75,302 matches
-
alături de Boris Brovtsyn au dovedit că se poate, că există disponibilitatea de a se implica efectiv în tălmăcirea muzicii cu incisivitate, pregnanță și acel nerv care conferă, de fapt, sclipirea adevăratului act artistic, depășind limitele corectitudinii pentru a ajunge la interpretarea briantă, atât de așteptată și de apreciată de melomani.
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
a Festivalului Internațional “Popasuri enesciene”, organizat de Centrul de Excelență al Universității Naționale de Muzică din București în colaborare cu Romanian Society of Japan (reprezentată de Shimada Kazuko) și Ambasada României în Japonia. Au fost invitați finaliști ai Concursului de Interpretare muzicală “România” de la Tokyo, Japonia - Akane Otsuka, flaut (câștigătoarea Marelui Premiu) și Saori Koike, vioară (laureată), doctoranzi - Alina Balaban, pian - și elevi ai Liceului de Artă din Ploiești - Ioana Enea, pian. Programul festivalului a fost constituit din repertoriu românesc și
Festivalul interna?ional "Popasuri enesciene" () [Corola-other/Journalistic/83601_a_84926]
-
o pasiune debordanta în fiece partitura, uimește și în ipostaza de instrumentist, cântând la flaut și chalumeau, făcându-l să sune incredibil de frumos, în tonuri de oboi, cu o linie de o elegantă impecabila. De altfel, impecabila a fost interpretarea conferită de întreg ansamblul (care își adaptează configurația de la 3 la 35 de membri). Programul a inclus prioritar opusuri italiene, dar și compozitori germani, alternând pagini orchestrale de Caldara și Marini sau Vivaldi (Madrigalesco - concert în re minor pentru orchestră
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
fost definită „ultima mare Doamnă a școlii pianistice sovietice”, alături de artiști ca Richter (care a ales-o ca parteneră pentru duouri pianistice) Ghilels, Oistrah. Recitalul ei de la Ateneu, s-a deschis cu Sonata I de Enescu, poate cea mai adevărată interpretare pe care am auzit-o vreodată, fardul și efectul pianistic lipsind cu desăvârșire din preocupările artistei. Ea ne-a adus înfiorarea și tremurul interior pornind de la ființa adâncă a Sonatei pe care a trecut-o prin filtrul propriei ei simțiri
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
Pentru prima oară, Creațiunea în engleză Anca FLOREA Ca și în edițiile trecute, ansamblurile baroc sau cele recunoscute prin valoarea interpretării muzicii din epoci demult apuse, s-au situat, și de această dată, în top-ul celor mai bune momente din festival, o ierarhizare fiind însă nefirească și, de fapt, deloc necesară, pentru că fiecare a adus un anume specific, o anume
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
cuvântului -, dovedind încă o dată faptul că, pe lângă perfecțiunea tehnică, pe lângă parcurgerea corectă a unei lucrări, este nevoie și de o implicare afectivă, de o înțelegere a sensurilor cuprinse în paginile cu portative, în textul lucrării, pentru a reda publicului o interpretare reală, capabilă să reliefeze întreaga bogăție a unui opus celebru, deci cu atât mai greu de tălmăcit „mai altfel”.
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
distribuție cu acoperire națională; publicarea retrospectivă, fie a întregii reviste ca atare, fie doar selectiv, pe site-ul UCMR sau pe o locație electronică proprie. Sigur că problema majoră o constituie banii. Dar oare nu și instituțiile de stat dedicate interpretării muzicale în concert și/sau spectacol pot fi interesate în promovarea propriei imagini, prin această revistă de altitudine profesionistă? Din partea lor laolaltă și cu ceva sprijin logistic din partea onor MCCPN, solidaritatea în a sprijini apariția acestei reviste nu ar
Pe c?nd o edi?ie electronic?? by George Balint () [Corola-other/Journalistic/83613_a_84938]
-
ne-au oferit privilegiul de a-l asculta „pe viu”, într-un oratoriu prea puțin cunoscut la noi - Susanna de Handel -, omagiu adus compozitorului de la nemurirea căruia se împlinesc 250 de ani. O sală arhiplină a ascultat, la Ateneu, o interpretare pentru comentarea căreia ar trebui să folosesc toate superlativele, iar dacă perfecțiunea există în artă, cred că am întâlnit- o în acea după amiază de neuitat. O orchestră mare, alăturând instrumente „clasice” cu cele de epocă într-o îmbinare superbă
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
concerte succesive, iar pentru percepția melomanilor a fost un adevărat test, fiind vorba doar de muzică simfonică, fără o alternanță cu alte genuri, așa cum s-a petrecut în serile Haydn. Iar dacă inițial am avut oarecari rezerve în ce privește interpretarea, m-am bucurat să ascult și să aplaud apoi versiuni pline de culoare, expresivitate, profunzime, căldură și suplețe, elemente obligatorii pentru a reda un opus de Schubert în adevărata sa frumusețe.
