78,360 matches
-
apar foarte puține amănunte din bătălie. Istoricul Michael Hicks a declarat că bătălia de la Bosworth este una dintre cele mai prost relatate ciocniri din Războiul Rozelor. Henric a încercat să-și prezinte victoria drept un nou început pentru țară; a angajat cronicari care să-i descrie domnia ca pe o „eră modernă” începută în 1485. Hicks spune că lucrările lui Vergil și ale istoricului orb Bernard André, promovate de administrațiile tudoriene, au devenit surse de bază pentru scriitorii din următorii 400
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
linii germane. În bătălia de la Kursk, forțele germane au fost oprite pe sectorul nordic Oriol. În sud însă, formațiunile din "Wehrmacht" și "Waffen-SS" au reușit o pătrundere mai adâncă, apropiindu-se de Prohorovka. Armata Roșie a fost obligată să-și angajeze rezervele mai curând decât ar fi dorit. Ciocnirea de blindate care a urmat a avut loc la 12 iulie 1943 și a devenit cunoscută ca una din cele mai mari bătălii de tancuri din istorie. Ea a fost punctul de
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
germane majore în vară. Apărarea strategică sovietică a Kurskului, spre deosebire de cea a Moscovei din 1941, nu avea să aibă loc pe întregul front. Aceasta a permis sovieticilor să pregătească o apărare puternică în profunzime, de până la 100 km. Sovieticii au angajat 10 fronturi de armată, cu 40 de armate combinate și cinci armate de tancuri pe un front de 2000 de kilometri până la o adâncime de 600-700 kilometri. "Stavka" a autorizat o strategie defensivă cu scopul de a uza vârful de
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
5 Mecanizat împreună cu deja slăbitul Corp 2 Tancuri au fost păstrate în rezervă. Corpul 18 Tancuri avea 144 de tancuri în după-amiaza zilei de 11 iulie, în timp ce Corpul 29 Tancuri avea 212 tancuri și baterii de artilerie autopropulsate. Împreună cu formațiunile angajate de-a lungul zilei, numărul de tancuri sovietice implicate în luptă s-a ridicat probabil pe la 500. Armata 1 Tancuri a atacat și elemente din "Panzerkorps" XLVIII, dar aceste atacuri nu au fost legate direct de bătălia de tancuri de la
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
pierderi grele cu o săptămână în urmă, a putut aduna doar 472 de avioane operaționale. Din această flotă, 266 erau avioane de luptă, 160 bombardiere rusești și 90 "Șturmovikuri" Iliușin Il-2. Armata a 17-a Aeriană a fost și ea angajată în luptă; deși fusese afectată de pierderi grele, și ea a reușit să introducă în luptă circa 300 de avioane operaționale. Astfel, forțele aeriene erau echilibrate, utilizarea lor judicioasă devenind imperativă pentru ambele părți. După mai multe întârzieri cauzate de
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Jukov a permis "Stavkăi" să elibereze două armate rusești, Armata a 5-a Gardă Tancuri condusă de general Pavel Rotmistrov și Armata a 5-a Gardă din Frontul Stepa, pentru a trata pericolul german. Divizia 42 Pușcași Gardă a fost angajată imediat. După un marș forțat pe drum, forțele rusești au ajuns la Prohorovka în noaptea de 11 iulie. Fronturile sovietice erau pregătite acum să lanseze contraatacul. Planul germanilor la Prohorovka era de a continua cu planul general al campaniei "Citadela
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
ce fusese câștigat acolo. Divizia 2 "Das Reich" și Divizia 1 "Leibstandarte SS" nu au fost implicate în acest atac, având misiuni defensive până când "Totenkopf" urma să raporteze succesul. Atacul sovietic a început la orele 09:15. General-locotenent Rotmistrov a angajat curca 430 de tancuri și tunuri de asalt într-un atac frontal, cu încă 70 venind în al doilea val. Atacul s-a soldat cu un dezastru. "Luftwaffe" a răspuns rapid la cererile de susținere aeriană și mari formații de
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
României până în 1950. A fost vândut în 1999 unei firme britanice cu 265.000 dolari, ca fier vechi, în ciuda faptului că, prin ordinul Ministrului Culturii nr.3041/14 iulie 1998 fusese clasat în categoria "Tezaur". Deși firma britanică s-a angajat că va restaura nava și că va efectua un export temporar, iahtul nu s-a mai intors în țară. După cumpărare, numele a fost schimbat din nou în "Nahlin" (de fapt numele cu care a fost lansată la apă în
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
Crobuzon din Bas-Lag: titlul face referire la o stație feroviară din inima orașului. Isaac Dan der Grimnebulin este un savant excentric din New Crobuzon, unde trăiește cu prietena lui, Lin, o creatură din specia "khepri". În vreme ce Lin, fiind artistă, este angajată să creeze o sculptură a mafiotului Motley, Isaac are parte de o provocare unică. El este contactat de Yagharek, un "garuda", care îi cere să-i refacă aripile ce-i fuseseră tăiate de tribul său drept pedeapsă pentru o crimă
