76,894 matches
-
de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Casa generalului Calomfir a fost localizată de criticul literar Andreea Răsuceanu undeva pe strada Popa Soare sau pe strada Mântuleasa, deoarece se spune că locuitorii casei au alergat în timpul unui bombardament spre adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu strada Popa Nan, străbătând probabil strada Plantelor. Clădirea a fost șubrezită de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
fără să știe, mituri”. Casa generalului Calomfir a fost localizată de criticul literar Andreea Răsuceanu undeva pe strada Popa Soare sau pe strada Mântuleasa, deoarece se spune că locuitorii casei au alergat în timpul unui bombardament spre adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu strada Popa Nan, străbătând probabil strada Plantelor. Clădirea a fost șubrezită de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ajunsese în anii '50 o casă pe jumătate ruinată, "„pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
mituri”. Casa generalului Calomfir a fost localizată de criticul literar Andreea Răsuceanu undeva pe strada Popa Soare sau pe strada Mântuleasa, deoarece se spune că locuitorii casei au alergat în timpul unui bombardament spre adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu strada Popa Nan, străbătând probabil strada Plantelor. Clădirea a fost șubrezită de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ajunsese în anii '50 o casă pe jumătate ruinată, "„pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
fost localizată de criticul literar Andreea Răsuceanu undeva pe strada Popa Soare sau pe strada Mântuleasa, deoarece se spune că locuitorii casei au alergat în timpul unui bombardament spre adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu strada Popa Nan, străbătând probabil strada Plantelor. Clădirea a fost șubrezită de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ajunsese în anii '50 o casă pe jumătate ruinată, "„pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu jurnale sau acoperite cu cartoane, și în
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
fost ecranizată de către TVR într-o piesă de teatru TV regizată de Constantin Dicu și difuzată la 11 noiembrie 1996. Filmul "Eu sunt Adam!" (1996) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la o școală primară de pe strada Mântuleasa (interpretat de Ștefan Iordache) care a fost arestat în anii
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la o școală primară de pe strada Mântuleasa (interpretat de Ștefan Iordache) care a fost arestat în anii '50 ai secolului al XX-lea de către Securitate și anchetat timp de 12 ani până la pierderea identității; pentru a-și amâna sentința el inventează tot felul de povești stranii
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
bazinul mare al crescătoriei de crapi, rezerva de pește. În plus, abația avea 5/6 din pescuitul de la Juvigny, cât și drepturi de pescuit și de vânat la Saint-Laurent. Stâna era o construcție mare care prezenta, pe fațada principală,înspre stradă, 2 porți boltite mari cărora le răspundeau, în fundul clădirii, 2 alte porți boltite mai mici, flancate de lucarne. Inventarul din 1790 numeră acolo 200 de oi și 130 de miei. Erau acolo și un hambar, pod pentru fân și locuința
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
distrusă de puțin timp și nu mai subzistă astăzi decât o casă de locuit destul de modificată. În 1790, la inventar, aceste clădiri (care existăîncă, dar foarte modificate, cu vechile poduri pentru fân transformate în locuințe) se întindeau de-a lungul străzii principale și adăposteau 15 vaci, 5 juninci, 1 vițel, 3 boi, 3 tauri (care erau banali). Acest lucru făcea ca abația, cu cei 8 cai din grajdurile de la "Curtea de Păsări", să posede, pentru epoca respectivă, o fermă mai degrabă
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
codificate „tramvaiele H”, au rămas în exploatare până în septembrie 1959. În 1929 a fost înființată Compania Intercomunala a Mâlului Stâng al Scheldei (în ) (Imalso). Această a început demolarea costrucțiilor existente și dezvoltarea sistematică și planificată a zonei. Au fost trasate străzi și artere noi, unele din ele inspirate de planurile arhitectului Le Corbusier, care, între 1932 și 1933, a conceput un proiect de urbanism pentru Linkeroever. Au fost construite vile și, la începutul anilor '50, a fost realizată prima zonă cu
