75,521 matches
-
hotărât să rămână cu soțul ei; le-a păstrat cu ea și pe fiicele lor Eliza, Georgia și Frances. Drumul de întoarcere spre Bear Valley a fost foarte lent; la un moment dat Reed a trimis doi oameni la primul depozit cu provizii, convins fiind că în curând va sosi cea de-a treia echipă de salvare, un mic grup condus de Selim E. Woodworth. După ce au trecut pasul, a izbucnit o furtună violentă; Isaac Donner în vârstă de cinci ani
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
reamenajării expoziției de bază. Fondul memorial cuprinde obiecte achiziționate de la familia poetului, criticului și istoricului literar Dimitrie Panaitescu Perpessicius (1891 - 1971): manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document care au aparținut scriitorului. În depozite se găsesc și alte fonduri memoriale: Vasile Băncilă, Nae Ionescu, Anton Dumitriu, Edmond Nicolau, Ana Aslan, Basil Munteanu, Mihail Sebastian. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
care Iosif Sârbuț a organizat și condus un Muzeu al Teatrului din Arad. În 1976, aceeași conducere a desființat compartimentul muzeal ceea ce l-a convins pe colecționar să doneze colecția Muzeului Județean Arad.În 1986, colecția a fost mutată în depozitul de lângă sala Clio. În perioada 1990 - 2000, au fost organizate opt expoziții temporare cu piese din colecție. Colecția se află într-un depozit amenajat în incinta clădirii de pe str. Gh. Popa de Teiuș nr. 2 - 4. Construită în 1909 ca
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
a convins pe colecționar să doneze colecția Muzeului Județean Arad.În 1986, colecția a fost mutată în depozitul de lângă sala Clio. În perioada 1990 - 2000, au fost organizate opt expoziții temporare cu piese din colecție. Colecția se află într-un depozit amenajat în incinta clădirii de pe str. Gh. Popa de Teiuș nr. 2 - 4. Construită în 1909 ca sediu administrativ, ea a fost transformată, în 1984, în sediul secției de artă a Complexului Muzeal Arad, adăpostind, în același timp, biblioteca județeană
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
în 1909 ca sediu administrativ, ea a fost transformată, în 1984, în sediul secției de artă a Complexului Muzeal Arad, adăpostind, în același timp, biblioteca județeană și sala de expoziții temporare a muzeului (sala Clio). Atât sala Clio, cât și depozitul (situat lângă aceasta) au fost renovate radical în 2004. Colecția cuprinde peste 25.000 piese datând din secolele XIX - XX: afișe originale în diverse formate, plachete-invitații, cataloage, cărți de teatru, reviste teatrale, muzicale și cinematografice din Arad, fotografii cu artiști
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
celuloid realizate la Arad în 1913 (Nunta pe Strada Mare; Răzbunarea lui Napoleon); pianul la care a concertat Franz Liszt la Arad (1846) și donat de către compozitor Conservatorium-ului (pianul este expus în foaierul Palatului Cultural). Colecția se află într-un depozit amenajat în incinta clădirii de pe str. Gh. Popa de Teiuș nr. 2 ? 4. Construită în 1909 ca sediu administrativ, ea a fost transformată, în 1984, în sediul secției de artă a Complexului Muzeal Arad, adăpostind, în același
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuțquot; () [Corola-website/Science/331316_a_332645]
-
de var, cu o înălțime de 17,34 m, dispune la parter de două încăperi mari, amenajate muzeal, spațiul de expunere fiind de 70 mp. Camerele construite în jurul Farului, în număr de șapte, care foloseau ca locuințe pentru personal și depozite pentru materialele necesare funcționării farului, sunt folosite în prezent ca anexe ale muzeului. De asemenea, curtea interioară dă o notă aparte obiectivului muzeal. Exponatele din Muzeul Farul Sulinei fac parte din colecția de istorie modernă și contemporană a Muzeului de
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
nr. 13. Atelierul se află într-o clădire construită de pictorul sătmărean Aurel Popp (1879-1960), între anii 1934 - 1935 și care a funcționat ca atelier de creație până la moartea artistului, în 1960. După această dată, clădirea a fost folosită ca depozit de materiale de construcții. Între 1998 - 2000 clădirea a fost restaurată, după acestă dată aici ființând Atelierul Memorial Aurel Popp, în care sunt expuse lucrări de pictură, sculptură, grafică, fotografii, cărți, documente, obiecte personale, mobilier. Casa este clasată ca monument
Atelier Memorial „Aurel Popp” () [Corola-website/Science/331374_a_332703]
-
un bogat material ceramic. O altă davă dacică a funcționat la Tinosu pe cursul inferior al râului Prahova, materialul arheologic descoperit aici cuprinzând ceramică autohtonă sau de import, fusaiole, piese de port și podoabe. La Plopu a fost descoperit un depozit de piese de metal, având printre altele în inventar 11 monede bizantine din bronz emise pe parcursul secolului al XI-lea. În 1941 la Ploiești, în punctul Triaj s-a întreprins o săpătură de salvare într-unul din monumentele funerare de
