79,378 matches
-
montată pe un ax comun cu turbină suflantei, aceasta fiind legată de conductele de admisie în așa fel, încît aerul de admisie este comprimat cu o presiune dorită în cilindrul motorului, în ciclul de admisie al acestuia. Prin mărirea presiunii aerului, aceasta poate atinge o temperatură mai ridicată, ceeace duce la o densitate mai redusă, deci aerul trebuie răcit cu ajutorul unui răcitor intermediar (eng. = „"intercooler"”). Aerul răcit avand acum un volum mai mare, cantitatea de combustibil duce la ridicarea puterii motorului
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
așa fel, încît aerul de admisie este comprimat cu o presiune dorită în cilindrul motorului, în ciclul de admisie al acestuia. Prin mărirea presiunii aerului, aceasta poate atinge o temperatură mai ridicată, ceeace duce la o densitate mai redusă, deci aerul trebuie răcit cu ajutorul unui răcitor intermediar (eng. = „"intercooler"”). Aerul răcit avand acum un volum mai mare, cantitatea de combustibil duce la ridicarea puterii motorului. Presiunea de supraalimentare a aerului este reglata mecanic, electronic sau combinat. Electronic, reglarea e făcută de
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
o presiune dorită în cilindrul motorului, în ciclul de admisie al acestuia. Prin mărirea presiunii aerului, aceasta poate atinge o temperatură mai ridicată, ceeace duce la o densitate mai redusă, deci aerul trebuie răcit cu ajutorul unui răcitor intermediar (eng. = „"intercooler"”). Aerul răcit avand acum un volum mai mare, cantitatea de combustibil duce la ridicarea puterii motorului. Presiunea de supraalimentare a aerului este reglata mecanic, electronic sau combinat. Electronic, reglarea e făcută de "ECU" ("Electronic Control Unit" - calculatorul central). Pentru realizarea acestor
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
temperatură mai ridicată, ceeace duce la o densitate mai redusă, deci aerul trebuie răcit cu ajutorul unui răcitor intermediar (eng. = „"intercooler"”). Aerul răcit avand acum un volum mai mare, cantitatea de combustibil duce la ridicarea puterii motorului. Presiunea de supraalimentare a aerului este reglata mecanic, electronic sau combinat. Electronic, reglarea e făcută de "ECU" ("Electronic Control Unit" - calculatorul central). Pentru realizarea acestor reglaje se utilizează informații din zona de admisie, înainte de suflanta (depresiune) cît și după suflanta (suprapresiune). În funcție de aceste informatii de
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
turbo supraalimentare este compus din două părți esențiale: corpul carcasei cu turbină de antrenare și carcasa cu turbină suflanta, de unde se derivează și denumirea agregatului în "„turbo”". Gazele de evacuare antrenează turbină care la rîndul iei, antrenează suflanta. Suflanta aspiră aerul curat din filtrul de aer și îl comprima spre cilindrul motor. Ambele turbine șunt poziționate pe un ax comun care este montat într-o bucșa de alunecare uns cu ulei sub presiune, sau și rulmenți speciali. Cînd carcasa turbinei necesită
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
două părți esențiale: corpul carcasei cu turbină de antrenare și carcasa cu turbină suflanta, de unde se derivează și denumirea agregatului în "„turbo”". Gazele de evacuare antrenează turbină care la rîndul iei, antrenează suflanta. Suflanta aspiră aerul curat din filtrul de aer și îl comprima spre cilindrul motor. Ambele turbine șunt poziționate pe un ax comun care este montat într-o bucșa de alunecare uns cu ulei sub presiune, sau și rulmenți speciali. Cînd carcasa turbinei necesită o răcire suplimentară, aceasta prin
Grup de turbosupraalimentare () [Corola-website/Science/314063_a_315392]
-
, este dotatarea cu unul sau mai multe compresoare mecanice, sau cu turbocompresor, sau cu ambele din aceste piese auxiliare ale motorului cu ardere internă pentru supraalimentarea acestuia cu aer. Tehnologia "turbo" este folosită la majoritatea moderne. Cînd sunt combinate aceste două sisteme de comprimare a aerului în galeria de admisie la motoare, atunci se numește: „"Twincharged"” (eng. "twin" = dublu, "charged" = încărcat). Acest sistem de comprimare se folosește la VW
Supraalimentarea motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/314062_a_315391]
-
mai multe compresoare mecanice, sau cu turbocompresor, sau cu ambele din aceste piese auxiliare ale motorului cu ardere internă pentru supraalimentarea acestuia cu aer. Tehnologia "turbo" este folosită la majoritatea moderne. Cînd sunt combinate aceste două sisteme de comprimare a aerului în galeria de admisie la motoare, atunci se numește: „"Twincharged"” (eng. "twin" = dublu, "charged" = încărcat). Acest sistem de comprimare se folosește la VW "(TSI)", sau Audi "(FTSI)", unde compresorul acționat mecanic la turațiile mici comprimă aerul pîna la turația motorului
Supraalimentarea motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/314062_a_315391]
-
sisteme de comprimare a aerului în galeria de admisie la motoare, atunci se numește: „"Twincharged"” (eng. "twin" = dublu, "charged" = încărcat). Acest sistem de comprimare se folosește la VW "(TSI)", sau Audi "(FTSI)", unde compresorul acționat mecanic la turațiile mici comprimă aerul pîna la turația motorului de 2000 r/min. (min), după care o clapetă de reglare, reglează participarea turbocompresorului la comprimarea aerului și de la turația motorului de peste 3500 r/min. (min) acesta preia încărcarea iar compresorul mecanic este decuplat electromagnetic.