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
de autorestricționare judiciară» ne obligă să evităm a lua în considerare cazul "Roe", nu poate fi luată în serios...” și nota că „acum putem să ne așteptăm la încă o sesiune de cărucioare pline de scrisori de la public, și la străzi pline de demonstranți.” Curtea s-a întors la problematica avorturilor când a analizat cazul "" din 2000, prin care a declarat neconstituțională legea din Nebraska prin care se interzicea . Judecătorul Stephen Breyer a scris în numele Curții că legea este neconstituțională întrucât
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
brigăzi dispuneau de medici și avocați și, în afară de stingerea incendiilor, aveau sarcini în cazul demolărilor și pentru salvarea oamenilor și a bunurilor. La 24 august 1870 poliția elaborează instrucțiuni prin care interzicea depozitarea lemnelor și a paielor în poduri, trecerea străzilor cu facle, aprinderea țigărilor în incinta teatrului, pârlitul porcilor, aprinderea focurilor de paie și iarbă uscată, lăsarea lumânărilor aprinse în case. Atelierele de meseriași trebuiau dotate cu pompe, butoaie de apă, scări, găleți și căngi, iar participarea cetățenilor la stingerea
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
Grupul de Pompieri „Banat”, care în decembrie 2004 a fuzionat cu Inspectoratul de Protecție Civilă din Timiș, formând Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat”. Actual, în Timișoara există două detașamente de pompieri, Detașamentul 1 de Pompieri Timișoara, cu sediul pe strada Înfrățirii, nr. 13, și Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara, cu sediul în cazarma din Iosefin.
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
tratat internațional a stipulat anularea taxei de navigare pe Schelde, aceasta devenind complet liberă. Cheiurile râului au fost îndreptate la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu demolarea unor părți ale vechiului oraș. Expansiunea Antwerpenului a dus la construcția de noi străzi și bulevarde, dar și de noi clădiri publice, precum tribunalul sau Banca Națională. Secolul XX a adus progres. Deși întreruptă de cele două războaie mondiale, creșterea teritoriului orașului a continuat, în special pe seama expansiunii portului. Astfel, pe 22 martie 1929
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
zone adiacente precum Oude Landen și Ekers Moeras vor fi retrocedate către Ekeren la începutul anului 2019. Același lucru se va întâmpla cu Muisbroek (Ekerse Putten) și Bospolder. Modificările sunt necesare pentru a rezolva situațiile în care casele de pe aceeași stradă se află în districte diferite, ori casa se află într-un district, iar grădina în altul. Corectarea limitei administrative dintre Antwerpen și Ekeren a fost aprobată pe 25 ianuarie 2016 de Consiliul Local al orașului Antwerpen. Pe 1 ianuarie 2019
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
și germană, înainte de a fi inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Subiectul nuvelei îl constituie anchetarea de către Securitate a bătrânului Zaharia Fărâmă, fost director al unei școli primare de pe strada Mântuleasa, și relatarea de către acesta a unor întâmplări stranii petrecute într-un trecut apropiat.<ref name="Ștefănescu 2/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 2, 15-21 ianuarie 2003.</ref> Poveștile istorisite
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
imposibilitatea înțelegerii sacralității lumii de către cei ce trăiesc în timpul profan. Nuvela „” a fost tradusă în peste 15 limbi străine, fiind una dintre cele mai traduse scrieri ale lui Mircea Eliade. Învățătorul pensionar Zaharia Fărâmă (fost director al școlii primare de pe strada Mântuleasa și inspector școlar) pătrunde într-o zi caniculară de vară din anii '50 într-o clădire cu mai multe etaje din București, căutându-l pe fostul lui elev, Vasile I. Borza, ce se mutase recent acolo după ce devenise maior
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
