9,812 matches
-
strâns o mulțime imensă care așteaptă nerăbdătoare hotărârea mea... Printre sanchiloți sânt amestecați și membrii Convenției. Desigur, tremură. Dacă Robespierre va fi achitat? Ce se va întîmpla în această situație cu ei? Cu siguranță îi va aștepta eșafodul. Buzele le tremură ușor, chiar dacă ei încearcă să se stăpânească... Alții, în schimb, așteaptă cu sufletul la gură achitarea. Din motive diferite, firește. Unii pentru a omorî încă. Alții pentru că s-au săturat de cât sânge a curs... Și, în sfârșit, o mulțime
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oamenii, tu porți întreaga vină." Și îndrugînd aceste vorbe mi-am încleștat mâinile convins că mă luptam cu fiara din mine. Eleonora a început să mă zgârie, dar eu nu-i dădeam drumul, cu toate că acum țipătul devenise un geamăt slab. Tremuram de mânie și de disperare. Îmi strigam mie însumi, acelei părți din mine împotriva căreia mă luptasem de la o vreme mereu și care mă îngenunchease mereu: "Ai vrut să sari în beregata mea, fiară, ei bine, am sărit eu în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era nemișcat. Spre amiază avea să fie o pâclă de arșiță care va face dealurile să pară că dansează și tremură. Atunci va merge acasă să ia prânzul, fiindcă va fi prea cald ca să mai lucreze. Va sta în bucătăria sa, care era cea mai răcoroasă încăpere din casă, își va mânca mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
supraviețuiesc cu ajutorul creditelor, se căciulesc în fața înfumuratului domn Timon Mothokoli, care-i responsabilul cu acordarea creditelor bancare. Auzise că domnul Mothokoli, în drumul lui de acasă, de pe Kaunda Way, până la bancă, trecea pe lângă ușile a cel puțin cinci persoane care tremurau la vederea mașinii lui. Domnul J.L.B. Matekoni ar putea, dacă ar avea chef, să-l ignore pe domnul Mothokoli dacă l-ar întâlni în mall, dar, de bună seamă că nu ar vreodată una ca asta. Deci, dacă am toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de veacuri. Dacă vor da lovitura, unii vor scăpa de Magistrat, așa cred. Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o revistă din Capitală, o proză-schizo. O enormitate despre o Femeie solară, ființă pe care, după ce și-a imaginat-o, chiar i s-a arătat! Sub forma Balerinei! Balerina solară! Aeriană! Pentru că era o altă aiurită. Se fâțâia de colo-colo, tremurându-și brațele și fundul. Dând impresia de mișcare. „De vibrație odată cu Universul”, zicea. Se credea o lebădă și adormea pe lac într-o postură deprinsă, desigur, sub tortură: șpagatul! C-un picior la răsărit și altul la apus, vroia - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în fotografie, cărnoase, mușcate, crăpate, descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă. Și avea palme alungite și subțiri, i se vedeau venele suprapuse ca o rețea electrică, și gâtul la fel, alb, alungit, drept, parcă pentru a privi peste creștetul meu, și umerii, și genunchii la fel de netezi, netezi umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un sunet, îți sucesc gâtul ca la hulub. Gura! am spus! Dumnezeii mă-ti de curvă, tremuri ca câinele la injecție! Te pomenești că ești încă flăcău. Hai, nu te sclifosi atâta, jos nădragii, dar mai repede, că îmi moare pula la intrare când te vede cât de bicisnic ești. Hai, nu te sclifosi, jos nădragii am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te fut puțin. Ghemul de sub fereastră respira prin epiderma zbârcită a zidului ca un condamnat la moarte, fiecare secundă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am cunoscut unul ca ăsta la internat, se trezea pe la 5 și până la 6 ne-o smotocea la toată camera. Ăsta-i fetiță cuminte! Nu te uiți la ea cum chișă ochii de trei ori pe zi? Se roșește și tremură ca o trestie când vorbește maiorul. Proastă nu-i, dar își înghite cuvintele, ieri a luat 3 la topo, deși a învățat până târziu. Hai, chiorule! Nu-i lua partea sau poate ți-o suge și nu știm noi. