78,666 matches
-
Homer și Marge parodiază mai multe filme Disney films, printre care "Cenușăreasa", cu animale reprezentate în stil Disney care le ajută să se dezbrace. Inițial s-a folosit o piesă din "Vrăjitorul din Oz", iar puiul de cerb avea pete albe; acestea au fost scoase deoarece animatorii au considerat că se aseamănă prea mult cu Bambi. Bart îl imită pe Mickey Mouse pe tren, numindu-se „mascota unei corporații diabolice”. Homer a jucat cu "Grand Theft Walrus", o aluzie la seria
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
fost numele unui teritoriul din nord-estul Rusiei în secolele XII-lea - al XVI-lea și al Belarusului în secolul al XVI-lea. Originea denumirii este încă subiect de cercetare. Unii cercetători, precum М. Dovnar-Zapolski, М. Liubavski sau А. Potebnaia, teritoriile „albe” erau acele regiuni care, într-o anumită perioadă istorică, nu s-au aflat nici sub suzeranitatea Marelui Ducat al Lituaniei, nici sub a hanilor tătaro-mongoli. În acest caz, „alb” ar fi echivalent cu „libere”, „independent”. Alți cercetători consideră că numele
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Unii cercetători, precum М. Dovnar-Zapolski, М. Liubavski sau А. Potebnaia, teritoriile „albe” erau acele regiuni care, într-o anumită perioadă istorică, nu s-au aflat nici sub suzeranitatea Marelui Ducat al Lituaniei, nici sub a hanilor tătaro-mongoli. În acest caz, „alb” ar fi echivalent cu „libere”, „independent”. Alți cercetători consideră că numele „Ruteniei Albe” își are originea în culoarea părului sau a hainelor purtate de locuitorii regiunii (V. Тatișcev, Е. Каrski, N. Ianciuk). O a treia versiune consideră că aceste teritorii
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
acele regiuni care, într-o anumită perioadă istorică, nu s-au aflat nici sub suzeranitatea Marelui Ducat al Lituaniei, nici sub a hanilor tătaro-mongoli. În acest caz, „alb” ar fi echivalent cu „libere”, „independent”. Alți cercetători consideră că numele „Ruteniei Albe” își are originea în culoarea părului sau a hainelor purtate de locuitorii regiunii (V. Тatișcev, Е. Каrski, N. Ianciuk). O a treia versiune consideră că aceste teritorii erau numite „albe” datorită faptului că populația locală fusese creștinată, spre deosebire de restul Rusiei
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
echivalent cu „libere”, „independent”. Alți cercetători consideră că numele „Ruteniei Albe” își are originea în culoarea părului sau a hainelor purtate de locuitorii regiunii (V. Тatișcev, Е. Каrski, N. Ianciuk). O a treia versiune consideră că aceste teritorii erau numite „albe” datorită faptului că populația locală fusese creștinată, spre deosebire de restul Rusiei „negre”, care se presupune că ar fi fost în aceeași perioadă de timp păgână.. O altă ipoteză este aceea că „alb” corespunde unui cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
a treia versiune consideră că aceste teritorii erau numite „albe” datorită faptului că populația locală fusese creștinată, spre deosebire de restul Rusiei „negre”, care se presupune că ar fi fost în aceeași perioadă de timp păgână.. O altă ipoteză este aceea că „alb” corespunde unui cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
spre deosebire de restul Rusiei „negre”, care se presupune că ar fi fost în aceeași perioadă de timp păgână.. O altă ipoteză este aceea că „alb” corespunde unui cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează că
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează că arhiepiscopul de Riga, fratele Vaislanum, a fost invitat să propovăduiască creștinismul catolic în "Alba Ruscia" și în Karelia. În perioada secolelor al XII-lea - al XV-lea, termenul „Rutenia Albă” desemna regiunea de nord-est a Rusiei și a Marelui Cnezat al Moscovei, iar din secolul al XVI-lea, termenul a început să fie folosit pentru desemnarea Țaratului Rusiei. Pentru prima oară, termenul „Rutenia Albă” a fost folosit pentru desemnarea Belarusului
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
-lea - al XV-lea, termenul „Rutenia Albă” desemna regiunea de nord-est a Rusiei și a Marelui Cnezat al Moscovei, iar din secolul al XVI-lea, termenul a început să fie folosit pentru desemnarea Țaratului Rusiei. Pentru prima oară, termenul „Rutenia Albă” a fost folosit pentru desemnarea Belarusului în Letopisețul Ipatiev, într-un pasaj care relatează căsătoria regelui polonez Cazimir al III-lea cu Ana, fiica marelui duce al Lituaniei, Gediminas. Numele „Rutenia Albă” apare „Chronicon Polonorum” (1333—1385) a lui Joannis
