9,252 matches
-
moartea-n tine o duceai (V, p. 688). Dincolo de numeroasele modificări ale intrigii, schema generală de evoluție a acțiunii este aceeași în Medeea lui Euripide și în Ca frunza dudului din rai. Situația din piesa modernă coincide cu cea din tragedia antică : o femeie abandonată de soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
declarația ei luată în râs cu argumentul că patetismul nu face bine nici măcar în teatru, dar în viață ! (IV, p. 664), însă sinuciderea evocată de autorul elin ca și de cel român rămâne o alternativă plauzibilă. Mai multe detalii din tragedia elină se regăsesc în piesa lui Dumitru Radu Popescu. În Medeea, eroina își pune în aplicare planul de răzbunare abia după ce se asigură că are unde să se refugieze după săvârșirea masacrului. Venit de la Delfi, din mijocul cel sfânt al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ipostază prozaică a lui Oedip însoțit în pribegie de Antigona și Ismena. Departe de a fi doar decorative, trimiterile mai mult sau mai puțin explicite la mitul Medeei asigură însă chiar suportul piesei care își lămurește sensurile prin raportare la tragedia lui Euripide. Cum s-a văzut, Dumitru Radu Popescu nu lasă pe seama spectatorului să descopere relația de intertextualitate a lucrării sale cu opera elină. O mărturisește în prefață, dar și - aluziv - în textul piesei. Pe de altă parte, se folosește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de regim și asupra confruntării, cu dimensiuni mai degrabă morale decât sociale și politice, a două caractere simbolice : Tarquinius, reprezentantul despotismului absolut, pentru care oamenii nu au nicio valoare, și Brutus, conducătorul mulțimii răsculate, doritor, cu riscul celor mai cumplite tragedii personale, să redea oamenilor respectul față de ei înșiși (p. 7). E adevărat, finalul rămâne deschis, ultima replică, rostită de Valerius, evită să tragă concluziile pe marginea celor întâmplate : Și mai departe ?... Mai departe, va decide istoria... (VII, p. 96). Horia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scârbit de propria nemernicie. De altfel, ca un indiciu formal al acestei apropieri, în același monolog, Horia Lovinescu parafrazează strofa 110 din poemul autorului englez, cuprinzând adresarea către noaptea întruchipare a infernului, scenă scufundată în beznă pe care se desfășoară tragedii cumplite, haos plin de păcate, tăinuitoare a tuturor crimelor (III, p. 53). O dată luată decizia infamă, Sextus vorbește cu un calm glacial, ca un om care nu-și mai pune nicio întrebare, ci doar se supune sorții : nu mă mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
într-o sinteză culturală inedită în piesele lui Ștefan Zicher, care surprind reverberații ale lumii clasice în epoca modernă. Orbire și cunoaștere Piesa lui Nicolae Ionel Oedip - datată de autor în 1980, dar publicată în volum în 1997 - urmează îndeaproape tragedia lui Sofocle Oedip Rege. Bun cunoscător al Anti chității, traducător al întregii opere vergiliene în română, dramaturgul respectă scenariul elin și înregistrează toate momentele anchetei întreprinse de protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scena 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită : de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om ! - scena 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar fără amaruri, atunci fericit socotiți-l). Nicolae Ionel este fidel modelului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite accente ale originalului pentru a accentua o trăsătură a eroului doar sugerată de autorul antic sau pentru a căuta noi semnificații ale gesturilor consacrate. Oracolul dereglat Ca și drama Oedip și Sfinxul a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sugerată de autorul antic sau pentru a căuta noi semnificații ale gesturilor consacrate. Oracolul dereglat Ca și drama Oedip și Sfinxul a lui Hugo von Hofmannstahl (1905), piesa lui Vlad Zografi Oedip la Delphi (1997) oferă un posibil preambul al tragediei lui Sofocle Oedip rege care pornește de la izbucnirea ciumei la Teba drept pedeapsă pentru uciderea lui Laios, urmată de ancheta desfășurată cu obstinație de erou spre a afla identitatea asasinului. Dacă lucrarea dramaturgului austriac culminează cu moartea Sfinxului și însoțirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine : Cine poate porni la întâmplare ? (II, p. 41). În ceea ce-i privește, actorii își rostesc replicile fără pic de convingere, lipsiți de vlagă (II, p. 41), în fața unui public plictisit de tragedii, îngrozit de comedii și îngrijorat de soarta ce-l așteaptă (II, p. 42). De vreme ce nimeni nu-și mai cunoaște viitorul, oamenii se mișcă la întâmplare ca niște bețivi (II, p. 43). Mânați de acuta lor nevoie de certitudini, grecii amenință