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
Celan la București Mariana NICOLESCO Am trăit la prima reprezentație cu Celan de Peter Ruzicka, la Opera Națională din București, un moment cu totul deosebit. Și asta pentru că muzica scrisă de compozitorul german e interesantă, intensă, pentru că interpretarea soliștilor, a orchestrei și corului au fost desăvârșite. Și pentru că soprana Aurelia Florian, pe care am pregătit-o pentru rolul Cristinei, soția poetului, și care debuta într-o creație contemporană, a depășit toate așteptările. Destinul tragic al lui Paul Celan
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
inspirat pe compozitor, s-a aflat poate pentru prima dată, cu prilejul Festivalului “George Enescu” din acest an, în atenția publicului românesc, în timp ce poetul de origine română are de mult timp în Occident reputația de mare artist. Pentru Aurelia Florian interpretarea unui rol dintr-o creație contemporană nu putea fi decât un pariu extraordinar, căci se găsea în fața unei scriituri cu care nu era obișnuită și în contextul prestigios al unei premiere absolute în România. Aurelia interpretase strălucit opere de belcanto
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
ascultăm cât mai des la ONB, accentuând discursul doar în actul III, dar departe de forța și intensitatea expresivă a personajului pe care nu știu cât l-a înțeles. Parteneri i-au fost soliștii teatrului, ovațiile publicului adresate Ecaterinei łuțu pentru performanta interpretare a Sfinxului fiind pe deplin meritate, iar ceilalți colegi au evoluat pe coordonate binecunoscute, distribuția propunând și două debuturi - soprana Crina Zancu în Antigona, rezolvată cu acuratețe, credibil și baritonul Vicențiu Țăranu, un Teseu închistat, enunțând superba linie melodică mai
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
îl cântase și alături de Philharmonia Orchestra. Considerat, încă de la 14 ani, un talent aparte, apreciat de “Neue Zuricher Zeitung” pentru “maniera sa de cânt - o combinație între dialogul cu sine însuși și modestie”, iar de cronicarul de la “Tages Anzeiger” pentru “interpretarea absolut naturală, renunțând la hiper-romantism în favoarea unei apropieri mai sobre”, pianistul a surprins, într-adevăr, prin felul în care a tratat muzica mozartiană, cu deosebită rigoare și tehnică precisă, dar cântând parcă pentru sine, cu o seriozitate aproape austeră, cu
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută de lucrarea atât de îndrăgită de publicul dornic să asculte muzică bună în interpretări de calitate. Și totuși, încerc să-mi imaginez cum a sunat ansamblul care, condus de Barenboim, a oferit integrala concertelor de Mozart, în care soliști au fost pianiști extrem de diferiți ca structură temperamentală - introvertitul Murray Perahia și debordanta Mitsuko Uchida
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
opera Carmen de Bizet și un dans slav de Dvorak. Am încheiat seara muzicală cu sentimentul că am ascultat două capodopere interpretate bine, pe alocuri foarte bine, dar și cu senzația persistentă de frustrare. De ce oare astăzi foarte binele în interpretare nu mai e destul? De ce oare, la ieșirea din sala de spectacol, mai proaspătă decât ecourile abia stinse de astă seară e amintirea lui Sviatoslav Richter dintr-un Festival „Enescu” al anilor ’60, cântând aceași muzică la Ateneul Român? Să
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
și cred că lista mai poate continua. Ponderea tuturor acestor manifestări fiind riguros repartizată în așa fel încât să poată fi reprezentată echilibrat muzica simfonică și cea camerală, corală, muzica ușoară și de jazz - un întreg evantai al creației și interpretării autohtone sau universale; 2. Din punct de vedere managerial, revista are în general succes prin aspectul său atrăgător, competitiv, pornind chiar de la prima sa pagină (coperta), care poate fi reprezentată de o personalitatea marcantă a muzicii românești culte sau din
O atmosfer? elevat? ?i spiritual? by Irina Od?gescu () [Corola-other/Journalistic/83619_a_84944]
-
mult aplomb, găsind soluții juste pentru a dinamiza textul îngreunat oarecum de tehnica variațională. Partea a doua, simetrică, s-a deschis cu binecunoscuta Sonata Torso (1911) de Enescu, asupra căreia interpreta are deja o concepție stilistică de mult conturată, iar interpretările, din ce în ce mai eterate, primesc la fiecare reluare un plus de visare și rafinament. Se poate afirma că această versiune este una dintre cele mai reușite pe care am auzit-o de când lucrarea a fost pusă în circuit. Creasta valului a
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
