79,378 matches
-
este în general mai voluminos și poate conduce la o ușoară scădere a confortului respirator, în special către sfârșitul scufundării. Tipurile de etaj I neechilibrat sunt în prezent aproape în totalitate înlocuite cu tipul echilibrat. Se caracterizează prin aceea că aerul este debitat în circuitul de joasă presiune, către etajul II, la o presiune relativ constantă și practic independentă de variația presiunii din butelie, această presiune fiind controlată în mod corespunzător prin tensiunea arcului tarat și presiunea apei din exterior. Din
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
constantă și practic independentă de variația presiunii din butelie, această presiune fiind controlată în mod corespunzător prin tensiunea arcului tarat și presiunea apei din exterior. Din acest motiv confortul respirator al scafandrului rămâne constant chiar și la presiune scăzută a aerului comprimat din butelie, aproape de încheierea scufundării. Funcționarea acestui tip de etaj I este asemănătoare cu cea a detentorului cu piston clapet, de tip neechilibrat. La toate detentoarele cu două etaje, etajul I este de obicei prevăzut cu două racorduri de
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
cealaltă față a membranei se creează o depresiune care permite ca sub acțiunea presiunii apei din exterior să se producă o deformare a membranei către interior, prin aceasta acționându-se asupra levierului. Acesta va deplasa clapetul deschizându-se astfel accesul aerului din circuitul de joasă presiune către scafandru. Atunci când faza de „inspir“ încetează, presiunea aerului de sub membrană va echilibra presiunea exterioară, membrana va reveni la poziția de echilibru, iar clapetul se va închide sub acțiunea arcului de revenire, prin aceasta închizându
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
apei din exterior să se producă o deformare a membranei către interior, prin aceasta acționându-se asupra levierului. Acesta va deplasa clapetul deschizându-se astfel accesul aerului din circuitul de joasă presiune către scafandru. Atunci când faza de „inspir“ încetează, presiunea aerului de sub membrană va echilibra presiunea exterioară, membrana va reveni la poziția de echilibru, iar clapetul se va închide sub acțiunea arcului de revenire, prin aceasta închizându-se accesul aerului către scafandru. La acest tip de etaj II, clapetul fiind de
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
de joasă presiune către scafandru. Atunci când faza de „inspir“ încetează, presiunea aerului de sub membrană va echilibra presiunea exterioară, membrana va reveni la poziția de echilibru, iar clapetul se va închide sub acțiunea arcului de revenire, prin aceasta închizându-se accesul aerului către scafandru. La acest tip de etaj II, clapetul fiind de tip „amonte”, se va deschide în sens contrar sensului de circulație al aerului din circuitul de joasă presiune rezultând o ușoară jenă la inspirație. Amestecul gazos expirat de scafandru
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
echilibru, iar clapetul se va închide sub acțiunea arcului de revenire, prin aceasta închizându-se accesul aerului către scafandru. La acest tip de etaj II, clapetul fiind de tip „amonte”, se va deschide în sens contrar sensului de circulație al aerului din circuitul de joasă presiune rezultând o ușoară jenă la inspirație. Amestecul gazos expirat de scafandru va fi evacuat, prin intermediul unei supape unisens și a unui deflector, către mediul acvatic exterior. Deflectorul are rolul de a dirija bulele de gaz
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
incomodată vizibilitatea scafandrului. Este în general asemănător cu cel cu clapet amonte și are un principiu de funcționare apropiat. Diferența importantă constă în faptul că clapetul fiind de tip „aval” se dechide în același sens cu sensul de circulație a aerului în circuitul de joasă presiune ceeace conduce la ușoară diminuare a efortului respirator. Etajul II este prevăzut în partea din mijloc cu un buton de purjare care prin apăsare elimină apa din interior. Etajul II al detentorului asigură respirarea, la
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
de joasă presiune ceeace conduce la ușoară diminuare a efortului respirator. Etajul II este prevăzut în partea din mijloc cu un buton de purjare care prin apăsare elimină apa din interior. Etajul II al detentorului asigură respirarea, la cerere, de aer la o presiune egală cu presiunea ambiantă și la un ritm normal de respirație. Detentorul de rezervă este un detentor special prevăzut pentru a putea fi folosit în cazul defectării accidentale a detentorului principal. Orice tip de detentor trebuie să
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