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
1757 (confirmat 1767, 1784), acest grad de general în armata austriacă a fost deținut de șeful Statului Major, responsabil pentru spionaj și anti-spionaj, cartografiere, unități speciale (artileria de rezervă, trupele de pionieri și vânători), ordinul de marș, justiția militară, aprovizionare, depozite și spitale precum distribuirea de comenzi. Începând cu Războaiele Napoleoniene în 1792, multe din aceste funcții au fost delegate generalilor de brigadă sau coloneilor capabili, asistați de maiori și ofițeri mai tineri subalterni. Generalii cu rang de Feldmarschalleutnant au devenit
Feldmarschall-Leutnant () [Corola-website/Science/334061_a_335390]
-
perioada 1767-1786 și o brutărie în perioada 1784-1790. În timpul Revoluției franceze închisoarea, castelul a fost aproape de a fi demolat în 1791 ca un simbol regal; a fost salvat prin intervenția trupelor și a marchizului de Lafayette. Apoi a găzduit un depozit de praf de pușcă, un parc de artilerie și mai multe unități de trupe. În timpul Consulatului, în 1804, a fost martorul execuția ducelui de Enghien, ultimul moștenitor din Casa de Condé. În 1808 Napoleon I a dat definitiv castelului un
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Regimentului de linie 137 a fost cazarmat în Fortul Nou. Un observator militar a fost amenajat pe vârful donjonului; a fost folosit efectiv din cadrul bătăliei de la Champigny pentru a rupe asediul Parisului. În timpul Primului Război Mondial, castelul s-a transformat într-un depozit de armament și de alimente pentru reaprovizionarea a Parisului. Cuptoare noi de pâine au fost construite lângă cazemate, în timp ce turme de oi și cirezi de vaci păștea aproape de pădurea. Castelul a fost și martorul unei noi execuții în anul 1917
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
plutonul de execuție la poligonul de tir. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trei divizii ale Waffen-SS ("Totenkopf", "Leibstandarte Adolf Hitler" și "Das Reich") au ocupat Fortul Nou. Când au abandonat cazarma la eliberarea Parisului, au aruncat în aer depozitele de muniții de la castelul și au dat foc pavilioanelor regale, provocând daune majore. Începând cu 1948 castelul a găzduit serviciul istoric al armatei, cel al forțelor navale și cel al forțelor aeriene, care s-au întrunit în 2005 în calitate de serviciul
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
și cu meandre, cu sectoare cu exces de umiditate și cursuri părăsite numeroase. Terasele care încadrează lunca au 7 - 8 trepte, o extindere deosebită având cea de 10 - 15 m. Până la altitudinea de 60 - 70 m terasele sînt acoperite de depozite groase de luturi loessoide. Cea mai înaltă are altitudinea relativă de 200 - 210 m. În zonele de confluenta cu râurile Suceava și Moldova sînt caracteristice terase de confluenta (gruiuri aluvionare), care s-au format datorită mutării în aval pe distanțe
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
înapoi. S-a filmat cum hipopotamul scăpat a ajuns la Piața Eroilor, unul din nodurile de circulație importante din Tbilisi. Acolo a fost tranchilizat. Pe 17 iunie, un tigru alb a atacat și a rănit mortal un om într-un depozit aflat în apropierea grădinii zoologice. Tigrul a fost, în cele din urmă, împușcat de poliție. Un pinguin african a fost găsit la granița Podul Roșu dintre Azerbaijan și Georgia, după ce a înotat 60 de kilometri din Tbilisi. Poliția, serviciile de
Inundațiile din Tbilisi din 2015 () [Corola-website/Science/334380_a_335709]
-
Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul, Bicheci - , Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru Secuiesc, Archita, Beia, Rupea) și dealuri externe. Fragmentarea reliefului este ridicată. Sunt formați dintr-o succesiune de sinclinale și anticlinale paralele cu munții, într-o zonă cu depozite miocene și pliocene (marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice). (străpungeri diapire). Depresiunile s-au format prin eroziune. Dealurile înalte și depresiunile sunt caracterizate de un climat răcoros. Primăvara se înregistrează ploi abundente. Rețeaua hidrografică aparține Mureșulului (cu afluenții Târnava Mare și
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
Tottenham Court Road, Oxford Street, Agar Street, Euston și King's Cross. Deși nu fusese luată o decizie cu privire la folosirea tracțiunii pe cablu sau electrice, a fost prevăzută construirea unei centrale electrice în apropierea unei alte centrale ce avea un depozit de cărbune. Promotorii HStP&CCR erau inspirați de recentul succes al City and South London Railway (C&SLR), prima cale ferată subterană. Aceasta fusese inaugurată în noiembrie 1890 și avusese un număr mare de pasageri în primul an de operare