destul de modest de Valentin Stoica și Gigi Ungureanu. Al doilea, cel dintre Vrăjitor și Regină, unde elementele moderne devin calde, senzuale chiar și fericit înrudite cu vigoarea clasică îmbrăcată în armonii de rezonanță simfonică, este realmente o capodoperă coregrafică. Iar interpretarea celor doi soliști - Adela Crăciun - încântătoare, cu o tehnică remarcabilă și o expresivitate artistică de mare rasă, împreună cu Gigi Ungureanu - abil partener, a fost pur și simplu magistrală. Totodată s-au putut auzi, pentru unii în premieră absolută, fragmente muzicale
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
În a doua jumătate a anilor 1960 a început să se afirme impetuos în ipostaza de compozitor. Stilul său a fost inițial neoclasic, apoi a căpătat nuanțe modalo-seriale. Printre primele sale titluri de lucrări menționăm: “Sinfonia ostinato” (1963), “Schițe cu interpretare liberă” pentru oboi solo, “Fiorituri” pentru vioară și pian, “Fabule”, toate scrise în 1963, “Dialoguri” și “Sonata pentru pian” (1965), “Croquis” (1968), “Sonantes” (1968), “Spirals” (1968), “3 toccates” și “Carte fără sfârșit”- trei volume de piese pentru pian (1970). Între
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
direcția creației muzicale, “Liturghia pentru voci egale” (1996), cât și cele “9 sonate pentru flaut solo” editate, pe hârtie, în 2007, de către Editura “Arpeggione”, și pe CD de către UCMR- Editura Muzicală, în colecția “Compozitori români contemporani” în 2008 (cu excelenta interpretare a flautistului Ion Bogdan Ștefănescu). După 2000, Dan Voiculescu se mută de la Cluj la București, unde devine profesor universitar la catedra de contrapunct din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. A activat și în calitate de conducător de doctorat, de unde și-a
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
lirică și nu prea generoasă, cu acut sigur, condusă cu mici „artificii” care să-i rezolve problemele tehnice, a convins și a stârnit aplauze pentru că s-a implicat cu toate forțele în susținerea dificilei partituri, rămânând însă destul de schematic în ce privește interpretarea scenică. Amândoi s-au „încălzit” și au „crescut” progresiv, astfel încât actul III a atins chiar momente impresionante prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam melodramatice și demonstrative pentru un Des
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
dirijor a dat o elegantă întrupare sonoră acestei bijuterii pline de freamăt și volubilitate. Ethosul tonalității de bază, caracterizat prin sentimentul singurătății și melancolie a cunoscut o compensare echilibrată în energia și verva spontană a episoadelor contrastante. Tonul general al interpretării a beneficiat de coerența naturală a ansamblului. De aici încolo, pe scenă s-a aflat, în dubla calitate de solist și dirijor. Cu pianul plasat în mijlocul orchestrei, având corpul rezonator orientat către interiorul scenei și capacul deschis doar pe jumătate
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
Clavirul a ieșit în evidență, cu măsură, în episoadele solistice și a fost tratat ca instrument obligat în cele de tutti. O astfel de abordare, firească și convingătoare prin puritatea stilistică barocă, repune în discuție câteva probleme de cutumă a interpretării, între care cea a raportului sonor solo-tutti. Pe noi, auditorii formați de experiența practicii postromantice și moderne în interpretarea muzicii lui Bach și a lui Mozart, ne poate descumpăni sonoritatea mai estompată a instrumentului solist, atitudinea mai discretă, mai puțin
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
de tutti. O astfel de abordare, firească și convingătoare prin puritatea stilistică barocă, repune în discuție câteva probleme de cutumă a interpretării, între care cea a raportului sonor solo-tutti. Pe noi, auditorii formați de experiența practicii postromantice și moderne în interpretarea muzicii lui Bach și a lui Mozart, ne poate descumpăni sonoritatea mai estompată a instrumentului solist, atitudinea mai discretă, mai puțin sau deloc „de vedetă” a protagonistului. Obișnuiți cu tratarea grandioasă a repertoriului baroc și a celui clasic, putem fi
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]
-
a fi în mijlocul praghezilor care-l iubeau, fiind fericiți să-i primească muzica. Simfonia are trei părți, îi lipsește menuetul, de vreme ce dedicatarii praghezi nu prea agreau acest dans, iar Mozart a dorit cu tot dinadinsul să le fie pe plac. Interpretarea a fost minunată prin spontaneitate, vitalitate și multe alte atribute care compun efectul unui eveniment muzical, rezultând acea stare de împlinire unică dată doar de artiști aleși în momente alese. Am plecat de la concert cu gândul la un artist celebru
Un triumf al calit??ii muzicale by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83598_a_84923]