75,521 matches
-
o aplicație nativă de cloud crește vizibilitatea datelor nestructurate. Information Map adună meta-date din NetBackup, și le pune la dispoziție printr-un tool vizual de navigare, care ajută utilizatorii să identifice zonele de risc, de valoare și de pierderi din depozitele lor primare de conținut. NetBackup oferă servicii de back-up și recovery pentru întreaga infrastructură IT, indiferent dacă platforma este una virtuală, fizică sau în cloud. Data Insight 5.1 sprijină aplicarea și monitorizarea politicilor de administrare a datelor. Companiile au
Se pregătește cea mai mare schimbare a legilor de protecție a datelor din ultimii 20 de ani () [Corola-website/Journalistic/101115_a_102407]
-
întreg teritoriul provinciei Kosovo și în mare parte a nordului ei, au fost trimise trupe împotriva rebelilor, care s-a retras în munți, dar au continuat să protesteze împotriva guvernului, iar în întreaga regiune dintre Ipek și Mitrovica au jefuit depozitele militare, au deschis închisorile și au strâns taxe de la locuitori pentru șefii albanezi. Isa Boletini și Idriz Seferi au stabilit relații de prietenie cu Serbia în timpul ultimelor revolte albaneze, deși ei au fost cât pe ce să treacă în tabăra
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
Transilvania, funcționând ca reședință de vară pentru episcopi. În 1792, în timp ce era ocupat de Ignațiu Batthyány, reședința episcopală a castelului a fost afectată de un incendiu, fiind ulterior reparată. Imobilul a fost naționalizat în timpul perioadei comuniste și folosit drept magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca fabrică de prelucrare a cărnii. Latura de nord a edificiului s-a prăbușit în 1981. În cursul cercetărilor arheologice efectuate în curtea castelului au fost descoperit pietre funerare legate probabil de mănăstirea dominicană
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
reședință de vară pentru episcopi. În 1792, în timp ce era ocupat de Ignațiu Batthyány, reședința episcopală a castelului a fost afectată de un incendiu, fiind ulterior reparată. Imobilul a fost naționalizat în timpul perioadei comuniste și folosit drept magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca fabrică de prelucrare a cărnii. Latura de nord a edificiului s-a prăbușit în 1981. În cursul cercetărilor arheologice efectuate în curtea castelului au fost descoperit pietre funerare legate probabil de mănăstirea dominicană care a funcționat
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
spre țară și au fost primite cu onoruri în România întregită. Până la încheierea sarcinii Misiunii, în august 1920, aceasta a reușit și conversia în bani a unei cantități semnificative de materiale de război ale unității și ale României, aflate în depozitele din Extremul Orient rus. După reintrarea României în război, odată cu remobilizarea Corpului Voluntarilor au fost chemați la arme și cei proveniți din prizonieratul rus care ajunseseră în țară. Parcursul tuturor în perioada interbelică a fost marcat de recunoașterea meritelor acestora
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
noiembrie, respectivele comisii au reușit totuși să trimită pe teritoriul românesc 374 de ofițeri și 8.261 de soldați (11 batalioane), în timp ce 22 de ofițeri și 1.460 de soldați au rămas în Rusia pentru servicii auxiliare de pază ale depozitelor Armatei Române. Recrutarea s-a sfârșit la 8 ianuarie 1918, fiind trimiși să lupte în rândul trupelor românești un total de 8.513 voluntari, trimiterea acestora în țară făcându-se grupată în 11 eșaloane. Oprirea recrutării nu s-a asociat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament, scopul lor fiind, însă, acela de a întări forța voluntarilor ardeleni veniți de le Kiev pentru a fi puși la dispoziția guvernului basarabean și de a le aduce armamentul și muniția necesare. Cu o zi înainte de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a ordonat dezarmarea voluntarilor. La 28 februarie 1918, "Corpul Voluntarilor" a primit ordin să predea armamentul și să demobilizeze treptat, ceea ce s-a întâmplat până la 1 mai. La Hârlău a continuat să funcționeze o permanență care a avut grijă de depozitele de alimente. O parte dintre voluntari au plecat, totuși, până la urmă, odată cu francezii, spre a lupta în cadrul Legiunilor în curs de formare din Franța și Italia. Din cei aproximativ 20.000 de transilvăneni aflați în martie 1918 în Regat și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și o companie de . În compunerea corpului a mai fost menționat un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I și II i-a fost alocată câte o companie de depozit. După apelul "Comitetului Național Român" din 15 august, cifra voluntarilor înrolați a ajuns la peste 5.000, organizați în 5 batalioane - unul în Kurgan și patru în Petropavlovsk. Noilor voluntari - veniți în număr mare, nu li s-au putut asigura