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
desemnarea Țaratului Rusiei. Pentru prima oară, termenul „Rutenia Albă” a fost folosit pentru desemnarea Belarusului în Letopisețul Ipatiev, într-un pasaj care relatează căsătoria regelui polonez Cazimir al III-lea cu Ana, fiica marelui duce al Lituaniei, Gediminas. Numele „Rutenia Albă” apare „Chronicon Polonorum” (1333—1385) a lui Joannis de Czarnkow. El numește orașul Poloțk „fortăreața Ruteniei Albe”.. Pe o hartă a Europei Răsăritene din 1459 a lui Nicolaus Cusanus, teritoriul de la este de Nipru și Borisifen aflat sub controlul Marelui
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Ipatiev, într-un pasaj care relatează căsătoria regelui polonez Cazimir al III-lea cu Ana, fiica marelui duce al Lituaniei, Gediminas. Numele „Rutenia Albă” apare „Chronicon Polonorum” (1333—1385) a lui Joannis de Czarnkow. El numește orașul Poloțk „fortăreața Ruteniei Albe”.. Pe o hartă a Europei Răsăritene din 1459 a lui Nicolaus Cusanus, teritoriul de la este de Nipru și Borisifen aflat sub controlul Marelui Cnezat al Moscovei. Nikolai Karamzin în lucrarea "Истории государства Российског" („Istoria statului rus”) citează scrisoarea trimisă la
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
statului rus”) citează scrisoarea trimisă la Roma de către marele cneaz Ivan al III-lea mai înainte de căsătoria din 1472 cu Sofia Palaiologhina, nepoata împăratului Imperiului Bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul. El își semnează scrisoarea князь Белой Руси (Cneazul Rusiei Albe). Italianul Alessandro Guagnini, care a fost timp de 14 ani comandant militar al Vitebskului și autor al "Sarmatiae Europeae descriptio, quae Regnum Poloniae, Lituaniam, Samogitiam, Russiam, Masoviam, Prussiam, Pomeraniam... complectitur", publicată în limba latină în 1582) descria Moscova drept capitala
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Alessandro Guagnini, care a fost timp de 14 ani comandant militar al Vitebskului și autor al "Sarmatiae Europeae descriptio, quae Regnum Poloniae, Lituaniam, Samogitiam, Russiam, Masoviam, Prussiam, Pomeraniam... complectitur", publicată în limba latină în 1582) descria Moscova drept capitala „Rusiei Albe’’. Nunțiul papal la Varșovia scria superiorilor săi de la Roma în 1622 că Rutenia Albă se întinde de la Riga, capitala Livoniei, până la granițele Moscovei și include Poloțk, Orșa, Vitebsk, Moghilău.. Scriitorul și istoricul polonez Sz. Starowolski în cartea "Polska albo opisanie
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
autor al "Sarmatiae Europeae descriptio, quae Regnum Poloniae, Lituaniam, Samogitiam, Russiam, Masoviam, Prussiam, Pomeraniam... complectitur", publicată în limba latină în 1582) descria Moscova drept capitala „Rusiei Albe’’. Nunțiul papal la Varșovia scria superiorilor săi de la Roma în 1622 că Rutenia Albă se întinde de la Riga, capitala Livoniei, până la granițele Moscovei și include Poloțk, Orșa, Vitebsk, Moghilău.. Scriitorul și istoricul polonez Sz. Starowolski în cartea "Polska albo opisanie położenia królestwa Polskiego" („Polonia, sau descrierea regatului Poloniei”) din 1632, afirma că Rutenia Albă
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Albă se întinde de la Riga, capitala Livoniei, până la granițele Moscovei și include Poloțk, Orșa, Vitebsk, Moghilău.. Scriitorul și istoricul polonez Sz. Starowolski în cartea "Polska albo opisanie położenia królestwa Polskiego" („Polonia, sau descrierea regatului Poloniei”) din 1632, afirma că Rutenia Albă este formată din 6 voievodate: Novogrudskoe, Mstislavskoe, Vitebsk, Minsk, Poloțk și Smolensk În secolul al XVII-lea, autoritatea statului „Rusia Albă” se întindea asupra regiunilor Poloțk, Vitebsk, Mstislavskie și Smolensk. Restul teritoriului Belarusului era numit de moscoviți „lituanian”. (De aici
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Starowolski în cartea "Polska albo opisanie położenia królestwa Polskiego" („Polonia, sau descrierea regatului Poloniei”) din 1632, afirma că Rutenia Albă este formată din 6 voievodate: Novogrudskoe, Mstislavskoe, Vitebsk, Minsk, Poloțk și Smolensk În secolul al XVII-lea, autoritatea statului „Rusia Albă” se întindea asupra regiunilor Poloțk, Vitebsk, Mstislavskie și Smolensk. Restul teritoriului Belarusului era numit de moscoviți „lituanian”. (De aici și numele unor orașe: Brest-Litovsk sau Kamenț-Litovsk). După izbucnirea războiului ruso-polonez din 1654 - 1667), țarul Alexei I a semnat pentru prima
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