Supraalimentarea motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/314062_a_315391]
-
sistem de comprimare se folosește la VW "(TSI)", sau Audi "(FTSI)", unde compresorul acționat mecanic la turațiile mici comprimă aerul pîna la turația motorului de 2000 r/min. (min), după care o clapetă de reglare, reglează participarea turbocompresorului la comprimarea aerului și de la turația motorului de peste 3500 r/min. (min) acesta preia încărcarea iar compresorul mecanic este decuplat electromagnetic.
Supraalimentarea motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/314062_a_315391]
-
a sau combustia este o reacție chimică exotermă între un combustibil și un oxidant, însoțită de degajare de căldură și, uneori și de lumină (flacără). În marea majoritate a arderilor din tehnică oxidantul este oxigenul din aer. În acest caz reacția de ardere se produce prin intermediul radicalilor reactivi. Condițiile necesare arderii se realizează prin însuși procesul de ardere, degajarea de căldură menținând temperatura înaltă, necesară producerii radicalilor. Într-o ardere completă, un compus reacționează cu un oxidant
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
combustibilului cu elementul oxidant. De exemplu: Un alt exemplu simplu este arderea hidrogenului cu oxigen, din care rezultă doar vapori de apă, reacție folosită la motoarele rachetă: 2 + → 2(v) + căldură În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct de vedere al arderii doar oxigenul contează, în termodinamică aerul este considerat ca un amestec volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de ardere să intre și
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
cu oxigen, din care rezultă doar vapori de apă, reacție folosită la motoarele rachetă: 2 + → 2(v) + căldură În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct de vedere al arderii doar oxigenul contează, în termodinamică aerul este considerat ca un amestec volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot. a metanului în aer
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
aerul este considerat ca un amestec volumic de 21 % oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, în reacția de ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot. a metanului în aer este deci: Azotul nu participă la reacțiile chimice de ardere, dar preia din căldura degajată prin ardere, răcind flacăra. De aceea, dacă este nevoie de temperaturi mari, de exemplu în metalurgie, arderea se face în atmosferă îmbogățită în oxigen. Termenul
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
de ardere, dar preia din căldura degajată prin ardere, răcind flacăra. De aceea, dacă este nevoie de temperaturi mari, de exemplu în metalurgie, arderea se face în atmosferă îmbogățită în oxigen. Termenul generic pentru produsele rezultate din arderea combustibililor în aer este "gaze de ardere". În realitate, procesele de ardere nu sunt niciodată complete, nici din punct de vedere fizic (în jargon: "ardere incompletă"), nici din punct de vedere chimic (în jargon: "ardere imperfectă"). În gazele de ardere rezultate din arderea
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
la care se adaugă două componente care formează "balastul": apa (W - notația provine din ) și cenușa (A - notația provine din ). Se consideră că elementele C, S și H ard, conform reacțiilor: Oxigenul se consideră că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente: azotul, apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic. În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
formată din hidrocarburi CH, hidrogen (H), oxizi de carbon (CO și CO), hidrogen sulfurat (HS), azot (N), oxigen (O) și vapori de apă (HO). Elementele combustibile ard conform reacțiilor: Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte componente nu reacționează.
