9,974 matches
-
Deocamdată poliția reușise să-i țină în frâu, dar chiar în momentul acela erau răspândiți pe drum, pândind, asaltând casa cu un întreg arsenal de teleobiective, sau stând posaci în mașinile lor, în speranța că vor sări în fața oricui va îndrăzni să se aventureze pe alee. — Mă întreb dacă lucrurile vor reveni vreodată la normal, spuse Michael. Se întoarse brusc spre Phoebe. O să vii curând să mă vezi la Londra, da? — Cu siguranță. Cât de curând. Mâine sau pomâine. Nu știu ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de răchită În mână, mare cam cât un cărucior de copil. S-a oprit la intrarea În biroul Mirandei, părând a se teme că mocheta cenușie și moale se va transforma În nisip mișcător sub pantofii ei Jimmy Choo dacă Îndrăznește să treacă pragul. — Bună, Em, am aici toate fustele. Îmi pare rău că a durat așa de mult, dar e greu să găsești lumea la lucru, e perioada asta proastă dinainte de Ziua Recunoștinței. În orice caz, sper să fie aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu sunt aici ca să o cumpere, ea vrea să iei tu două exemplare și să le trimiți la Teterboro. Avionul o să le ducă de acolo la Paris, a recapitulat ea pe un ton rece, de parcă m-ar fi provocat să Îndrăznesc vreun comentariu cu privire la ridicolul unor asemenea instrucțiuni. Mi-am amintit din nou că Emily ar face orice - la propriu - dacă asta Însemna să Îi ofere o cât de mică plăcere Mirandei. Mi-am dat ochii peste cap și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily privindu-mă și știam că privirea pe care mi-o aruncă era una de simpatie și ură: Îi părea rău că trebuie s-o iau de la capăt cu coșmarul de iad prin care tocmai trecusem, dar mă ura pentru că Îndrăzneam să fiu supărată pe chestia asta. În fond, un milion de fete ar face moarte de om pentru slujba asta, nu? Și așa, cu un perceptibil suspin - artă În care mă perfecționasem de la o vreme, adică să fie destul de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Hai să luăm niște sandviciuri, OK? Portarul a zis că e un magazinaș foarte bun patru străzi mai Încolo. ↔ — Biroul Mirandei Priestly, am răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea tuturor celor care Îndrăzneau să mă Întrerupă din activitatea de transmitere‑primire e‑mailuri. — Bună, tu ești, Em‑Em‑Em‑Emily? a Întrebat o voce chinuită, bâlbâită de la celălalt capăt al firului. Nu, sunt Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei, am zis eu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
șocului, și am văzut un număr apreciabil de Tocători Întorcându‑se spre noi ca să afle ce se petrece. Tipii au Început să arate spre noi și să șușotească, la fel de șocați ca Miranda Însăși de faptul că o asistentă de nimic Îndrăznise să‑i spună așa ceva - și nu tocmai Încet - uneia din cele mai cunoscute legende În viață din lumea modei. — Ahn‑dre‑ah! M‑a Înhățat de braț cu o mână ca o gheară de vultur, dar eu mi l‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
recunoșteam, la cafeneaua Starbucks de pe 57 Street. Trecuseră aproape cinci luni de când fusesem aici ultima oară și mă căznisem să țin În echilibru tava cu cafele și snack‑uri ca să mă Întorc la Miranda Înainte să mă dea afară pentru că Îndrăzneam să respir. Dacă mă gândeam bine, fusese mult mai bine că mă dăduse afară pentru că strigasem la ea să se ducă dracului decât pentru că adusesem două pachețele cu zaharină În loc de două cuburi de zahăr. Același rezultat, dar alt joc. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
RÎse. - Unchiul Horace nu aude. N-ar zice nimic, chiar dac-ar auzi. Nu-l preocupă asemenea lucruri. Se opri din tuns și-l Împunse În umăr cu vîrful foarfecii. — Duncan, nu i-ai spus?! — Bineînțeles că nu. — Să nu-ndrăznești! — Pe cuvînt de onoare. Își linse degetul, Își atinse pieptul, apoi Își ridică privirea spre ea, zîmbind În continuare. Ea nu-i răspunse la zîmbet. — Nu-i o chestiune cu care să glumești. Dacă nu-i de glumit, de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi fost asta! „Dragă Phyllis, mi-ar plăcea la nebunie să bem ceva Împreună cîndva, dar vezi, prietena mea este ceea ce se numește tipul gelos. Dacă ai fi căsătorită, sau teribil