7,917 matches
-
Corolarul acestei convingeri este ideea că cea mai bună modalitate de asigurare a loialității dinastice și a supunerii politice este convertirea țăranilor subiecți ai bisericii în cetățeni subiecți ai statului. Intențiile ideologice urmărite de statul habsburgic prin etatizarea învățământului sunt trădate de prima carte de citire publicată în 1777, la Viena, imediat după inaugurarea reformelor educaționale. Scrisă de von Felbinger, autorul Regulamentului școlilor germane, cartea de citire intitulată Ducere de mână către cinste și dreptate a fost tradusă în toate limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suprafața vechii Dacii. Mai mult, este invocată unitatea de destin istoric, întrucât populația care a viețuit pe aceste teritorii "au fost supuse acelorași prefaceri". În fine, cheia de boltă a întregului argument este invocarea necesității unei "singure stăpâniri", idee care trădează dezideratul unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez - iconoclast și anti-eclezial -, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă un genius loci care însuflețește pământul moștenit de români. În acest sens, dacii sunt descriși ca fiind "o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
necesară din această denunțare a războiului între națiuni ca lezând interesele obiective ale proletarilor. De neînduplecat în purismul său doctrinar, Hervé îi înfierează pe socialiștii patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata să își dea viața pentru patriile lor, pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care ar denota o cultură rudimentară. Singura lor ocupație pare a fi aceea de a-și cultiva sufletul, de a spori virtuțile și de a trăi frumos, într-un otium perfect, într-o stare de dolce parlare. Notele acestea paseiste trădează 152 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar onomastic creștin. Repere etimologice și martirologice, Editura Minerva, București, 2003, p. 351. 153 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 23. 63 nu doar un ideal al lui Giovanni Boccaccio, ci și o influență antică (poezia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și de dinamism, așa după cum sugerează și numele conferit de către autor. Ia inițiativa în legătură cu întregul proiect de evadare, devine un protos al ceremonialului spunerii poveștilor, dar credem că rămâne, prin democratica ei atitudine, o prima inter pares. Educația personajului se trădează la început prin felul în care își structurează discursul, iar mai apoi prin ideile nobile, umaniste, pe care le dezbate: „acela care se folosește în chip cinstit de dreptul său nuși păgubește aproapele. E dreptul fiecărui om care se naște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de cei care nu puteau să-i perceapă adevărata dimensiune, un veritabil filosof în căutarea marilor răspunsuri ale existenței. Prostia este incriminată din nou (VII, 3; VIII, 3), credulitatea devine motiv de critică și stârnește hazul, atunci când un soț este trădat de soție cu nașul copilului, un călugăr, și i se oferă explicația unei salvări de la moarte a micii creaturi, sau când Calandrino crede că a descoperit o piatră ce-l poate face invizibil. și în povestirile naratorilor masculini (Pamfilo, Filostrato
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
depresie profundă în timp ce așteaptă sosirea lui Panfilo. Chiar și personajele secundare au roluri asemănătoare: confidenta Fiammettei ia locul lui Pandaro. Dar pe când opera din prima perioadă de creație se încheie ferm, decisiv, Troiolo conștientizează că femeia iubită, Criseida, l-a trădat și se grăbește să-și găsească moartea, Fiammetta este nesigură, menținânu se pe o linie de plutire doar prin posibilitatea introspecției; un sfârșit inteligent a făcut astfel loc unei deschideri psihologice cum este cea din finalul Elegiei. Se poate spune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
interpretare burlescă, o dovadă fiind problematica abordată, original, în legătură cu posibilitatea recăsătoriei, statutul mariajului și virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate, poftă de viață, dinamism, și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înțeleasă sau interpretată: „[...] cer cinstitei adunări/ Să nu mă ia în spăngi - răspunse ea -/ De-oi agrăi cum știe limba mea,/ Căci nici un gând urât prin cap nu-mi trece/ Decât de-a șugui și de-a petrece...”371 Se trădează o atmosferă de voie bună și destindere, chiar și atunci când cele mărturisite ascund sub nota comică o oarecare gravitate. Singurului dicton căruia i se supune femeia este acela legat de porunca iubirii. Violența casnică nu pare să o intimideze, ba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înalta societate 479 și nu unei monahii, care a ales modestia, evlavia și retragerea de lume. Dar, mai presus de toate, încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și prinde gluga sub bărbie,/ Un bold sengroșa cu-o gămălie/ Din aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