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
fost propuse spre aprobarea parlamentului două noi legi, cunoscute ca No. 1 și No. 2. Legea No. 1 propunea continuarea căii ferate la nord de Hampstead până la Golders Green, achiziționarea terenurilor și proprietăților necesare pentru construirea stațiilor și construirea unui depozit la Golders Green. Erau propuse și ajustări minore ale aliniamentelor aprobate anterior. Propunerea No. 2 se referea la două extensii: de la Kentish Town la Brecknock Road, Archway Tavern, Archway Road și Highgate la nord și de la Charing Cross la Piața
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
ofensiva coordonată a forțelor moldovenești, general-maior-ul Aleksandr Lebed este trimis la cartierul general al Armatei a 14-a cu ordinul de a opri conflictul prin orice mijloace necesare, de a inspecta armata și a de preveni furtul de armament din depozitele sale, cât și de a asigura evacuarea nestingherită a armamentului și personalului armatei de pe teritoriul Republicii Moldova prin Ucraina. După o scurtă evaluare a situației, el și-a asumat comandata armatei, l-a eliberat pe generalul Iuri Netkacev (care a luat
Armata a 14-a Rusă () [Corola-website/Science/335141_a_336470]
-
Capela Sfintei Elena". Biserica principală a fost construită între 548 și 565, și mănăstirea a devenit un loc de pelerinaj major pentru adepții Ecaterinei, precum și pentru alte relicve și locuri sacre de acolo. Mănăstirea Sfânta Ecaterina supraviețuiește și este un depozit celebru de artă creștină timpurie, arhitectură și manuscrise iluminate care rămâne deschis pentru turiștii și oamenii de știință care o vizitează. Locul este sacru pentru creștinism și islam. În cartea sa "Cultul Sfintei Ecaterina din Alexandria în Europa medievală timpurie
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
ortodoxă din Brăviceni. Cavoul Cezarinei se află în subsolul bisericii. La acea vreme, comunitatea de catolici din oraș era compusă din lituanieni, polonezi și germani. În perioada sovietică, clădirea a servit ca sală de sport, apoi nod de radio și depozit de materiale pentru Moldtelecom, operatorul național de telefonie fixă. În anul 1989, conducerea orașului a decis demararea lucrărilor de restaurare a edificiului, cu intenția de a-l transforma în sală de concerte de muzică de cameră, dar acest lucru nu
Biserica romano-catolică din Orhei () [Corola-website/Science/335203_a_336532]
-
August 2000 - August 2001: Bancă Națională a României, Direcția de Reglementare și Autorizare Economist ü Responsabil pentru elaborarea regulamentelor privind regimul rezervelor minime obligatorii, lichiditatea băncilor, expunerea valutară, instrumente financiare derivate, fondurile proprii și provizionarea, îmbunătățirea sistemului de asigurare a depozitelor; analiza impactului economic al acestor reglementări. ü Analiza liberalizării pieței de capital din România, comunicarea cu băncile privind punerea în aplicare a diferitelor reglementări emise de banca centrală, în special cu privire la instrumentele de politică monetară. Octombrie 1996 - iulie 1999: Bancă
Anca Paliu Dragu () [Corola-website/Science/335186_a_336515]
-
marile adunări populare pe platforma moscheilor de pe Muntele Templului, la începerea festivităților de Nabi Musa. Au fost permise numai ceremonii limitate la zona mormântului lui Nabi Musa. Sanctuarul a fost folosit până în 1967 de armata iordaniană ca bază militară și depozit de muniții, arme și combustibil După cucerirea Muntelui Templului și a sanctuarului Nabi Musa de catre Israel in cursul Războiului de Șase Zile pelerinajul a continuat sa fie interzis. Cel dintâi „Mausim” permis la 50 de ani dupa interdicția de către britanici
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Place de la Concorde, în același timp cu o clădire geamăna situată pe cealaltă parte a Rue Royale. Este inspirată de colonada din Louvre construită de Claude Perrault. În proprietatea a Coroanei franceze, clădirea a fost afectată la administrația regală a depozitelor de mobilă (în ), care s-a mutat în noul său sediu în 1774. În timpul Revoluției franceze, ministerele s-au mutat de la Versailles în Paris. Ministerul Marinei a ocupat o parte din clădirea în 1789, apoi a întrat în posesia ansamblului
Palatul Marinei () [Corola-website/Science/335350_a_336679]
-
("Soldatenmord von Lebach") sub această denumire este cunoscută în presa germană uciderea a cinci soldați germani în Lebach. În noaptea de 20 ianuari 1969, pe la ora 02.50, doi indivizi înarmați au pătruns în depozitul militar german de muniții care aparținea detașamentului 261 de parașutiști. Aceștia au reușit prin surprindere să ucidă cinci soldați și să rănească grav alți doi soldați care erau de gardă. Infractorii au reușit să sustragă din depozit o cantitate însemnată
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]