decompresie. În cazul scufundărilor sub curba de securitate, scafandrul nu trebuie să urmărească nici un tabel de decompresie. Tabelele de decompresie sunt utilizate pentru scufundările din exteriorul curbei de securitate (din zona de decompresie ce necesită paliere). Tabelele de decompresie cu aer se referă la programele de decompresie specifice scafandrilor care respiră aer atât în timpul scufundării cât și în timpul palierelor de decompresie. Tabelele pot fi utilizate de către scafandri autonomi echipați cu aparate de respirat sub apă cu aer comprimat și care efectuează
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
să urmărească nici un tabel de decompresie. Tabelele de decompresie sunt utilizate pentru scufundările din exteriorul curbei de securitate (din zona de decompresie ce necesită paliere). Tabelele de decompresie cu aer se referă la programele de decompresie specifice scafandrilor care respiră aer atât în timpul scufundării cât și în timpul palierelor de decompresie. Tabelele pot fi utilizate de către scafandri autonomi echipați cu aparate de respirat sub apă cu aer comprimat și care efectuează întreaga decompresie sub apă, prin ridicarea controlată spre suprafață. Tabelele utilizate
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
Tabelele de decompresie cu aer se referă la programele de decompresie specifice scafandrilor care respiră aer atât în timpul scufundării cât și în timpul palierelor de decompresie. Tabelele pot fi utilizate de către scafandri autonomi echipați cu aparate de respirat sub apă cu aer comprimat și care efectuează întreaga decompresie sub apă, prin ridicarea controlată spre suprafață. Tabelele utilizate în general pe plan mondial diferă în funcție de țara unde au fost elaborate: De asemeni sunt larg utilizate tabelele PADI, NAUI, NOAA. În România au fost
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
plan mondial diferă în funcție de țara unde au fost elaborate: De asemeni sunt larg utilizate tabelele PADI, NAUI, NOAA. În România au fost elaborate și testate în cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri Constanța în anul 1982, tabelele de decompresie cu aer LH - 82, pentru scufundări cu aer până la adâncimea de 60 m. Decompresia se execută prin paliere din 3 în 3 metri direct în apă, iar viteza de ridicare de la adâncimea de lucru la primul palier este de 15 m/min.
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
au fost elaborate: De asemeni sunt larg utilizate tabelele PADI, NAUI, NOAA. În România au fost elaborate și testate în cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri Constanța în anul 1982, tabelele de decompresie cu aer LH - 82, pentru scufundări cu aer până la adâncimea de 60 m. Decompresia se execută prin paliere din 3 în 3 metri direct în apă, iar viteza de ridicare de la adâncimea de lucru la primul palier este de 15 m/min. Ultimul minut al fiecărui palier va
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
în 3 metri direct în apă, iar viteza de ridicare de la adâncimea de lucru la primul palier este de 15 m/min. Ultimul minut al fiecărui palier va fi utilizat pentru ridicarea la palierul următor. Când se efectuează scufundări cu aer în medii acvatice situate la diverse altitudini, (scufundare la altitudine), cum ar fi lacurile de munte, decompresia se poate face utilizând tabele specializate elaborate în cadrul școlii elvețiene de scufundare, tabele testate și verificate în cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
frigul cauzat de staționarea îndelungată a scafandrului în apă), nu permit efectuarea palierelor de la 3 m sau chiar 6 m adâncime pentru revenirea la presiunea atmosferică. Tabelele cu decompresie la suprafață sunt derivate din tabelele de decompresie după scufundări cu aer și reduc în mod substanțial, durata staționării scafandrului în apă. <br/br>Tabelele cu decompresie la suprafață se folosesc numai după scufundări cu aer la care se aplică anumite reguli speciale. Tehnologia trebuie foarte bine pregătită și respectată cu multă
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
presiunea atmosferică. Tabelele cu decompresie la suprafață sunt derivate din tabelele de decompresie după scufundări cu aer și reduc în mod substanțial, durata staționării scafandrului în apă. <br/br>Tabelele cu decompresie la suprafață se folosesc numai după scufundări cu aer la care se aplică anumite reguli speciale. Tehnologia trebuie foarte bine pregătită și respectată cu multă exactitate. Au fost elaborate tabele cu decompresie la suprafață, englezești, americane, rusești și românești. Tabelele englezești prevăd folosirea oxigenului pur încă de la palierul de
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