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie s-au repatriat în grupuri mici, fie s-au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de Catifea din noiembrie 1989 au creat preocupări legate de organizarea Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary. Programul pentru anul 1990 a fost salvat de lansarea mai multor eliberarea filme cehoslovace, care fuseseră închise ani de zile într-un depozit, precum și de apariția unor invitați internaționali precum Miloš Forman, Lindsay Anderson, Annette Bening și Robert De Niro. Organizarea edițiilor viitoare ale festivalului au fost puse însă în îndoială. Problemele financiare și lipsa de interes din partea guvernului, organizatorilor și spectatorilor aproape
Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary () [Corola-website/Science/336074_a_337403]
-
există mențiuni documentare cu privire la aspectul acestor palate. Dincolo de curte se află așa-numita Aripă Engleză, construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea într-un coridor. Parterul a servit pentru parcarea trăsurilor, în timp ce primul etaj era folosit ca depozit de arme și mai târziu ca grânar. Clădirea necesită ample și costisitoare lucrări de renovare. Urmează apoi așa-numitul palat din curte, ridicat în secolul al XVII-lea, cu două camere boltite așezate una deasupra celeilalte. El urmează a fi
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
forțe inamice cu un efectiv de 1.000-1.200 de soldați, susținuți de artilerie și două trenuri blindate. Reacția energică a trupelor române a fost temperată de opunerea Aliaților, permițându-se numai ocuparea localității Zam, unde se afla un mare depozit, pe care trupele ungare ar fi dorit să îl ridice. În zorii zilei de 23 februarie 1919, în sectorul Brigăzii 13 Infanterie trupe ungare venite dinspre Aghireș și Crișeni au surprins cu efective numeroase trupele române, care s-au retras
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de explozia accidentala a depozitului de muniție aflat aici și apoi de bombardamentele armatelor aliate. Începând din 2009 ea a fost supusă unor ample lucrări de restaurare și conservare, fortăreața fiind „una dintre rarele curți domnești conservate ale conducătorilor medievali sârbi”. a fost declarată în
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
cetatea fiind apărată de forțele militare sârbe. În cele din urmă, Semendria a fost capturată de otomani în 1459, ceea ce a dus la destrămarea statului medieval sârb. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele germane au folosit cetatea că depozit de muniție. Pe 5 iunie 1941, muniția a explodat accidental, afectând întreaga cetate Semendria, precum și așezările umane aflate la o distanță de până la 10 kilometri. O mare parte a zidului sudic al cetății a fost distrus, stația de cale ferată
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
1 și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au executat raiduri intense de bombardament și mitraliere ale pozițiilor germane. Raidurile aeriene au vizat pozițiile cunoscute ale bateriilor artileriei antiaeriene, ca și a clădirilor care adăposteau soldați și depozite militare. Între timp, primul val decolat a suferit pierderi minime. Primii care au aterizat la 12:40 au fost parașutiștii din Compania a 21-a independentă, care au marcat zonele de aterizare pentru planoare și de lansare pentru valurile principal
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
colțurile cartierului, una la colțul mărginit de strada Buiucani (Maria Cibotari) și alta - de strada Meșceanskaia (Sfatul Țării), cu arhitectura identică și simetrică față de blocul central. În 1915 în una din ele, alcătuită din patru încăperi, se afla arhiva și depozitul Zemstvei. Arhitectura fațadelor repetă motivul grupului din trei ferestre, conturate de o arhivoltă comună. Clădirea de la colțul cu strada Sfatul Țării servește azi ca sediu al Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. Cantina a fost construită la un interval
