8,392 matches
-
-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În Grivița, la podul Basarab. Eram în șuteală și s-a prins clientul. 225 Se făcuse tăcere. Starostele a zis scurt: - Gata, ușcheală, să nu deschidă pliscul! Rămînc numai Didina. Noi coborâm la groapă. Strîngeți-vă catrafusele... Într-un ceas, se topiseră. Pe drum, spunea Bozoncea: - Numai de n-ar da pe gură... Și se gândea că or s-o ia pe țigancă și-or s-o bată să spuie unde se ascund, cum o mai bătuseră. Dar ea era învățată și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-l doborâră. - Las', că spui tu! scrâșnea lunganul furios. - Nu spun! Nu spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu mâna lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-un horcăit. - Spui? Ucenicul gemea. Îl dureau măruntaiele. Inima sta să-i iasă afară. - Caii! Caii! strigau cei trei. Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu lăsați, fraților! Cârciumarul a ieșit și el afară cu mușteriii după el. - Arde! Arde! se deslușea de departe țipătul femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii cuprinși de flăcări. Se aprinseseră și duzii din grădina oltenilor. Pe străzi alergau câinii cu părul zburlit. Cineva spunea: - Să se ducă la pompieri, vecine, la gară, c-o trăsură! Stere înțelese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de nouă frați, scotea junghiurile cu foarfecă înfiptă lângă ușorul ușii, sculase pe mulți din morți, zidarii la ea veneau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spatele lui Anghel, unul lângă altul, începuse să ningă cu fulgi mari, ușori. Își strânseră mai bine cojoacele pe ei și se făcură că nu aud nimic... Morcovii Cum da primăvara, și ce mai primăveri cădeau peste Cutarida, de se topea zăpada, luată parcă în lopată, babele, toate pâlc în casa coanei Marghioala a lui Mială. Lipa-lipa, câte una, numai în papuci, cu barișul pus pe ureche, să nu le umfle curentul și să strănute, până la gardul văduvei. - A, coană Marghioalo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trenurile și face parte din toate modele până la moarte”1), Încercarea noastră de a ordona un fenomen În disoluție se dovedește mai mult decât riscantă. Armistițiu, revoluții, reîmpărțirea lumii, avânt economic, progres: un peisaj În care arta se reașază spasmodic, topind de-a valma curente, tendințe, școli, grupări, stiluri. O coexistență câtuși de puțin pașnică În care, Întrebuințat din nou ca hârtie de turnesol, dandysmul distinge și se distinge tot mai greu. Pe de-o parte, „marii seniori” ai anilor ’20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
negru” al arivistului. Probă a unei voințe extraordinare, a unei forțe ieșite din comun de a Înfrâna dorințe, simple plăceri sau chiar pasiuni. Și-i imaginează pe câțiva dandy sau avant-dandy celebri: Alcibiade mort de dragul animalelor, cu precădere câini, Bolingbroke topit după femei drăguțe. Și totuși, iată-l pe Alcibiade punând să se taie coada câinelui favorit și pe lordul Bolingbroke aruncându-se În brațele unei vânzătoare de fructe de-a dreptul urâtă. Ce Îi determină să Își sacrifice plăcerea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
religie? Dacă filosofii ridicau În fața legii o exigență superioară, dandy-i, cu autoritatea lor aparte, impun o regulă mai presus de cea care guvernează cercurile hiperaristocratice, profund atașate de tradiție 1; prin glumă - care este un acid-, prin grație - care topește -, ei ajung să Își impună această regulă mobilă, care - la urma urmelor - nu e decât Îndrăzneala propriei lor personalități. Un asemenea rezultat e ciudat și ține de firea lucrurilor. În zadar au Încercat societățile să reziste, aristocrațiile să se Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rămas fără câteva smocuri pentru că mi-au sărit scântei pe cap. Profesorii nu te avertizează. Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un pic de zgură pe franjurii unei tăieturi a blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins focul. Nimic spectaculos, o arsură mică. Totuși... Păstrând tăcerea, Sally îmi pasă arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Păi, zisei eu, sprijinindu-mă de câteva perne. Au, paturile din alamă or arăta ele bine, dar te omoară dacă te sprijini cu spatele de ele - ce vrei să știi? Cum se lucrează cu plumbul? E foarte ușor. Poți să topești plumbul și cu o tavă cu teflon, atât de joasă e temperatura la care se lichefiază. E unul dintre metalele cu care lucrezi cu cea mai mare satisfacție, e atât de poros - cât e încă fierbinte, îl dai cu seu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o felicitare cu urări de succes, dacă nu chiar un cadou. Cum nu aveam altceva de făcut, îl convocasem pe Lurch și ne făcusem de cap în voie, adunând rămășițe de metal, fire, bolțuri și șuruburi, pe care le-am topit în plăcuțe de metal din care să facem brelocuri. Pe spate, inscripționasem numele piesei și data de astăzi. Cu timpul, creațiile noastre au devenit din ce în ce mai extravagante; unele dintre brelocuri erau clar mai mult decorative decât practice. Îți tai mâna dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
