78,666 matches
-
poate fi considerat o contrarevoluție. Sprijnitorii carlismului, a monarhiei și naționalismului (Falangele Spaniole) și-au unit forțele în 1936 împotriva Republicii Spaniole. Falangiștii considerau Constituția spaniolă din 1931 un document revoluționar, care era împotriva culturii, tradițiilor și religiei spaniole. Armata Albă și sprijinitorii ei, care au încercat să-i înfrângă pe bolșevici după Revoluția din Octombrie, la fel precum politicienii, polițiștii și soldații din Freikorps, care au zdrobit Revoluția germană din 1919, sunt de asemenea contrarevoluționari. La sfârșitul deceniului al treilea
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au sprijinit sus-numitele soviete. În timpul războiului civil, cazacii au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul descazacizării încă din timpurile imperiale. Au existat discuții aprinse cu privire la desființarea regiunilor administrative căzăcești („Armatele căzăcești”) și de reducere a privilegiilor lor, proces prin care să devină egali
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
Pe 7 ianuarie 1918, Gărzile Roșii au declanșat contraofensiva din bazele din Gorlovka, Lugansk și Millerovo. Atacul bolșevicilor a fost sprijinit de rebeliunile muncitorilor și cazacilor săraci. Pe 25 februarie, trupele bolșevicilor au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase stanițe, ele conducând judecăți sumare încheiate în doar câteva
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
germane au invadat au ocupat Rostovul pe 8 mai 1918, generalul Krasnov a format un guvern marionetă în regiunile de pe cursul Donului. Forțele generalului Krasnov au ocupat pentru prima oară Țarițîn. Forțele sovietice au contraatacat și i-au alungat pe albi din Țarițin pe 7 septembrie doar pentru ca pe 22 al aceleiași luni, forțele lui Krasnov să reocupe orașul. Au urmat luptele pentru controlul regiunii, iar, pe la mijlocul lunii februarie 1919, forțele lui Krasnov au fost definitiv alungate din regiune.În perioada
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
7 septembrie doar pentru ca pe 22 al aceleiași luni, forțele lui Krasnov să reocupe orașul. Au urmat luptele pentru controlul regiunii, iar, pe la mijlocul lunii februarie 1919, forțele lui Krasnov au fost definitiv alungate din regiune.În perioada în care forțele albilor conduși de Krasnov au controlat regiunea Donului (mai 1918 - februarie 1919), tribunalele militare au condamnat la moarte aproximativ 25.000 de oameni. Sovieticii au cerut locuitorilor regiunii Donului să predea o cotă de cereale egală cu întreaga producție a regiunii
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
cotă de cereale egală cu întreaga producție a regiunii. Cea mai mare parte a cazacilor a trecut de partea forțelor rebele. Alături de forțele lui Wranghel, cazacii i-au alungat încă o dată din regiunea Donului pe bolșevici în august 1920. Forțele albilor nu au reușit să-și păstreze pozițiile și s-au retras în Crimeea. După ce bolșevicii au reușit să obțină controlul și în Crimeea, cazacii au devenit victime ale Terorii Roșii. Comisii speciale („troica”) au fost înființate și însărcinate cu „descazacizarea
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
estimare cuprinzătoare a execuțiilor din regiunea Veșenskaia, considerând că deși numărul celor care au fost victimele represiunii în zonă a fost destul de ridicat, în timpul „descazacizării” acesta să fi fost în jur de 300 de persoane. Holquist trage concluzia că rapoartele albilor cu privire la atrocitățile roșiilor din regiunea Donului au fost exagerate în mod voit, urmărind scopuri propagandistice. Există un exemplu al raportului unui ataman, care menționa 140 de persoane executate în Bokovskaia, raport care s-a dovedit exagerat, de vreme ce bolșevicii condamnaseră la
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
de gardă, 9 sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici. Cazacii săraci s-au alăturat Armatei Roșii. Armata cazacilor din Orenburg a fost desființată în 1920.