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
azi ele sunt ancorate în pământul ferm al prezentului (III, p. 80). Delphi a revenit la vechea sa bunăstare, clădită acum pe alte temelii. În chip semnificativ, s-au reluat spectacolele de teatru de altădată : în fiecare seară se joacă tragedii, adevărate farse ale destinului (III, p. 81). Gustul publicului se lasă explicat prin faptul că oamenii, ajunși la apogeul fericirii lor, au nevoie de nenorocirile personajelor de pe scenă ca de aer (III, p. 81), iar această definiție a katharsis-ului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drumuri unde apare un car în care se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele Tebei constituie și în tragedia lui Sofocle primul indiciu neliniștitor pentru protagonistul care își amintește că a ucis și el cândva într-un astfel de loc. Recitită, afirmația inaugurală a corului capătă o nouă semnificație : Ne aflăm mereu la o răscruce de drumuri, toate direcțiile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
către care ne vom îndrepta (I, p. 10). Desfășurată după un scenariu propriu și incluzând o problemă contemporană - asaltul haotic și derutant al informațiilor vizuale privitoare la evenimentele actuale -, piesa lui Vlad Zografi reintră în cele din urmă în vadul tragediei antice. Omul și destinul La o distanță de trei decenii una de cealaltă, apar două monografii românești despre marii tragici elini : Eschil de Alice Voinescu (1946) și Sofocle și condiția umană de Zoe Dumitrescu-Bușulenga (1974). Autoarele provin din lumea universitară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
actorii moderni . Lucrările prezintă trăsături comune, de formă și de conținut. Organizarea este similară : după două capitole introductive menite să fixeze locul autorilor cercetați în literatura elină, partea cea mai consistentă a investigației vizează analiza minuțioasă, sprijinită pe citate, a tragediilor în cauză, pentru ca apoi concluziile ample să rețină aspectul cel mai semnificativ al exegezei. În deschiderea monografiei sale - contemporană cu tentativele unor dramaturgi ca Dan Botta, Mircea Eliade și Radu Stanca de a relua în spirit modern miturile eline -, Alice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
concluziile ample să rețină aspectul cel mai semnificativ al exegezei. În deschiderea monografiei sale - contemporană cu tentativele unor dramaturgi ca Dan Botta, Mircea Eliade și Radu Stanca de a relua în spirit modern miturile eline -, Alice Voinescu arată de ce nașterea tragediei este esențială în cultura greacă. Concentrându-se asupra ființei celei mai slabe din univers și întrebuințând stilul dramatic, în stare să exprime natura dinamică a omului înfiripată din tensiunea dintre trupul și sufletul său (p. 9), creațiile tragice promovează un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Concentrându-se asupra ființei celei mai slabe din univers și întrebuințând stilul dramatic, în stare să exprime natura dinamică a omului înfiripată din tensiunea dintre trupul și sufletul său (p. 9), creațiile tragice promovează un tip uman nou. Până la ivirea tragediei, omul care suferă se confundă împreună cu celelalte făpturi în mecanismul cosmic. Eroul tragic se actualizează ca entitate reală, pentru că, în clipa faptei sale, el se înființează de sine stătător (p. 17). Pline de suferința oamenilor și a zeilor, miturile se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragic se actualizează ca entitate reală, pentru că, în clipa faptei sale, el se înființează de sine stătător (p. 17). Pline de suferința oamenilor și a zeilor, miturile se află în faza pasivității, fiind stăpânite de conștiința soartei ineluctabile (p. 20). Tragedia îl creează pe omul nesubordonat destinului : fără a-i putea înlătura loviturile, le opune lumea cea nouă a conștiinței. El se sustrage determinismului universal, fiindcă acceptă liber să se supună unui țel ideal (p. 21), deosebindu-se de omul natural