Stația Pierzaniei () [Corola-website/Science/322903_a_324232]
-
cale ferată prin deșert, ca parte a strategiei sale de război. Pe acest fundal, romanul analizează faptele a trei personaje principale: Ori, Cutter și Judah Low. Povestea lui Judah începe cu 20 de ani înaintea începerii romanului. Judah a fost angajat ca cercetaș al căilor ferate din Noul Crobuzon, însărcinat cu cartografierea terenului și informarea locuitorilor regiunii de sosirea căii ferate. Datorită slujbei, Judah ia contact cu "longilinii", o rasă de creaturi care se pot deghiza drept copaci și pot conjura
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
journalisme" (Școala Superioară de Jurnalistică) din Paris, și a lucrat inițial ocazional ca un jurnalistă, ca moderatoare la un show de televiziune cu teme despre noile tehnologii informaționale și comunicații, și apoi ca un jurnalistă de sport. Ea a fost angajată în politică, și mai târziu în domeniul cultural, a lucrat la revista franceză "Paris Match", iar apoi la cotidianul "Le Figaro". Într-o emisiune de televiziune difuzată la data 5 februarie 2007, a afirmat că ar fi fost agresată sexual
Tristane Banon () [Corola-website/Science/322910_a_324239]
-
este un gurkha” În timpul războiului anglo-nepalez, gurkha au luptat împotriva armatei Companiei Indiilor de Est. Britanicii au fost impresionați de soldații gurkha și, după semnarea păcii au transformat Nepalul într-un protectorat. Mult mai târziu, britanicii au hotărât să se angajeze gurkha ca mercenari din rândul locuitorilor din interiorul Nepalului. (Schimbarea a constat în aceea că, la început, mercenarii gurkha erau angajați din regiuni precum Assam). Gurkha „originali”, descendenți ai clanului Rajput (thakuri și chetri) au refuzat să se angajeze ca
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
gurkha și, după semnarea păcii au transformat Nepalul într-un protectorat. Mult mai târziu, britanicii au hotărât să se angajeze gurkha ca mercenari din rândul locuitorilor din interiorul Nepalului. (Schimbarea a constat în aceea că, la început, mercenarii gurkha erau angajați din regiuni precum Assam). Gurkha „originali”, descendenți ai clanului Rajput (thakuri și chetri) au refuzat să se angajeze ca soldați și au primit în schimb poziții de ofițeri în armata indo-britanică. Gurkha din Magar sau Gurung s-au angajat ca
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
se angajeze gurkha ca mercenari din rândul locuitorilor din interiorul Nepalului. (Schimbarea a constat în aceea că, la început, mercenarii gurkha erau angajați din regiuni precum Assam). Gurkha „originali”, descendenți ai clanului Rajput (thakuri și chetri) au refuzat să se angajeze ca soldați și au primit în schimb poziții de ofițeri în armata indo-britanică. Gurkha din Magar sau Gurung s-au angajat ca soldați. Gurkha din Thakur/Rajput s-au angajat ca ofițer. Unul dintre aceștia a ajuns aghiotantul lordului Mountbatten
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
erau angajați din regiuni precum Assam). Gurkha „originali”, descendenți ai clanului Rajput (thakuri și chetri) au refuzat să se angajeze ca soldați și au primit în schimb poziții de ofițeri în armata indo-britanică. Gurkha din Magar sau Gurung s-au angajat ca soldați. Gurkha din Thakur/Rajput s-au angajat ca ofițer. Unul dintre aceștia a ajuns aghiotantul lordului Mountbatten of Burma, ultimul vicerege al Indiei . Soldații gurkha erau recrutați din câteva grupuri etnice. Când britanicii au început să angajeze soldați
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
ai clanului Rajput (thakuri și chetri) au refuzat să se angajeze ca soldați și au primit în schimb poziții de ofițeri în armata indo-britanică. Gurkha din Magar sau Gurung s-au angajat ca soldați. Gurkha din Thakur/Rajput s-au angajat ca ofițer. Unul dintre aceștia a ajuns aghiotantul lordului Mountbatten of Burma, ultimul vicerege al Indiei . Soldații gurkha erau recrutați din câteva grupuri etnice. Când britanicii au început să angajeze soldați din zonele interioare ale Nepalului, aceștia au fost recrutați
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
au angajat ca soldați. Gurkha din Thakur/Rajput s-au angajat ca ofițer. Unul dintre aceștia a ajuns aghiotantul lordului Mountbatten of Burma, ultimul vicerege al Indiei . Soldații gurkha erau recrutați din câteva grupuri etnice. Când britanicii au început să angajeze soldați din zonele interioare ale Nepalului, aceștia au fost recrutați din rândul grupurilor etnice magar, gurug, rai și limbu. Soldații mai vechi fuseseră recrutați din rândul populațiilor garhawali, kumauni și assam . După ce britanicii au abandonat India, gurkhas au continuat să