Ardere () [Corola-website/Science/314072_a_315401]
-
lui Frank Lloyd Wright, Thomas A. Heinz, pentru terminarea și realizarea proiectului. Designul lui Heinz a oferit și soluții de încălzire și răcire care sunt ale sale, fiind moderne, dar nefiind parte a conceptului original a lui Wright, așa cum sunt aerul condiționat și încălzirea radiala. De asemenea, Heinz a adăugat "pălării de protecție" pentru cele șase cămine ale casei știut fiind că Wright nu adaugă aceste elemente de protejare în proiectele sale. Designul casei este "organic" încorporat topografiei insulei. O rocă
Casa Massaro () [Corola-website/Science/314093_a_315422]
-
Alexandru Tzigara-Samurcaș, care a vrut să o expună in interiorul Muzeului de Etnografie și Arta Națională. A ales-o special atât de mică (12/5 m), dar s-a gândit că și-ar pierde farmecul dacă n-ar fi in aer liber, și astfel a ținut-o in depozit, negăsindu-i locul. Cam prin anii '50, Gheorghe Focșa, directorul de la Muzeul Satului, a adus-o în muzeu. Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Satului, a declarat: Patriarh Daniel a spus: „Această
Biserica de lemn din Turea () [Corola-website/Science/314118_a_315447]
-
din oraș și din portul Constanța. El a primit de asemenea și funcția de secretar al organizației județene Constanța a UTC. După afirmațiile lui Vartan Arachelian și Corneliu Coposu, Sârbu a făcut parte dintr-un grup care a aruncat în aer un depozit de armament german din Constanța și a semnalat noaptea avioanelor militare sovietice obiectivele de bombardat din oraș, încălcând camuflajul instaurat de autorități. La data de 22 iunie 1941 (zi în care a început Operațiunea Barbarossa), Sârbu participa împreună cu
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
Timp de decenii, fanii l-au îndemnat să scrie o continuare, lucru pe care l-a făcut în 1982, cu "Marginea Fundației" și, ulterior, cu "Fundația și Pământul". Aceste două volume - și în special ultimul - adună laolaltă firele lăsate în aer, dar deschid o cale nouă. După spusele soției sale, Janet Asimov, din biografia lui Asimov "It's Been a Good Life", el nu avea idee cum să continue după "Fundația și Pământul", astfel încât s-a apucat de scrierea celor două
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
se petrece între prima și a doua parte a "Fundației Renăscute"; "Fundație și Haos" are loc simultan cu primul capitol al "Fundației", umplând cadrul; "Triumful Fundației" prezintă înregistrarea mesajelor holografice necesare Fundației și adună laolaltă anumite fire narative lăsate în aer. Cele trei cărți sunt cunoscute sub numele colectiv de "A doua trilogie a Fundației". În epilogul "Triumfului Fundației", Brin declară că poveste lui Hari Seldon nu este deloc încheiată, lăsând deschisă posibilitatea scrierii unei continuări a cărții. Ulterior, el a
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
erodarea și uzarea rapidă a paletelor turbinelor și a pompelor hidraulice, a elicelor navelor maritime etc. Aceste stricăciuni pot fi evitate utilizând diferite metode de protecție împotriva efectelor sale distructive, de la cele tehnologice (folosirea materialelor rezistente) până la cele fizice (insuflarea aerului, folosirea curentului electric, a câmpului magnetic ș.a.). Fenomenul de cavitație poate fi evitat printr-o proiectare și exploatare rațională a materialelor și organelor de mașini. Alierea oțelurilor ridică rezistența acestora la distrugerea prin cavitație. Oțelurile înalt aliate cu 12... 14
Cavitație () [Corola-website/Science/314174_a_315503]
-
cele ofensive, era nevoie de forțe rapide de intervenție. Francezii au luat în considerație utilizarea forțelor aeropurtate pentru desfășurarea unor atacuri rapide cu mult timp înaintea germanilor. Încă din 1936, francezii au început proiectarea unor tancuri ușoare, transportabile pe calea aerului, dar planurile au fost abandonate în 1940 datorită lipsei unor aparate de zbor capabile să le transporte. O divizie navală și una de infanterie au fost desemnate să ocupe Zealand pentru blocarea regiunii Westerschelde și interzicerea unei traversări germane. Tot
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
germanii s-au deplasat până în apropierea podurilor. Câțiva germani purtau uniforme ale poliției militare olandeze, pretinzând că escortează un grup de prizonieri de război. Astfel, germanii doreau să surprindă echipele de geniști olandezi, care aveau ordin să arunce podurile în aer în caz de atac german. Unii dintre „polițiștii militari” erau cetățeni olandezi, membri ai "Nationaal-Socialistische Beweging", (Partidul Nazist Olandez). Tentativa de cucerire a podurilor a eșuat în cele mai multe cazuri iar podurile au fost aruncate în aer, în două dintre cazuri
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]