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el! Dă-i boului o baionetă, poate îi va fi mai ușor și mai terminați-o dracului cu formula asta de adresare. Eu sunt domn sergent, boilor! "Domn" am spus! Eu am făcut revoluția în piața Cibin, în timp ce vouă vă tremurau chiloții la Rășinari. 4 dimineața. Cineva striga prezența în oglindă. Locul de lângă fereastră o decupare a memoriei. Pași descompuși curgeau pe valea Cibinului. Mersul seamănă cu o alunecare de ape. În maternitate se ascuțeau foarfece, ombilicul creștea în catargul corăbiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este pentru tine! Înghețarea memoriei este înghețarea inimii, doctore! Cu ce, dracu, vrei să dezgheți? Cu niște imagini sterpe, cu niște filmulețe lascive, pline de excremente gastrice, cu niște comparații de căcat? Petru își ieșise din fire, ochii tulburi, îi tremurau buzele, mâinile gesticulau a îndepărtare, vorbea cu toate degetele, cu obrajii, cu fruntea, cu tâmpla. Picioarele, doi trunchi de copac în care toporul a uitat să mai hodine. Calmează-te, copile, calmează-te, te rog! Să-i lăsăm pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când asistentele și infirmierele se culegeau de prin unghere întunecoase unde se putea închide un ochi, erau departe. Nenea Matei fierbea parcă într-un sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale, noaptea fierbea în inima lui nenea Matei smoală, cazanul constructorului dădea în clocot. Palmele, fălci de menghină, pietre de moară; ciocanul și nicovala fierarului au strâns, au strivit, au torsionat. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toate fraților Samir (niște corcituri, jumătate turci, jumătate greci), apoi și-a luat tălpășița. Anatol, șoferul de tir care-i aducea țigări ieftine, votcă, bomboane și pește afumat, și-a înjunghiat femeia în noaptea de Crăciun, pentru că nu știa să tremure ca românca. Beniamin și-a botezat fabrica de pișcoturi cu numele ei. Beniamin s-a lunecat și a căzut între cuțitele malaxorului. Lumea spune că a fost împins de unul care-i futea nevasta. Dă-l în pizda măsii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare decât teama de viață murită pe firimituri! Setea de sete se cheamă dor și, Doamne, cum arde în inimă! Tremuri, Petre, tremuri. Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu sânge tânăr. Teama de moarte trăită este mai mare decât teama de viață murită pe firimituri! Setea de sete se cheamă dor și, Doamne, cum arde în inimă! Tremuri, Petre, tremuri. Te înțeleg, nu vei fi niciodată furtună pentru corăbiile ce nu-ți aparțin, dar, în același timp, cred că nici pentru tine nu vei sfâșia pânzele și asta mă sperie. Dacă aș fi mare, aș trimite un val să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi-am dat eu seama că ți s-a aprins sângele după mucos?! Tânăr, frumușel, ochi negri, păr creț, brațe vânjoase, deștept, "mai rar așa sămânță roditoare"... mama mă-ti de curvă, cu așa sămânță ți-ai umplut pizda! Starețul tremura din toate balamalele: era bătrân, 86 de ani, reumatism, osteoporoză, hepatită, diabet, ulcer, gută, angină, astmă, hernie, lombosciatică, nevroză. Starețul încă se credea verde. Pe la 80, s-a oprit cu numărătoarea, totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe ele ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp, băiatul Hungry Hop, tremurând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp, băiatul Hungry Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie, pe care îl avusese la îndemână în gheretă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în clipa asta. Doar se joacă. Imediat după plecarea tatălui său, își dădu seama că inima îi bătea cu putere. Nu putea să-și scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]