lituanian”. (De aici și numele unor orașe: Brest-Litovsk sau Kamenț-Litovsk). După izbucnirea războiului ruso-polonez din 1654 - 1667), țarul Alexei I a semnat pentru prima oară o diplomă cu titulatura „Suveran, țar și mare cneaz a toată Rusia Mare, Mică și Albă, autocrat” (Государь, царь и великий князь всея Великия и Малые и Белые Руси самодержец). După ce trupele ruse au cucerit o mare parte a Belarusului și Ucrainei în 1655, țarul a adăugat definitiv la titulatura sa și „mare cneaz al Lituaniei
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Государь, царь и великий князь всея Великия и Малые и Белые Руси самодержец). După ce trupele ruse au cucerit o mare parte a Belarusului și Ucrainei în 1655, țarul a adăugat definitiv la titulatura sa și „mare cneaz al Lituaniei, Ruteniei Albe și Podolskului” (великий князь Литовский, Белой Руси и Подольский). Începând cu prima jumătate a secolului XVII-lea, parte estică a Belarusului contemporan începe să fie cunoscută în documente cu numele Belorussia (Белоруссия) .. Începând cu același secol al XVII-lea, denumirea
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
a fost interzis și Petr Shelokhonov a fost cenzurat. Apoi filmul a fost modificat și re-a făcut pentru eliberare ulterioară în 1969 acum cu denumirea Razvyazka (1969). În ea spion, jucat din nou de Petr Shelokhonov, poartă o cămașă albă în loc de o uniformă sovietică, pentru că KGB-ul sovietic a ordonat realizatorii de a face astfel de modificări. Petr Shelokhonov a interpretat numeroase roluri principale și secundare în producții de filme, atît rusești cît și internaționale, iar filmografia să include peste
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
posibil între secolele X și XVII de către pastorii români stabiliți atunci la granița dintre Moravia și regatul Ungariei. Cronicarul bizantin Ioannis Skilițes relatează un schimb de populații între Imperiul Bizantin și regatul Moraviei în anul 976: o parte din Sârbii albi din Lusacia (ai căror descendenți actuali sunt sorabii din răsăritul Germaniei) au fost autorizați să se stabilească în bazinul râului Margos (afluent al Dunării de atunci denumit Morava), în locul românilor vlahi care trăiseră aici până atunci, dar care se opuseseră
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
se înscrie la școala de ofițeri din Chișinău. În anul următor este trimis pe front cu gradul de . Revoluția din 1917 îl prinde într-un spital, unde fusese internat după ce fusese rănit pe front. După relatările unor ofițeri din armata albă, în 1919, Leșcenco ar fi participat la Războiul Civil Rus de partea forțelor contrarevoluționare, în calitate de ofițer într-un regiment al Cazacilor din Kuban. După înfrângerea armatei albe ar fi fost evacuat din Crimeea și s-ar fi refugiat în insula
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
fusese internat după ce fusese rănit pe front. După relatările unor ofițeri din armata albă, în 1919, Leșcenco ar fi participat la Războiul Civil Rus de partea forțelor contrarevoluționare, în calitate de ofițer într-un regiment al Cazacilor din Kuban. După înfrângerea armatei albe ar fi fost evacuat din Crimeea și s-ar fi refugiat în insula Rhodos unde s-ar fi familiarizat cu muzica țigănească. Nu există dovezi care să confirme aceste relatări. Familia lui Petre Leșcenco rămâne la Chișinău. În 1917 se
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
regale gata pregătite, s-a trecut la ceremonia încoronării. Aceasta a avut loc în fața clopotniței, unde a fost amenajată o scenă îmbrăcată în pânză roșie, pe care era înălțat baldachinul încoronării, întrețesut cu brocart roșu și galben pe un fond alb. Încoronarea nu s-a făcut în catedrală deoarece Ferdinand, care era de religie catolică, nu a dorit să fie încoronat de un membru al Bisericii Ortodoxe. Astfel, Ferdinand și-a așezat singur pe cap Coroana de Oțel, după care a
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
fost stabilită ca fiind granița bucovineano-galițiană din Austria antebelică. Granița polono-română începe din colțul format de intersectarea granițelor Poloniei, Cehoslovaciei și României, situat în vârful Stogu al Munților Maramureșului. Mai departe, urmează creasta de est a munților până la izvoarele Ceremușului Alb. Din acest punct, granița urmează un traseu spre nord pe valea Ceremușului până la vărsarea acestuia în râul Prut. După ce parcurge un traseu scurt de-a lungul Prutului, granița se îndreaptă spre nord până când se intersectează cu fluviul Nistru. Granița se
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]