75,990 matches
-
sub influența capitalismului care se dezvoltă și a ideilor revoluționare caracteristice acestui secol numit epoca Luminilor, iar secolul se termină cu Revoluția care face Franța să intre în epoca modernă. Dacă ordonanțele date în secolul al XVI-lea referitor la folosirea francezei în administrație și justiție n-au fost scrupulos urmate sau au fost impuse numai în unele provincii, în secolul al XVII-lea alte ordonanțe o impun rând pe rând în Béarn (1621), Flandra (1684), Alsacia (1685), Roussillon (1700) etc.
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în franceza standard actuală. Încă se mai folosește pronumele demonstrativ neutru "ce" în propoziție incidentă, în construcții care în secolul următor vor fi proscrise: "ce m’a-t-il dit" „mi-a zis el”. În ceea ce privește pronumele interogative, în acest secol impun lingviștii folosirea lui "qui ?" „cine?” ca substitut numai pentru nume de persoane. "Quel ?" „care?” poate fi încă folosit nu numai ca adjectiv, ci și ca pronume, în loc de "lequel": "Quel des trois [...] faut-il que je préfère ?" „Pe care din cei trei să-l
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mult ca perfect cu aceeași valoare, dar îl va înlocui în mare măsură în a doua jumătate a secolului următor. Dacă până atunci negarea simplă a verbului se făcea în principal numai cu negația "ne", în franceza clasică se generalizează folosirea în acest caz a două cuvinte negative, "ne ... pas". În sintaxa propoziției enunțiative, în secolul al XVII-lea se generalizează complet exprimarea subiectului printr-un cuvânt aparte și ordinea subiect + predicat + complement. Mai persistă plasarea pronumelui personal aton cu funcție de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
persistă plasarea pronumelui personal aton cu funcție de complement al unui verb la infinitiv înaintea verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru o acțiune efectuată de un subiect diferit de cel al verbului regent: "Rends-le moi sans te fouiller" fr. mod. "Rends-le-moi sans que je te fouille" „Dă-mi-l înapoi fără să te scotocesc eu”. În domeniul lexicului, standardizarea
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
internațională de neologie și terminologie și Consiliul internațional al limbii franceze. În principalele țări francofone există și o legislație referitoare la limbă. În Franța este vorba de „legea Toubon” din 1994, care prevede în ce documente și situații este obligatorie folosirea francezei: prezentarea bunurilor și serviciilor, informațiile destinate consumatorilor, inscripțiile și informațiile din locurile publice, contractele încheiate de persoane publice, contractele de muncă, ofertele de serviciu, documentele interne ale întreprinderilor destinate salariaților. Se prevede de asemenea că limba de predare în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
publice, contractele de muncă, ofertele de serviciu, documentele interne ale întreprinderilor destinate salariaților. Se prevede de asemenea că limba de predare în învățământ este franceza. Această lege conține și sancțiuni. În Comunitatea Franceză din Belgia există un decret care prevede folosirea de termeni francezi în locul termenilor străini în documentele de interes public, dar respectarea sa nu poate fi urmărită, pentru că nu prevede sancțiuni. În Québec, deși nu este stat suveran, este totuși în vigoare "Carta limbii franceze" din 1977, conform căreia
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cu cuvinte de specialitate vehiculate de lucrări de popularizare, ziare și reviste, dicționarele epocii. În cursul secolului al XX-lea, literatura se eliberează din ce mai mult de normele lingvistice clasice și prezintă un spectru foarte larg și variat de folosire a limbii. În varianta vorbită a registrului curent, și mai ales în varianta sa scrisă, precum și în registrul elevat, normele sunt respectate. Limbajul mijloacelor de informare în masă este influențat de franceza vorbită de majoritatea populației, mai ales de lexicul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut este de respectat în scris, dar dispare în vorbire în puținele cazuri când se aude în mod normal. Astfel, dacă se scrie "les fautes qu’il a
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
o eficacitate terapeutică modestă, care este mai degrabă ipotetică, constituită pe baza unor deducții plecând de la unele cercetări experimentale. Probabil efectul placebo are un rol foarte important. În general aceste efecte a lor sunt puțin susținute de studii clinice convingătoare. Folosirea medicației neurotrope a stârnit controverse asupra eticii utilizării acesteia, în situația în care disponibilitatea și prescrierea medicamentelor de acest tip nu ar fi reglementate. Ele mai sunt (popular) cunoscute și ca neuroamplificatori, medicamente „istețe” () sau chiar „viagra pentru creier”.