de urîtă, sau infirmă, lucrurile ar sta altfel, Îndrăznesc să spun. Dar cu o femeie celibatară, chiar vag atractivă - draga mea, nu aș putea risca! Chiar dacă fata n-ar fi homo; se pare că sînt atît de irezistibilă, Încît chiar de n-ar fi o lesbiană Înveterată În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe deasupra frînei. Trebuia să meargă Înainte, fără să conteze pe unde treceau. Dacă te implicai Într-un nou incident, acesta se putea dovedi fatal. Dar, Întotdeauna, Îi venea greu să se depărteze de pericol. Luă hotărîrea și opri dubița cît Îndrăzni de aproape de cilindrul care sfîrÎia. — Nu am de gînd să las ca strada asta să ia foc, zise ea, deschizînd ușa și sărind. Nu-mi pasă ce-o să spună Binkie. Privi În jur, văzu o grămadă de saci cu nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rost să te gîndești la asta, nu-i așa? Asta răspundea toată lumea la tot felul de Întrebări de acest gen. S-ar putea să sărim mîine În aer. PÎnă atunci... ei bine, n-aș vrea să mă afișez. N-aș Îndrăzni, de exemplu, să-i spun mamei mele! Dar de ce aș face-o? E o chestie Între mine și Kay, iar noi sîntem două femei mature. Facem vreun rău cuiva? Julia o urmări o clipă, apoi mai turnă ceai din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că ea trebuie să mănînce restul. Fructul era acrișor și uscat - bucățile se rupeau ușor. Dar senzația sucului strivit pe limbă era minunată. — Acum deschide-ți cadoul, spuse Kay nerăbdătoare, după ce Helen termină portocala. Helen Își mușcă buza. — De-abia Îndrăznesc. Ce cutie frumoasă! O luă cu timiditate. O aduse lîngă ureche și o scutură jucăuș. CÎnd Începu să scoată capacul, cu multă delicatețe, Kay rîse de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-o stric. — Nu contează. Nu, zise Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îngrozit. — Înțelegeți că, dată fiind legislația, riscul pe care mi-l asum este foarte serios, zise el depărtîndu-și mîinile. — Prietenul meu mi-a spus șaptezeci și cinci. Nu am decît șaptezeci și cinci. Șaptezeci și cinci ar fi fost de ajuns acum o lună. Aș mai Îndrăzni să spun că șaptezeci și cinci ar fi de ajuns dacă ați merge la un altfel de om. Eu nu sînt așa. Mă gîndesc la sănătatea soției dumneavoastră. Mă gîndesc la propria mea nevastă. Regret. Reggie Își clătină capul dezaprobator. — E-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nucului, ca tari-i cald afarâ...câ mai târzâu pi la vro patru, mă apuc iar di soba lu' Oșlobanu, câ az vreu s-o termin. Stau în fața porții, neștiind ce să fac, țintuită de stâlpul de piatră și nu îndrăznesc să mă mișc incă. Poate ar trebui să-mi fac curaj și să deschid poarta sa intru. Dar nu o fac. Îi privesc încă, pe cei doi cum își vorbesc, sub umbra nucului și nu observ că cineva se apropie
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
mângâie prietenul. Acum însă mâna se izbi cu zgomot sec de zid, un zid din multe pietre colțuroase. Aproape șocată privi în jur și amuți de uimire. Nu-i venea să-și creadă ochilor. Printre buzele strânse de spaimă abia îndrăzni să întrebe: - Cine a ridicat zidul, când? S-a apucat să strige cât o ținea vocea, dar n-a primit niciun răspuns. Atunci și-a prins capul în mâini jelindu-se, iar lacrimile au prins a curge năvalnic. Începu să
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
soției Despre soață spun atât, N-o mai scot din „puișor” Și de-mi sare seara-n gât Parcă-un pic mi-i mai ușor. Prevedere Jumătatea mi-o iubesc, Mă consider soț cu tact, Dar s-o laud nu-ndrăznesc Ca să nu facă infarct. Îndrăgostiții În iubire nu trișează, Chiar și dacă-s amatori, Nimeni nu capitulează, Ambii ies învingători. Intuiția unui holtei Chiar astăzi s-ar căsători (Că-i tânăr, priceput, amabil), O fată dacă ar găsi C-un
GRIGORE DR?GAN by GRIGORE DR?GAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83932_a_85257]
-
și eu...în Europa. G.L.U.P.I. Provocarea bărbaților Așa cum știe și mătușa, Pe timpuri se-arunca mănușa. Acuma altul e antrenul: Sacoul, bluza, sutienul... Îndrăzneală limitată Azi fetele, din cât le-ascult, Se supără în mod subit, De-ai îndrăznit cumva prea mult Și-apoi mai mult n-ai îndrăznit... Unei tinere Păcatul tău nu-atât de greu, Cel scris în ochii cei timizi, Nu-l vede bunul Dumnezeu, Când, de plăcere îi închizi... Valori indiscutabile Mi-a spus o
