doua Revoltă Sârbă (1815) condusă de Miloš Obrenović și
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
putuse, sau nu dorise să le respecte, datorită caracterului musulman nonsecular. Proclamația mai cerea sârbilor să înceteze să mai plătească taxe otomanilor, deoarece acestea erau în principal funcție de afilierea religioasă a contribuabililor. Rezultatul final al răscoalelor sârbilor a fost câștigarea suveranității. A fost fondat Principatul Serbiei, cu propriul parlament, guvern, cu propria constituție și casă regală. Din punct de vedere social, revoluția a introdus valorile societății burgheze . Din acest motiv, unii istorici consideră Revoluția Sârbă drept cea mai estică revoltă burgheză
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Constantinopol ambasadorul lord Stratford Canning, care a aflat despre noile cereri ale rușilor în momentul în care a ajuns în capitala otomană. Lordul Stratford a reușit să-l convingă pe sultan să respingă tratatul propus de Menșikov, care aducea atingere suveranității otomane. Imediat după ce a aflat de eșecul misiunii diplomatice a trimisului său, împăratul Nicolae I și-a trimis trupele în Moldova și Muntenia, (principate vasale otomanilor, în care Rusia le considera gardianul bisericii ortodoxe), folosind ca pretext incapacitatea sultanului să
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
pentru prima dată ca guvernator temporal. Această fâșie teritorială se întinde în diagonală de-a lungul Italiei de la Marea Tireniană la Marea Adriatică. Asupra acestor teritorii extinse și aflate în zonă muntoasă, papii medievali nu era în stare să își exercite suveranitatea în mod efectiv, dat fiind diferitele presiuni din decursul timpului, așa că Statul papal nou apărut a prezervat vechea moștenire longobardă a multor comitate și marchizate reduse, fiecare axat în jurul unei fortificații. Pepin a confirmat donațiile sale la Roma în 756
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
Georgia de Sud și Sandwich de Sud. Conflictul militar a început vineri, 2 aprilie 1982, prin invadarea și ocuparea Insulelor Falkland, urmată în ziua următoare, de invadarea și ocuparea Insulelor Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție pentru a alunga cu forța armelor trupele argentiniene care ocupaseră insulele. Conflictul militar s-a încheiat după 74 de zile, prin capitularea forțelor argentiniene
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
britanic asupra insulelor. În urma conflictului, 649 militari argentinieni, 255 militari britanici, și trei localnice din insule și-au pierdut viața. Conflictul a constituit punctul culminant al conflictului prelungit timp de aproape 150 de ani dintre Argentina și Marea Britanie pe tema suveranității asupra acestor insule din sudul Atlanticului. Argentina a susținut că încă din sec.19 aceste insule au fost teritoriu argentinian, în consecință, guvernul argentinian a dispus ocuparea insulelor ca o restabilire a suveranității asupra unui teritoriu ce aparținea de drept
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ani dintre Argentina și Marea Britanie pe tema suveranității asupra acestor insule din sudul Atlanticului. Argentina a susținut că încă din sec.19 aceste insule au fost teritoriu argentinian, în consecință, guvernul argentinian a dispus ocuparea insulelor ca o restabilire a suveranității asupra unui teritoriu ce aparținea de drept Argentinei. Guvernul britanic a considerat acțiunea argentiniană ca o invazie a unui teritoriu care aparținea Marii Britanii încă din sec.19. Nici unul din statele beligerante nu a făcut în mod oficial vreo declarație de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
urmare a unei reuniuni în Spania, la Madrid, în urma căreia ambele părți au ajuns la un acord. Nici această reuniune nu a condus la schimbări semnificative ale poziției fiecărei țări față de litigiul privind Insulele Falkland. Mai mult, în 1994, problema suveranității asupra acestor insule, a fost adăugată în constituția argentiniană. Insulele Malvine (Falkland) au fost descoperite în urma expediției lui Magellan din 1520. Esteban Gomez, pilotul expediției, este cel care a descoperit aceste insule. Ulterior, alți navigatori spanioli au navigat în apele
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
zonă, cu riscul de a stârni riposta autorităților spaniole. Toată regiunea sudică a Americii însă, conform tratatelor internaționale încheiate atunci, precum Tratatul „American” din 1670 dintre Spania și Anglia, aparținea de drept Spaniei. Pacea de la Utrecht, încheiată în 1713, confirma suveranitatea spaniolă asupra Americii de Sud, inclusiv asupra arhipelagului Malvinelor. Cu toate acestea, în ciuda tratatelor internaționale, adoptând fie o poziție de forță, fie acționând în secret, începând cu mijlocul sec.18, marile puteri, Anglia și Franța, au încercat să ocupe poziții strategice prin
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
1807, invazii respinse de apărătorii orașului. Concomitent, s-a încercat să se dea o față legală pretențiilor expansioniste britanice, astfel că în 10 noiembrie 1829 a fost emisă o declarație de protest față de crearea comandamentului argentinian, invocându-se ”drepturile de suveranitate ale Majestății sale Britanice asupra insulelor”. În anii următori, Marea Britanie a continuat aceeași politică expansionistă, implicând și Statele Unite. Pe 31 mai 1831, corveta americană Lexington, arborând pavilion francez, debarcă mai mulți marinari americani în Port Soledad, care vor incendia localitatea
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
care i-a jurat supunere în schimbul menținerii autonomiei ducatului său. Perctarit a promovat o politică pe linia tradițiilor sale dinastice și a sprijinit Biserica catolică împotriva arianismului. El a căutat și a obținut pacea cu Bizanțul, prin care se recunoștea suveranitatea longobardă asupra celei mai mari părți a Italiei, și a reprimat răscoala ducelui de Trento, Alagis, chiar dacă a făcut-o cu costul unor concesii teritoriale, în cele din urmă Alagis obținând ducatul de Brescia). La moartea lui Perctarit din 688
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
al Greciei pentru un mandat de șapte ani, deputații au votat pentru „Constituția politică a Greciei”. Adunarea a avut în vedere să ofere țării un guvern stabil, creat după modelele democratice și liberale, proclamând pentru prima oară în Grecia principiul suveranității poporului. Acest principiul fundamental a fost adoptat de toate constituțiile elene de după 1864. Constituția cuprindea 150 de articole. Ea stabilea o separarea strictă a puterilor în stat, stabilea puterile executive ale guvernatorului și acorda puterea legislativă corpului reprezentativ al poporului
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
ale armatei și marinei Japoneze și pierderea portului chinezesc Weihaiwei, în februarie 1895 conducerea dinastiei Qing a cerut încheierea păcii. Războiul a fost o indicație clară a eșecului încercărilor dinastiei Qing de a moderniza armata și să combată amenințările la adresa suveranității sale, în special în comparație cu succesul Japoniei în perioada de după Restaurația Meiji. Pentru prima dată în peste 2.000 de ani, dominația regională în Asia de Est s-a mutat din China în Japonia și de prestigiul dinastiei Qing, împreună cu tradiția
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]