Nootrop () [Corola-website/Science/331807_a_333136]
-
avantajul cadenței mari a tunurilor cu calibru mai mic. Menținerea distanței mari între nave evita în general amenințarea din partea torpilelor și consolida și mai mult nevoia de tunuri grele, și toate cu același calibru pentru a reduce neplăcerile provocate de folosirea mai multor tipuri de muniție. În 1903, proiectantul naval italian Vittorio Cuniberti a formulat pentru prima dată conceptul unui cuirasat, având toate tunurile de mare calibru. Deoarece Marina italiană nu a pus în aplicare ideile sale, Cuniberti a scris un
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
deținătorii limbii arabe” (Nadia Anghelescu). Încă din perioada de dinaintea apariției Islamului, limba arabă era pusă la loc de onoare de către triburile beduine ce locuiau în Peninsula Arabă. Stilul nomad de viață al acestor grupuri a impus o importantă trăsătură - oralitatea, folosirea cuvântului în scopul creării unei forme de artă. A existat încă din această perioadă și până în zilele noastre, în cadrul poporului arab, o fascinație pentru cuvântul rostit frumos, pentru elocvență după cum spune W. Polk: „Limba nu este o formă de artă
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
a personalităților culturale de atunci, , fervent antirăzboinic și filofrancez convins, a realizat o bogată operă în care a satirizat militarismul german și ororile războiului. Ca urmare a poziției sale contrară tendințelor politice ale vremii, a fost deportat în lagărul de la Folosire: , Bulgaria, pentru o perioadă de un an și jumătate. Salonul Internațional de Caricatură „"Nicolae Petrescu-Găină"” organizat anual sub patronajul Muzeului de Artă din Craiova îi poartă numele din anul 2007. Nicolae (Nicu, Nae) S. Petrescu s-a născut într-o
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
prea impunătoare, și ar costa prea mult pentru licențiere. Când a realizat că ar costa prea mult și să comande un cântec, Remo a căutat o piesă în stilul anilor '80, realizată de un artist independent, ceea ce a dus la folosirea melodiei "Push Play". Piesa conține o combinație de chitară electrică și chitară acustică, chitară bass și orgă, cu mostre de la Fender Rhodes în locul pianului. Remo a cântat el însuși la instrumente. Jocul a fost anunțat în martie 2014, având o dată
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
să reprezinte interesele cetățenilor și al agenților economici. O altă componentă a deciziilor sunt instrumentele deciziilor americane care sunt vectorii prin care se realizează politica externă americană. Vorbim despre instrumentul diplomatic și economic și despre cel militar în sensul de folosire a forței și amenințare cu forța. Nu vorbim de război ca atare. Începând cu instrumentul diplomatic atunci când vorbim de Departamentul de Stat - ca structură decizională din zona tehnica - se pune în practică corpul diplomaților specializați (Foreign service) a suferit mai
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
beneficii. Apariția arsenalului atomic a ridicat o problemă s-a arătat că arma atomică nu este una obișnuită, nu i se atașează doar semnificații militare. Se vede cum se rescrie, reformează concepția americană asupra armelor. Înarmarea atomică a însemnat și folosirea în sens diplomatic și au existat mai multe strategii, când aveau superioritatea atomică, s-a folosit acela de constrângere, au fost instrumente de pregătire psihologice. În termeni militanți și strategici s-a tradus în doctrina masiv retaliasion- a funcționat parțial
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
relații cele 2 supra puteri. Era vorba de interesele și de acceptarea de către China. Din ani60 China nu pare să fie atentă la acest argument , iar din anii 70 relațiile se îmbunătățesc și relațiile nucleare nu își mai au rostul. Folosirea forțelor convenționale s-au manifestat în relațiile cu noul stat socialist și mai ales față de statele din lumea a treia. Folosirea armelor convenționale în susținerea actelor diplomatice, a continuat să fie folosită și în dinamica dintre relațiilor dintre S.U
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
atentă la acest argument , iar din anii 70 relațiile se îmbunătățesc și relațiile nucleare nu își mai au rostul. Folosirea forțelor convenționale s-au manifestat în relațiile cu noul stat socialist și mai ales față de statele din lumea a treia. Folosirea armelor convenționale în susținerea actelor diplomatice, a continuat să fie folosită și în dinamica dintre relațiilor dintre S.U.A și URSS. În 1984 și 85 s-au desfășurat cele mai mari , s-au exersat manevre ale forțelor NATO inclusiv