și într-o altă lume, divagând permanent în ciuda încercărilor anchetatorului de a-l aduce la subiect. Întâmplările istorisite de Fărâmă s-au petrecut cu câteva zeci de ani în urmă. Relatarea sa începe cu expediția unor elevi ai școlii de pe strada Mântuleasa pe maidanele Bucureștilor în căutarea unei pivnițe inundate care ar reprezenta, după spusele băiatului tătar Abdul, un spațiu de trecere către o altă lume. Micul Iozi, băiatul rabinului de pe Calea Moșilor, dispare fără urmă în 1915 într-o pivniță
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
celor doi par a nu fi pur literare. Economu urmărește rămășițele tezaurului polonez ce fuseseră îngropate în toamna anului 1939 în pădurea de lângă Mănăstirea Pasărea și pe care încearcă să le transporte într-o noapte în pivnița casei sale din strada Calomfirescu (aflată în cartierul Mântuleasa). Acțiunea este descoperită, Economu se sinucide, iar Anca Vogel, care pare a fi implicată și ea în această afacere, este destituită. Alți anchetatori caută să descopere implicații politice în relatările fabuloase ale lui Fărâmă, încercând
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
nu mai fusese văzut de nimeni după 1932 și despre care cred că ar trăi în prezent sub un nume de împrumut. Timpul trece, iar Fărâmă este eliberat. În finalul nuvelei, învățătorul se plimbă iarăși într-o vară caniculară pe strada Mântuleasa și este abordat de un necunoscut care se recomandă a fi fostul lui elev, Vasile I. Borza, dar afirmă că nu-și mai amintește de el. Falsul Borza fusese trimis de Lixandru pentru a afla ce știe Fărâmă. Nuvela
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
în 11 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Întâmplările nu urmează o cronologie strictă, fiecare fragment fiind format dintr-un nucleu realist și din relatări ale unor fapte din trecut. Copilăria lui Mircea Eliade este strâns legată de strada Mântuleasa, unde autorul a urmat școala primară și a cutreierat maidanele, intrând în pivnițele caselor vechi. Toate aceste întâmplări vor constitui mai târziu surse de inspirație pentru spațiul cu aspect mitic în care se petrece acțiunea nuvelei „Pe strada Mântuleasa
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de strada Mântuleasa, unde autorul a urmat școala primară și a cutreierat maidanele, intrând în pivnițele caselor vechi. Toate aceste întâmplări vor constitui mai târziu surse de inspirație pentru spațiul cu aspect mitic în care se petrece acțiunea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”. Părinții lui Eliade s-au mutat la București în toamna anului 1914, locuind inițial timp de câteva săptămâni în casele bunicilor de la capătul bulevardului Pache Protopopescu. Cu vreo cincizeci de ani mai înainte, străbunicul scriitorului deținuse acolo o suprafață
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
vândă o parte din pământuri. Mircea Eliade cunoscuse aceste case fabuloase încă din copilărie, hoinărind prin curțile enorme unde se aflau grajduri și hambare, precum și prin livada care i se părea nesfârșită. Familia a locuit apoi într-o casă de pe strada Melodiei nr. 1 (azi strada Radu Cristian), ce va fi dărâmată prin 1934-1935 pentru a se construi pe locul ei un bloc masiv cu cinci etaje. Mircea Eliade a locuit la mansarda acelei case și a urmat în perioada 1914-1917
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Mircea Eliade cunoscuse aceste case fabuloase încă din copilărie, hoinărind prin curțile enorme unde se aflau grajduri și hambare, precum și prin livada care i se părea nesfârșită. Familia a locuit apoi într-o casă de pe strada Melodiei nr. 1 (azi strada Radu Cristian), ce va fi dărâmată prin 1934-1935 pentru a se construi pe locul ei un bloc masiv cu cinci etaje. Mircea Eliade a locuit la mansarda acelei case și a urmat în perioada 1914-1917 clasele primare la școala de pe
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Radu Cristian), ce va fi dărâmată prin 1934-1935 pentru a se construi pe locul ei un bloc masiv cu cinci etaje. Mircea Eliade a locuit la mansarda acelei case și a urmat în perioada 1914-1917 clasele primare la școala de pe strada Mântuleasa. Clădirea masivă a școlii, înconjurată de castani și cu o curte vastă în spate, i-a rămas în memorie viitorului scriitor. Directorul școlii a fost primul care a observat că micul elev, pasionat de lectură, suferea de miopie și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]