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
știe și mătușa, Pe timpuri se-arunca mănușa. Acuma altul e antrenul: Sacoul, bluza, sutienul... Îndrăzneală limitată Azi fetele, din cât le-ascult, Se supără în mod subit, De-ai îndrăznit cumva prea mult Și-apoi mai mult n-ai îndrăznit... Unei tinere Păcatul tău nu-atât de greu, Cel scris în ochii cei timizi, Nu-l vede bunul Dumnezeu, Când, de plăcere îi închizi... Valori indiscutabile Mi-a spus o doamnă că e bun poetul Că versul lui o pune
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
său ușor cinic. —Extraordinară culoare În obraji, Kate, ai fost la schi? Colțurile gurii lui Robin tresar ca pentru a forma un zâmbet, dar o sprânceană deasă și argintie se arcuiește arătând spre ceasul de deasupra biroului de tranzacționări. Să Îndrăznesc să pretind că am venit de la 7 și că doar ce-am ieșit să-mi cumpăr un cappuccino? E de-ajuns să arunc o privire până În capătul biroului ca să-mi dau seama că Guy, asistentul meu, rânjește deja cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
relaxante. Stockholm, New York, Hackney. Stat până dimineață să falsific plăcințele cu fructe uscate pentru serbarea de Crăciun a lui Emily - nu vrei să știi. Plus că Pol Pot l-a tuns pe Ben În stil nazist, iar eu nu am Îndrăznit să mă plâng pentru că fusesem plecată și faptul că am fost plecată presupune că am renunțat la Întreaga mea autoritate maternă. Plus că trebuie să-i reamintesc lui Rod „Căpetenia de Trib“ că trebuie să plec mai devreme azi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un fel de ayatolahi fanatici ai zahărului. (Anul trecut, Angela Brunt a decretat o fatwa 2 Împotriva stafidelor.) Paula Îmi cere o sumă imensă de bani, suficientă pentru a plăti organizarea unei petreceri În grădina de la Palatul Buckingham, dar nu Îndrăznesc să pun Întrebări. 08.27: Sunt atât de terminată când ajung În Broadgate Încât Îmi cumpăr două espresso duble de la Starbucks și le dau pe gât ca pe păhărelele de votcă. Am citit undeva că oamenii care suferă din lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șuvițe tari pe obrazul palid. Nu poate să-mi spună ce-o doare. De ce-mi face așa ceva tocmai În noaptea asta? Când trebuie să plec la aeroport În trei ore. Mă Împunge imediat un sentiment de vinovăție pentru că am Îndrăznit să gândesc așa. Și-atunci, exact când am hotărât că nu e decât o Încercare de a mă Împiedica să plec- ca o pisică, Emily presimte plecarea Înainte de a-mi duce eu valiza jos -, scoate mult așteptatul geamăt: —Mami, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
repede ți se Întăresc sfârcurile, transformându-se În două bezele. Rich tocmai mă trage În jos, spre covorașul cu Ursulețul Winnie, când Ben se ridică brusc În fund, se uită la părinții lui cu o privire care spune „cum ați Îndrăznit!“ și apoi arată cu degetul spre el Însuși. (Am menționat că bebelușii sunt și antisex? Ați crede că resimt ceva nostalgie după actul care i-a creat; dar nu, ei par să fie dotați cu o alarmă pentru Înlăturarea amenințării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă gândesc la cât de mult ne-am schimbat eu și Richard. Ne-am Întâlnit prima dată acum cincisprezece ani, la facultate. Eu protestam În fața Băncii Barclays, iar el Își dechidea un cont acolo. Am strigat ceva despre Africa de Sud - cum Îndrăzniți să investiți În brutalitate? - și Rich s-a apropiat de grupul nostru compact și virtuos, iar eu i-am dat un fluturaș pe care el l-a analizat cu politețe. —Dumnezeule, sună Într-adevăr Îngrozitor, mi-a spus el Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și și-a pus mâna ei pătată de bătrânețe pe cea a nou-născutului, am Înțeles felul În care o fiică a ta te poate ajuta să suporți mai ușor gândul morții propriei mame. M-am Întrebat atunci, dar nu am Îndrăznit niciodată să Întreb, dacă o ajuta și pe mama să suporte ideea de a ne lăsa pe Julie și pe mine În urmă. Se aude un zgomot de tigăi În bucătărie. —Mamă, te rog, vino să stai jos. Întinde-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]