epocă, în care tot ceea ce reprezintă omenesc este strâns legat de natură, de teluric, de materialitate. Il Filocolo încearcă să imite marii clasici ai literaturii antice (intervenții divine neașteptate, metamorfoze), face trimiteri la realități istorice cunoscute, conține numeroase digresiuni care trădează o erudiție a autorului legată de mitologia străveche, reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult decât edificatoare, didactice chiar, atunci când, în final, cele șapte nimfe se dovedesc a fi virtuțile capitale: Mopsa este înțelepciunea; Emilia, justiția; Adiona, cumpătarea; Acrimonia, curajul; Agapes, bunătatea; Fiammetta, speranța și Lia, credința. Mai mult chiar, iubiții pentru care își trădează soții reprezintă viciile umane pe care ele, în calitate de virtuți, le vor corecta. Astfel, Adiona sau Cumpătarea se îndrăgostește de Dioneo sau Dezintegrarea, Fiammetta sau Speranța de Caleone sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aproape și îl susțin, atrăgându-i atența asupra pericolului unei iubiri cum este cea pentru Mensola, o nimfă a cărei vocație trebuia să fie alta. Tânăra, deși îndurerată și mereu temătoare în deciziile pe care trebuia să le ia, cu toate că trădează prin lipsa ei de fermitate, nu poate fi însă acuzată de lipsa sentimentelor materne, are o tandrețe aparte față de copilul născut în taină. Acesta va răscumpăra sfârșitul tragic al părinților săi, ajungând o figuă remarcabilă, un întemeietor al cetății.621
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
locul, în universul creației: „An după an de-aicea înainte/ Tu vremea-ți vei petrece o mai toată/ Scriindu-ne-o legendă minunată/ Despre femei cinstite - fată, soață -/ Ce credincioase-au fost întreaga viață;/ și de fățarnicii ce le-au trădat/ [...] Aceasta-ți dau spre ispășire.”683 Legenda femeilor cinstite este, cel puțin în intenție, o palinodie, cu siguranță Geoffrey Chaucer nu a fost străin de manuscrisele religioase care circulau în Evul Mediu târziu sub titlul de Legenda Aurea (Viețile sfinților
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă și cu Philida: trădată de Demophon, decide sălășluirea voită în tărâmul umbrelor. Sinuciderea rămâne o renunțare la speranță, o frică în fața necunoscutului suferinței, un semn al unui orgoliu exacerbat, trădează o dezrădăcinare totală de tot ceea ce înseamnă rațiune, o lipsă a înțelepciunii și a acceptării vieții așa cum este, nu doar o idealizare a ei. Oricât ar încerca autorul să le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine ale sale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi propusese, ca alternativă, Tarquin. Onoarea trecea la ea pe primul plan (de a nu fi înjosită în ochii tuturor prin supoziția că ar fi decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o formă de manifestare a propriei libertăți interioare. 701 Preocupată excesiv de renume și de propria imagine, eroina este demitizată. Rămâne un exemplu al castității, cu toate că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alternativă, extincția.705 și din nou asistăm la imaginea unei donna angelicata demistificată. Uneori personajele feminine din aceste legende sunt înșelate fiindcă la rândul lor au fost nesupuse și infidele: pentru a fi alături de Tezeu, fiica lui Nissus, Ariadna, își trădează tatăl și cetatea, de aceea preferința pe care bărbatul o arată Phedrei, sora ei, nu mai pare atât de dramatică cum s-ar dori. Înjosită și mutilată de cumnatul Tereu, Philomela este imaginea supunerii obediente, stârnind compasiune. Legenda Hypermnestrei este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cooke, art. cit., p. 409. 896 Ibidem, p. 407. (trad. n.) 897 Ibidem, p. 416. (trad. n.) 241 medievală numită senex amans 898. Negustorul, naratorul acestui episod domestic, a suferit în căsnicie, de aici cinismul la adresa mariajului, amărăciunea tonului îl trădează. Pentru el, Ianuarie este un fel de rara avis, bărbatul căsătorit care se poate bucura de deliciile acestei instituții. Pare a ne transmite, ironic, ideea că nu toți bărbații însurați sunt nefericiți, unii sunt orbi, amărăciunea cinismului negustorului reliefează măsura
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se căsătorească deoarece privește la propria sa căsătorie de pe poziția experienței acumulate în cele două luni de trai în comun. „Egoistul cinic care este negustorul, privește la deziluziile unui egoist idealist, Ianuarie, și nu poate vedea că amărăciunea tonului îl trădează.”899 Remarcăm că „de fapt, povestirea o plasează pe Mai în iconografia Evei, stând cu Adam al ei sub un copac, nelipsind nici prezența șarpelui, și dorind fructul pe care șarpele îl oferă, pentru a sugera că Mai nu este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci devine simpatic, amuzant, pentru că se salvează prin istețime, calitate ce se transformă chiar într-o virtute, de aceea Alison nu este întru-totul imorală. Trădându-și soțul, atunci când acesta este bătrân și necizelat, femeia nu face decât să schimbe raportul prestabilit, să părăsească poziția umilă pe care o ocupa și să-și manifeste liber voința, să-și dezvăluie personalitatea. Bărbatul devine acum un clovn, stârnind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sa. Povestirea corăbierului din cadrul capodoperei chauceriene se regăsea și întruna dintre nuvelele lui Boccaccio: soția unui negustor „frumoasă foc și mult petrecăreață” 940 devine infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
petrecăreață” 940 devine infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul ei: „și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atât de impresionat de durerea ei, încât îi atenuează vina, sau chiar o va absolvi de tot ce este acuzată, dintr-o compasiune autentică. A fost pedepsită destul; și, în definitiv, nu era decât o femeie vulnerabilă.” 977 „Cresida a trădat. Trădându-l pe Troilus, ea a încălcat codul dragostei curtenești, păcat de neiertat în concepția medievală. Faptul rămâne fapt, însă plină de semnificație este oglindirea sa în sufletul cititorului și al poetului Chaucer, confruntat cu această realitate pe care io
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]