programele actorilor implicați. Pereții exterior ai teatrului Cross erau tapetați cu pancarte care lăudau rolul Oberon jucat de Hugo („Indubitabil. Nu apuc să văd o prestație mai bună în viața asta.“ - The Sunday Times), Titania lui Helen („Regina neînduplecată se topește ca un reactor nuclear“ - Time Out), Puck al lui Marie, precum și toate duhurile („Acrobații care te lasă fără răsuflare și care vrăjesc publicul.“ - The Guardian), ca și pe cei patru îndrăgostiți („Sincronizare la miime de secundă și o grație încântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza aceea de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
macabre păduri prin care lui Selim îi plăcea să se preumble. Bineînțeles, circazienii, care se lăsaseră o clipă duși de nas de făgăduielile otomane, se descotorosiră curând de bonetele tradiționale, fesuri sau turbane ușoare, arborând turbane mari pentru a se topi mai lesne în gloată. Drept urmare, soldații otomani începură să-i înhațe pe toți trecătorii fără osebire, acuzându-i că sunt circazieni deghizați și pretinzându-le să plătească o răscumpărare spre a fi lăsați să plece. Când străzile erau goale, militarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la fel, ca și Guicciardini, pe care l-am pierdut curând din vedere. Mi se părea că aud țipete, chemări, urlete. Zăream la răstimpuri câte o siluetă fugară după care încercam să mă iau, dar care, de fiecare dată, se topea în ceață. Curând, calul mi-a scăpat. Alergând pe orbecăite, m-am lovit de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se scurgeau, ca și cum ar fi urmat să se dizolve în lacrimi. Nasul aluneca și el în jos, fața acestei creaturi electronice nemaifiind veselă, ci din ce în ce mai hidoasă. Maggie nu putea decât să se uite cum trupul Lolei intra în descompunere, sânii topindu-i-se într-un vârtej de roșu, alb și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
închise programul și se îndreptă spre ieșirea de incendiu. Când păși pe scara întunecată, își dădu seama că nu avea idee ce va face în continuare. Li se luase cea mai mare speranță, fusese redusă la câțiva pixeli care se topiseră pur și simplu. Capitolul 47 Psagot, Malul de Vest, vineri, 4.07 a.m. Soția sa auzi înaintea lui. Întotdeauna avusese somnul greu, dar acum că luase probabil zece-cincisprezece kilograme în greutate, somnul lui era literalmente de plumb. Soția sa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta ar fi fost marea scamatorie pentru că atunci dumneavoastră, înduioșat, ați fi căzut în genunchi în fața mea și mi-ați fi sărutat tălpile pentru sinceritatea mea... și am fi plâns mult timp unul pe umărul celuilalt și v-ați fi topit desigur în brațele mele și creierul meu v-ar fi absorbit definitiv... Asta e! Totul ar fi putut fi real... Sunteți o mare pierdere pentru mine, domnule! V-aș fi putut convinge că sunteți un om de nimic, o lepădătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
continuă reveria.): I-ai numărat vreodată? CĂLĂUL: La ce bun? GUFI: Când mă gândesc cum a fost... Îmi vine să urlu... GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e. Tu nu vezi că toate ușile și toate ferestrele sunt bătute în cuie? Tu nu vezi că toți stau înfundați până la genunchi în aluatul ăsta negru din care-mi fac eu urmele la galoș? Nu vezi cum s-au topit acoperișurile și s-au scurs în canal? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost în parcul municipal? N-ai văzut că n-a mai rămas decât un singur arbore, negru, pe care-l port chiar acum la mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Un nor fantomă... care se formează dintr-o dată, din nimic... și-i duce... îi duce pe călătorii prin ploaie... îi învârte și-i rătăcește... Eu cunosc acest nor, domnule, e un nor blestemat, care ajunge deasupra stației noastre... și se topește brusc. Ați căzut într-o cursă, da... Trebuie să fugiți. CASIERUL: Noi... am considerat că e de datoria noastră... să... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Deprimat și absent; răspunde mecanic și se adâncește tot mai mult în sine.): Da, da... E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
simt, au murit și ele, da... Sunt sigur că dacă într-o bună zi ar trece pe aici un tren, dacă s-ar întâmpla, prin minune, să mai vină pe aici un tren... ei bine, aceste frumoase șine... s-ar topi, domnule! S-ar topi, ar dispărea pur și simplu sub roțile trenului, s-ar pulveriza... S-ar prăbuși în neant... pentru că sunt moarte, moarte de tot... Numai eu știu cât sunt de moarte... Da domnule, eu simt, eu simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ele, da... Sunt sigur că dacă într-o bună zi ar trece pe aici un tren, dacă s-ar întâmpla, prin minune, să mai vină pe aici un tren... ei bine, aceste frumoase șine... s-ar topi, domnule! S-ar topi, ar dispărea pur și simplu sub roțile trenului, s-ar pulveriza... S-ar prăbuși în neant... pentru că sunt moarte, moarte de tot... Numai eu știu cât sunt de moarte... Da domnule, eu simt, eu simt cum moare gara, o simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]