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
este un depozit distribuit pentru aplicații mobile care rulează pe sistemul de operare Android. În , spre deosebire de Google Play Store, nu există un magazin unic și centralizat și fiecare utilizator gestionează propriul lor magazin. Există 3 versiuni. Aptoide, Aptoide TV (o ediție pentru Televizoarele
Aptoide () [Corola-website/Science/336828_a_338157]
-
este open source, si exista mai multe variante, cum ar fi F-Droid. Comunicarea între client și servere se face utilizând un protocol bazat pe XML. Conceptul este inspirat de managerul de pachete APT, care poate lucra cu mai multe surse (depozite). Atunci cand utilizatorul dorește un pachet, ei folosesc clientul pentru a căuta locația unde aplicația este stocata. Numele Aptoide este format din cuvintele "APT" (managerul de pachete Debian) și "oide" (ultima silaba a "Android"). Acesta este frecvent utilizat pentru a obtine
Aptoide () [Corola-website/Science/336828_a_338157]
-
de Distribuție Google Play. Aceasta este aceeași clauză care blochează aplicația Amazon Appstore să fie disponibilă prin intermediul Google Play. Instalarea Aptoide cere utilizatorilor pentru a permite instalarea de la "Surse necunoscute" în setările Android. După instalarea Aptoide, utilizatorul poate adaugă magazinele (depozite). În afară de cel implicit (Apps), multe altele sunt disponibile din diferite magazine. Atunci cand un magazin este adăugat folosind URL-ul de la magazin, Aptoide preia lista de aplicații și o salvează la nivel local. Utilizatorul poate apoi naviga în aplicații sau caută
Aptoide () [Corola-website/Science/336828_a_338157]
-
sursă corespunzătoare pachetului, pe compilator și alte pachete care compilarea o cere. Hash-uri criptografice determina exact dependentele de compilare și execuție a fiecare pachet, și fiecare pachet sursă sau binar este reprezentat de un astfel de un hash. Ca urmare, depozitele centrale de pachete binare permit o optimizare transparență a funcționării de bază a pachetului manager (similar cu un "cache" de pachete indexate de un hash criptografic). Dependentele sunt rezolvate printr-un sistem funcțional echivalent cu legăturile hard (hard linking), în
Nix (gestionar de pachete) () [Corola-website/Science/336865_a_338194]
-
fost căptușite cu cărămidă roșie (rezistente la foc), de unde provine și denumirea „Moara Roșie”. Moara era dotată cu utilaj german performant, fapt ce i-a permis să funcționeze până în anii 1950. În epoca sovietică, clădirea morii a fost utilizată drept depozit. Moara este o clădire masivă, în patru niveluri, ridicată pe un plan rectangular. Aripa laterală aliniată cu latura alungită străzii este mai joasă. Fațada principală a clădirii conține un rezalit central, prin care are loc intrarea, evidențiată în partea superioară
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
din 1997 (pietonizarea a început în 1996), secțiunea stradală cuprinsă între strada Agion Asomaton și strada Peiraios a avut legătură cu utilizarea în scop industrial a terenurilor de pe strada Peiraios în secolele al XIX-lea și al XX-lea, cu depozitele de mărfuri, cu punerea în funcțiune a căii ferate între Atena și Pireu și a șoselei ce leagă strada Peiraios și strada Iera Odos. Pentru a îmbunătăți imaginea zonei și a extinde situl arheologic de la Kerameikos pentru a-l integra
Strada Ermou (Atena) () [Corola-website/Science/336892_a_338221]
-
Nr. 2", fiind încadrat în Batalionul III. Cariera sa promițătoare a primit o lovitură în toamna anului 1904, ca urmare a unei dispute cu superiorul său ierarhic, motiv pentru care a fost mutat disciplinar într-un post secundar, la un depozit al " Batalionului de Artilerie de cetate Nr. 3" din Petrovaradin. Cu toate acestea, a reușit, totuși, să se facă remarcat, astfel că, în 1906, a fost transferat la "Comandamentul de Inspecție al Artileriei Nr. 4" din Sarajevo, de unde, la cererea
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Fort XI" (cu câteva zeci de guri de foc de artilerie grea), subordonat fiind "Brigăzii 93 Landsturm". În noaptea din 21 spre 22 martie 1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în aer cazematele și depozitele armatei din fort, după care a ajuns prizonier de război al Armatei Imperiale Ruse. Până în vara anului 1915 Kadlec a stat într-un lagăr pentru ofițeri din Kiev, fiind, ulterior, transferat la Kazalinsk. În primăvara anului 1916 a luat legătura
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]