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
de Quadrupedibus". O altă colecție de texte este "Bald's Leech book" dein secolul al X-lea, care descrie plante, plante medicinale și unele tratamente chirurgicale. O a treia colecție este "Lacnunga" cu descrieri de protecție magică, invocații și magie albă. Texele juridice constituie o mare și importantă parte a manuscriptelor. În secolul al XII-lea ele au fost adunate în două colecții, "Textus Roffensis". Ele includ legile regale, începând cu cele ale lui Aethelbert de Kent și texte care au
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
talk show intitulat „Circul... de după!”, unde Leonard Miron a luat interviuri de la câștigători și de la unii finaliști și a cerut părerea membriilor juriului și a unor jurnaliști și critici de artă, cu privire la finală. Miron a conceput o „schemă” cu bilele ALBE și cele NEGRE ale Selecției Naționale din 2010. † Virgil Popescu, președintele juriului din Craiova, a anunțat 4 puncte pentru formația Zero astfel: "Lay Me Down, Zero, patru.", cuvântul "patru" fiind rostit cu intensitate redusă, iar oamenii din regia TVR au
Selecția Națională 2010 () [Corola-website/Science/318179_a_319508]
-
a provocat posibilele idei preconcepute ale cititorilor introducând personaje puternice, cu care aceștia să simpatizeze, doar pentru a revela mult mai târziu că acestea erau africane sau de altă origine; în unele situații, coperțile cărților au arătat personajele ca fiind albe, deși textul specifica sau implica tenul negru al descendenței africane.. Tema rasială a fost elementul central al unora dintre ficțiunile lui Heinlein. Cel mai clar și controversat exemplu îl constituie "Farnham's Freehold", în care oamenii albi ai viitorului au
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
personajele ca fiind albe, deși textul specifica sau implica tenul negru al descendenței africane.. Tema rasială a fost elementul central al unora dintre ficțiunile lui Heinlein. Cel mai clar și controversat exemplu îl constituie "Farnham's Freehold", în care oamenii albi ai viitorului au devenit sclavii unor conducători negri canibali. În romanul din 1941 "Sixth Column" (cunoscut și ca "The Day After Tomorrow"), o mișcare de rezistență a albilor a din Statele Unite se apără în fața invaziei unui stat fascist asiatic folosind
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
clar și controversat exemplu îl constituie "Farnham's Freehold", în care oamenii albi ai viitorului au devenit sclavii unor conducători negri canibali. În romanul din 1941 "Sixth Column" (cunoscut și ca "The Day After Tomorrow"), o mișcare de rezistență a albilor a din Statele Unite se apără în fața invaziei unui stat fascist asiatic folosind tehnologia "super-științei", care permite armelor laser să fie întoarse împotriva unei rase anume. Cartea e presărată cu sloganuri rasiste împotriva asiaticilor, iar negrii și hispanicii nu sunt menționați
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
agresiune, apoi - până pe 18 ianuarie 1915 - în ospiciul din Villejuif, în urma unei tentative de sinucidere. Medicii pun diagnosticul de „degenerescență mentală pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predominând formele și tonurile albe ("„période blanche”"). Între anii 1915 și 1921, suferă numeroase recidive de abuz alcoolic și este internat în diverse clinici sau ospicii: Sainte-Anne și Villejuif (1916), clinica doctorului Vicq din Aulnay-sur-Bois (1918), azilul doctorului Rivault d'Allonnes din rue de Picpus
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate de [[impresionism]] („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între [[1910]] și [[1914]] se caracterizează de o paletă dominată de o gamă de nuanțe în jurul albului („perioasa albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome, de cele mai multe ori albe, luminoase ("Casa lui Hector Berlioz", [[1910]]; "Biserica Notre-Dame de Clignancourt", [[1913]] etc.). Treptat, gama cromatică se îmbogățește, culorile sunt pline
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
urbane realizate între [[1910]] și [[1914]] se caracterizează de o paletă dominată de o gamă de nuanțe în jurul albului („perioasa albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome, de cele mai multe ori albe, luminoase ("Casa lui Hector Berlioz", [[1910]]; "Biserica Notre-Dame de Clignancourt", [[1913]] etc.). Treptat, gama cromatică se îmbogățește, culorile sunt pline de prospețime, de acuitate senzorială. Se vorbește despre o „perioadă multicoloră”, care este situată după anul [[1922]]. Între [[6 martie
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
În acest timp, femelă își protejează ponta și o anexază de opistosomă. Dezvoltarea embrionara durează 4 - 5 săptămâni. După eclozare juvenilii urca pe spinarea memei și se țin cu ventuze speciale. Tinerii se aseamănă cu părinții și sunt de culoare albă. Ei părăsesc mamele după prima năpârlire. Tinerii cresc lent, trecând prin trei năpârliri, în aproximativ trei ani, până ajung la maturitate. Telifonidele trăiesc circa 3 - 8 ani. Telifonidele se întâlnesc în America și Asia de Sud-Est. Genul "Mastygoproctus" este răspândit doar în
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cișme făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au
Cișmeaua-Văruită, Bolgrad () [Corola-website/Science/318241_a_319570]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Coloniștii au fondat satul Bulgărica. În urma
Bulgărica, Bolgrad () [Corola-website/Science/318247_a_319576]
-
2.600 de oameni). Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului civil, majoritatea cazacilor din Astrahan au luptat în rândurile Armatei Albe contrarevoluționare. După înfrângerea albilor, Armata cazacilor din Astrahan a fost desființată în 1920.
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului civil, majoritatea cazacilor din Astrahan au luptat în rândurile Armatei Albe contrarevoluționare. După înfrângerea albilor, Armata cazacilor din Astrahan a fost desființată în 1920.
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 62 metri, în partea centrală a raionului Bolgrad. El se află la o distanță de 34 km nord-est de centrul raional Bolgrad. Prin această localitate trece drumul național Bolgrad-Cetatea Albă. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Catalpugul Mare, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Șichirlichitai-Noi. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Pandaclia (în ), în acel an el fiind redenumit Orîhîvka. Prin Tratatul de pace
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit în sudul Basarabiei familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1830, coloniștii bulgari din
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
teritoriul rămas Rusiei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii din sat au fost membri activi ai propagandei revoluționare a Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia. În iunie 1906, în sat au fost distribuite publicații ale organizației PSDMR din Cetatea Albă, în care se instiga la răsturnarea guvernului țarist. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Pandaclia a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi din
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]