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
s-au exersat manevre ale forțelor NATO inclusiv ale forțelor tactice. Arătau URSS capacitatea NATO de a rezista unui atac terestru, arătau că ei puteau rezista. Sunt o serie de studii de pildă care, arată că SUA au amenințat cu folosirea forțelor militare pentru obținerea unor obiective politice în cazurile dintre 215-226. În 1976 - 2000 s-au folosit un nr. cel puțin el în asemenea cazuri. Cea mai comună formă este simpla prezență, exerciții de rutină, vizite. E una dintre formele
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
asupra unui stat. Este vorba de apariția în proximitatea unui stat, de intrarea unei nave în apele teritoriale, într-un mediu potențial ostil. Ce s-a putut observa pe o perioadă lungă a fost că în imensa majoritate a cazurilor, folosirea instrumentelor militare a avut rezultate mai ales în contextul sprijinirii, unui lider politic al unui aliat, a avut o mult mai mare succes, atunci când a fost folosit în scopul unei amenințări. Nu a fost suficient în cazul Libanului invazia siriană
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
siriană nu a putut fi stopată. A trebui să folosească forța militară și bombardeze pozițiile siriene din munții Libanului. Simpla amenințare nu descurajează suficient dictatorii sau statele care se opun SUA din diferite motive. O altă concluzie a fost că folosirea demonstrativă a forțelor militare au fost instrumente politice cu o eficiență pe termen scurt. Pe termen lung, fără a fi însoțite de acțiuni diplomatice nu s-au bucurat de un succes asemănător. Succesul acestora este relativ. Campania aeriană împotriva Serbiei
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
Williams, jocul a fost intenționat să conțină gameplay narativ, în care jocul trebuie să fie jucat fără cutscene-uri și ca întreaga poveste să fie relatată numai prin secvențe de gameplay. Cu toate acestea, idea a fost abandonată, echipa crezând că folosirea cutscene-urilor ajută jucătorii să fie mai conectați emoțional și pentru a avea secvențe mai dramatice. Cu toate că protagonistul Martin Walker a fost proiectat pentru a fi cât mai simplu posibil, pentru ca jucătorii să se asemene cu personajul, echipa i-a adăugat
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
pe care anumiți soldați o pot experimenta în timpul războiului. El a adăugat că războiul nu este așa de simplu și imatur cum este redat în diferite shootere. Din această cauză, tema jocului se reflectă pe aspectul moral al războiului. Prin folosirea acestei teme, echipa a sperat să relateze o poveste și o experiență care să se simtă realistă, arătând schimbările mentale a combatanților în timpul și după terminarea unui conflict militar, similar filmelor din anii '70 și '80, precum "Plutonul", "Platoșa de
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
în joc. Echipa a sperat ca, prin halucinații, povestea să evolueze, iar jucătorii să devină captivați pe parcursul jocului. Aceste halucinații apar câteodată sub forma unui subtext, în care jucătorii nu-și dau seama de acest lucru. Williams a adăugat că folosirea unui subtext este importantă și că „poveștile bune sunt cele care au lucruri ascunse în ele”. Conform lui Williams, jocul își schimbă scenele prin culoarea albă pentru a semnifica halucinațiile avute de Walker. Jocul are loc în Dubai, oraș distrus
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
oameni în Dubai pentru a examina mediul înconjurător de acolo. Pentru a nu folosi cadrul „murdar și maroniu” obișnuit, echipa a adăugat culori jocului, dar și obiecte precum sticla, marmură, aur, și cristale pentru ca locația să fie vie și vibrantă. Folosirea Dubaiului ca și cadru le-a permis să folosească nisipul ca parte a mecanicilor importante ale jocului. Davis a descris Dubaiul din joc „ca un amestec între elementele din lumea reală și cele fantastice”. Pentru a preveni mecanicile de nisip
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
mai târziu, pe 11 noiembrie s-a semnat Armistițiul de la Compiègne dintre Imperiul German și puterile Antantei, care a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest. În mai 1919 o nouă propunere din partea delegatului Vasile Stoica a avut în vedere folosirea celor 10-15.000 de voluntari români gata de mobilizare, împotriva bolșevismului rus, maghiar, ucrainean și bulgar. Nici acest proiect nu s-a finalizat. Deși fără un succes concret, demersurile duse pentru înființarea unei legiuni românești alăturate activității duse pentru susținerea
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]