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
interioare ale Nepalului, aceștia au fost recrutați din rândul grupurilor etnice magar, gurug, rai și limbu. Soldații mai vechi fuseseră recrutați din rândul populațiilor garhawali, kumauni și assam . După ce britanicii au abandonat India, gurkhas au continuat să caute să se angajeze în forțele britanice sau indiene, atât ca soldați, cât și ca ofițeri. Legile internaționale prezente nu-i mai consideră pe gurkha britanici drept mercenari, ci soldați de drept ai armatei britanice, cu aceleași drepturi și obligații cu restul soldaților. Strigătul
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
singur, în vreme ce efectivele regimentele gurkha din armata indiană au fost crescute la 20 de batalioane. Principalul obiectiv al înțelegerii tripartite (India-Nepal-Regatul Unit) a fost asigurarea unui sistem egal de plată al tuturor soldaților gurkha, indiferent de armata în care erau angajați. Acest nivel era mai scăzut decât cel al soldaților britanice. Dacă diferențele față de solda militarilor britanici era compensată în oarecare măsură de costul mai redus al vieții în timpul serviciului militar, odată ce soldații erau scoși la pensie, ei primeau o sumă
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
s-au înrolat după1 iulie 1997 vor obține pensii echivalente cu soldații britanici. În plus, gurkha puteau, pentru prima oară în istorie, să se transfere într-o altă armată, după încheierea contractului de cinci ani, iar femeile gurkha se putea angaja și ele în cadrul forțelor armate britanice, dar nu în unități combatante, în conformitate cu politica oficială a armatei Regatului Unit. Guvernul garanta totodată dreptul la reședință soldaților gurkha în retragere și familiilor lor. În ciuda acestor modificări, numeroși gurkha nu au servit suficient
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
După ce Malaysia și-a câștigat independența în august 1957, numeroși gurkha a devenit soldați ai Forțelor armate malaysiene, în special în Regimentul Regal de Gardă. Alți gurkha au devenit gărzi de corp, în special în Kuala Lumpur. Marina Statelor Unite a angajat gurkha pentru asigurarea pazei bazeilor militare din Bahrein.
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
Darwin. Până în 1830, din cauza stării dificile a economiei britanice și din cauza reducerii cererii de fosile, cuplată cu distanțele mari între descoperirile majore, Anning a început din nou să aibă probleme financiare. Prietenul ei, geologul Henry De la Beche a ajutat-o angajându-l pe să facă o litografie pe baza picturii în acuarelă a lui De la Beche, ", care ilustra viața în Dorsetul preistoric și care se baza în mare parte pe fosilele găsite de Anning. De la Beche a vândut copii ale ilustrației
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
a găsit un craniu de , dar nu a găsit și restul din animal. După ce Joseph i-a spus să caute între stâncile de la Lyme Regis și Charmouth, Mary a găsit scheletul—17 picioare lungime (circa —după câteva luni. Familia a angajat muncitori să-l dezgroape în luna noiembrie, eveniment relatat la 9 noiembrie de presa locală, care a identificat fosila ca fiind un crocodil. În trecut, la Lyme, dar și în alte părți, mai fuseseră găsite și alte resturi de ihtiozaur
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Deși întotdeauna a fost sub influența austriacă, a refuzat să adopte metodele austriece de guvernare, a permis o măsură corectă de libertate a presei, și a permis multor exilați politici din alte statele să locuiască netulburați în Toscana. S-a angajat în reducerea impozitului pe carne, a unui plan de lucrări publice, la extinderea portului din Livorno, construcția de drumuri noi, dezvoltarea activităților turistice și exploatarea minelor Marele Ducat. Din punct de vedere politic, Toscana a fost în acei ani cel
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]
-
în exil în Austria, unde ai au trăit sub protecția împăratului. Prin urmare, Leopold s-a născut la palatul din Innsbruck și a primit primul său nume în onoarea împăratului. Leopold a crescut la Innsbruck, în timp ce tatăl său s-a angajat în apărarea Vienei împotriva turcilor. În 1690, tatăl său a murit și tânărul Leopold în vârstă de 11 ani a moștenit ducatele încă ocupate. Mama lui, în încercarea de a îndeplini ultimele dorinte ale soțului ei de a prelua ducatele
Leopold, Duce de Lorena () [Corola-website/Science/322951_a_324280]