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lume cârmuită de destin (p. 22). Suferința este asumată activ de eroul care își cunoaște misiunea de a se lupta cu orbul destin, pentru a împlini un ideal (p. 23). În această viziune, Eschil are un loc aparte în istoria tragediei : deși, prin credința sa, aparține încă epocii mitice, în opera lui se naște omul liber și răspunzător care realizează tendințele idealiste ale veacului al V-lea (p. 34). Partea centrală a lucrării urmărește în cele șapte tragedii eschiliene păstrate până
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aparte în istoria tragediei : deși, prin credința sa, aparține încă epocii mitice, în opera lui se naște omul liber și răspunzător care realizează tendințele idealiste ale veacului al V-lea (p. 34). Partea centrală a lucrării urmărește în cele șapte tragedii eschiliene păstrate până astăzi etapele ivirii omului tragic în lupta sa cu concepțiile trecutului și în silința de a găsi graiul și gestul propriu, desprinzându-se de simțirea lirică (p. 34). Cu o formă primitivă, mai apropiată de cantată decât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu adevărat tragică cât rămâne doar pătimire, important fiind caracterul activ al jertfei prometeice (p. 166). La început, figura eroului e actualizată prin povestirea întâmplărilor care au iscat mânia lui Zeus și prin mărturisirea sentimentelor față de omenire. Dat fiind că tragedia se naște din faptă, relevantă este întâlnirea cu Io, altă victimă a lui Zeus, condamnată la veșnică rătăcire. Prezența fetei transformate în junincă precipită dramatic figura lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Mai mult decât prin eventuala sa latură cristică, eroul eschilian este aproape de sufletul modern prin idealul de libertate simbolizat, ca și prin întemeierea personalității în fapta eroică a cugetului. Pe de altă parte, spiritul elin se face simțit într-o tragedie în care geniul etern omenesc biruie haosul (p. 175). Orestia dezvăluie pe larg concepția eschiliană despre relația eroului tragic cu destinul, așa cum o descifrează Alice Voinescu. Din legenda bazată pe o concepție religioasă primitivă dramaturgul alege momentele cu care poate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
covârșesc (p. 182). Uciderea unei ființe spre a răzbuna moartea alteia nu satisface nevoia de dreptate a vremurilor noi. Vina lui Oreste nu se mai întemeiază doar pe voința zeului, soarta lui nu se confundă cu a neamului său. Înăuntrul tragediei cultura elină trece din stadiul mitic în cel religios-moral (p. 183). Trilogia se compune în jurul lui Oreste spre care tind toate întâmplările, cele trei momente fiind legate organic, căci numai prin înlănțuirea lor se arată sensul superior și unic al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
argumente biologice, politice și sociale, că fapta Clitemnestrei de a răpune un erou ar fi mai gravă decât cea a fiului ei. Atena oferă acuzatului dreptul la apărare și instituie tribunalul celor mai luminați cetățeni spre a-i decide soarta. Tragedia pune problema în cadru etic fără a o scoate din contextul metafizic-religios : omul nu se poate afirma de sine stătător în Cosmos decât preluând răspunderea de sine și de fapta sa (p. 303). În scena judecății, Oreste caută din nou
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
naște în el conștiința personală (p. 323). Interogațiile lui - „Am eu voie să ucid o mamă ?”, „A lovit ea sau n-a lovit ?”, „Am ucis-o eu pe drept ?” - trădează o îndoială cercetătoare, ruptura echilibrului lăuntric și conflictul (p. 323). Tragedia depășește mitul prin adâncirea raportului dintre om și voința insondabilă de care el depinde (p. 323). Personajul legendar împlinea orbește voința soartei. Eroul tragic opune rezistență forței străine și se definește ca entitate de sine stătătoare, care preia întreaga răspundere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care consimte să o împlinească, chiar dacă n-o înțelege pe deplin. Nemaifiind doar victima fatalității, omul activ, cu conștiința responsabilității proprii, triumfă prin aceea că împlinește destinul cu voința lui (p. 324). Remușcarea eroului mitic cade pe plan secund în tragedie. La Eschil, tragicul e dat de suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și îl biruie prin lumina aprinsă în conștiința sa (p. 326). Dacă legenda arată suferința pasivă a remușcării, tragedia subliniază nedumerirea etică activă a celui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]