cele americane. Aceste tabele prevăd scoaterea scafandrului la suprafață, după ce a efectuat palierul de la adâncimea de 9 m și recomprimarea rapidă a acestuia, în mai puțin de 3 minute, la presiunea corespunzătoare adâncimii de 12 m în barocameră, unde respiră aer sau oxigen pur la o mască oro-nazală, după care este readus direct la presiunea atmosferică. <br/br>Acest singur palier de la adâncimea de 12 m, cu aer sau oxigen, este mai eficient decât palierele cu oxigen la adâncimi mici. <br
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
3 minute, la presiunea corespunzătoare adâncimii de 12 m în barocameră, unde respiră aer sau oxigen pur la o mască oro-nazală, după care este readus direct la presiunea atmosferică. <br/br>Acest singur palier de la adâncimea de 12 m, cu aer sau oxigen, este mai eficient decât palierele cu oxigen la adâncimi mici. <br/br>Datorită eficienței lor, aceste tabele au fost acceptate în scufundările profesionale, la lucrări sub apă în Marea Nordului și Golful Mexic. Tabelele cu decompresie la suprafață românești
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
în cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri Constanța în anul 1989. Sunt tabele de scufundare cu decompresia la suprafață, la care o parte din programul de decompresie este realizat în barocameră. Aceste tabele de decompresie pot fi pentru respirare de aer la palierele din barocameră, sau pentru respirare de oxigen la palierele din barocameră și sunt specifice scufundărilor profesionale cu alimentare de la suprafață care urmăresc un randament al scufundării ridicat, utilizând instalații de hiperbar pretențioase și personal de exploatare specializat. Aceste
Tabele de decompresie () [Corola-website/Science/313746_a_315075]
-
, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Efectele azotului asupra organismului nu sunt suficient elucidate de către specialiști. Aceștia consideră că narcoza azotului este probabil similară cu efectele gazelor folosite la anestezie. Azotul poate avea un efect asemănător cu cel al oxidului
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
o impresie falsă de mărire a forței musculare, de pierderea din ce în ce mai accentuată a instinctului de conservare, urmată în cazuri grave de pierderea cunoștinței, scafandrul fiind expus celor mai grave pericole. Singura metodă de prevenire a narcozei azotului la scafandrul cu aer este aceea de a limita scufundarea la o adâncime la care presiunea parțială a azotului este mai mică decât valoarea limită. Scafandrii avansați pot efectua scufundări până la maximum 58 m adâncime, în timp de scafandrii începători sau cu predispoziție mai
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
diminuare a simptomelor sau chiar la dispariția totală a lor. Testul de narcoză este o probă de rezistență fiziologică la acțiunea azotului hiperbar, la care sunt supuși candidații la meseria de scafandru profesionist. Proba constă dintr-o scufundare simulată cu aer în barocameră un anumit timp la adâncimea de 80 m (9 bar sc. abs.), unde candidații trebuie să efectueze mai multe teste de îndemânare și raționament.
Narcoza azotului () [Corola-website/Science/313760_a_315089]
-
acvatic la adâncimea de imersie). Colicile scafandrilor sunt cauzate de tendința de creștere a volumului gazelor conținute în tubul digestiv în timpul ridicării către suprafața apei (scăderea presiunii ambiante). Descrierea colicilor scafandrilor Colicile se formează datorită fermentației digestive și înghițirii de aer în timpul scufundării, în stomac și intestine acumulându-se o anumită cantitate de gaze. Cantitatea de gaze acumulată în tubul digestiv crește și, în timpul ridicării la suprafață, își mărește volumul, destinzându-se provocând crampe abdominale. Aceste dureri abdominale sunt însoțite de
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
mai mare. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. Accidentele biochimice sau accidentele toxice sunt accidente datorate efectelor biochimice ale presiunii și se referă la acțiunea diferitelor gaze asupra organismului scafandrului. Pentru scufundarea cu aparat autonom cu aer comprimat, care este un amestec de azot (79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]
-
79%) și oxigen (21%), cele mai importante sunt accidentele datorate efectelor biochimice ale azotului (narcoza azotului), ale oxigenului (criza hiperoxică și hipoxia) și ale bioxidului de carbon (hipercapnia). Narcoza azotului, numită și beția adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m. Apare ca urmare a respirării de oxigen la o presiune parțială ridicată aceasta având un efect toxic asupra organismului. Toxicitatea oxigenului se manifestă la nivelul sistemului nervos central. Se consideră hiperoxic un amestec la
Accidente de scufundare () [Corola-website/Science/313750_a_315079]