8,709 matches
-
nebulozitate redusă. Temperatura se distribuie neuniform pe suprafața deltei. Mediile multianuale indică creșterea temperaturii de la vest spre est. La nivelul vârfului deltei (Tulcea) temperatura medie multianuală este de 10,94 C, în delta fluvială (Gorgova), de 10,96 C, pe țărmul mării (Sulina), de 11,05 C, iar în largul Marii Negre (Platforma Gloria), de 11,86 C. Amplitudinile medii zilnice reflectă diferențele mari datorate naturii suprafeței active : la Gorgova variază între un maxim de 9 C (în iulie) și un minim
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
mai mare parte a lagunelor, sub 350 mm. Stratul de zapadă este subțire și se menține perioade scurte de timp, numai în iernile mai aspre. Asemenea situații s-au petrecut în anii 1928-1929, 1953-1954, 1941-1942, 1984-1985, când apele mării lângă țărm au înghețat timp de 45 - 60 zile. Vânturile dominante bat din sectorul nordic alternativ cu sectorul sudic, cele mai intense accelerări de vânt înregistrându-se iarna și în sezoanele de tranziție. Sezoanele sunt distribuite foarte neuniform în spațiul Deltei Dunării
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Stepe ponto-sarmatice; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului; Vegetație forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos și Zăvoaie cu "Salix alba și Populus alba". Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
cinerea"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), rață roșie ("Aythya nyroca"), mătăsar ("Bombycilla garrulus"), șorecar comun ("Buteo buteo"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), gâsca cu piept roșu ("Branta ruficollis"), nisipar ("Calidris alba"), fugaci de țărm ("Calidris alpina"), fugaci mare ("Calidris canutus"), fugaci roșcat ("Calidris ferruginea"), fugaci mic ("Calidris minuta"), fugaci pitic ("Calidris temminckii"), cânepar ("Carduelis cannabina"), sticlete ("Carduelis carduelis"), florinete ("Carduelis chloris"), inăriță ("Carduelis flammea"), scatiu ("Carduelis spinus"), mugurar roșu ("Carpodacus erythrinus"), porumbel de scorbură
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
mulți dintre contemporanii lui, deși el însuși era uneori înclinat să considere preocupările sale în domeniul teologiei și religiei drept activitatea lui principală. Newton s-a născut în satul Woolsthorpe, situat la 10 km sud de orășelul Grantham, în apropierea țărmului răsăritean al Angliei. Despre originea familiei Newton din Woolsthorpe există foarte puține informații. Până la dobândirea titlului de noblețe, Newton se interesa, pare-se, foarte puțin de strămoșii lui. Cum se întâmplă adeseori, familia își amintea, dintre strămoși, numai de bunici
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
contestată de cercetători ca Nicolae Iorga, Theodor Capidan, P. P. Panaitescu sau Constantin Papanace, care neagă realitatea Liniei Jireček și privesc drept zonă de formare a Poporului român întreaga Peninsulă Balcanică și spațiul nord-dunărean până la poalele nordice ale Carpaților și țărmurile Nistrului. Raritatea izvoarelor istorice cu privire la teritoriul respectiv in mileniul I, contextul tulbure al perioadei migrațiilor și contextul politic al secolelor XIX și XX când s-au înmulțit studiile despre acest subiect, au condus la teorii opuse privind formarea poporului român
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
slujba lui Kubilai-Han și au rămas în China din 1275 până în 1290. Se întorc la Veneția pe mare, urmând ruta maritimă care ocolea Asia pe la sud, cu popasuri în insula Sumatra (cinci luni), apoi insulele Nicobar și Andaman, Ceylon și țărmurile sudice ale Iranului, până la Ormuz. După fabuloasa călătorie asiatică, Marco Polo s-a întors la Veneția în 1295, iar în 1298 se afla într-o închisoare din Genova, rivala Veneției. Cauzele întemnițării sale nu ne mai sunt cunoscute astăzi, dupa
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
Ucraina. Dunărea reprezintă o axă importantă de navigație încă din Antichitate. În prezent, prin intermediul Dunării, Rinului și canalelor Main-Rin și Dunăre-Marea Neagră, se realizează legătura între Marea Neagră și Marea Nordului. România este o țară pontică deoarece are ieșire la Marea Neagră, lungimea țărmului românesc fiind de 245 km (variază în funcție de procesele de acumulare sau eroziune), iar existența litoralului românesc al Mării Negre conferă României multiple avantaje economice. Are un grad mare de populare, densitatea medie a populației fiind în jur de 90 loc./km²
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
continental al României pe o distanță de 245 km, formând litoralul românesc. Partea acvatică a teritoriului românesc (marea și limanele) se întinde pe aproximativ 20.000 de kilometri pătrați, constând din: Marea teritorială a României cuprinde fâșia de mare adiacentă țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază. La data de 3 februarie 2009, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a decis că României îi revin în plus
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
Galata), Geyoglu (Pera), Katabaș, Taksîm, Beșiktaș, Ortaköy și altele mai noi, întinse în adâncul uscatului sau de-a lungul Bosfor-ului. Peste ape, pe malul asiatic, se află vechiul Scutari (Üsküdar), cu o seamă de alte cartiere mai noi, întinse pe țărmul Mării Marmara, spre sud și pe cel al Bosfor-ului, spre nord. Orașul metropolă este considerat european deoarece centrul său istoric și ponderea locuirii de astăzi se află în Europa. Este centrul uneia dintre cele mai mari aglomerări urbane a continentului
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de metri. Tunelul va avea un traseu lung pe sub cartierele existente pe malul european al Marea Marmara și pe sub cele de pe malul asiatic, spre sud. Va traversa pe sub apele marine în dreptul Cornul de Aur, puțin în diagonală spre nord, spre țărmul aciatic. Odată cu marele proiect Marmaray se vor moderniza circa 60 de Km de cale ferată existentă din preajma capitalei. Noile căi ferate subterane vor fi racordate de o parte și de alta a strâmtorii cu rețeaua de transport existentă și se
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
opusă bisericii Sfânta Sofia se termina cu un arc de cerc numit "sphendone" - adică "praștie". In acea porțiune, platforma arenei și tribunele erau suportate de arcuri și coloane subterane. Amenajarea era menită să compenseze panta terenului ce se înclina spre țărmul Marea Marmara (Propontida). Acel mare gol de sub "Hipodrom" a fost transformat ulterior într-o cisternă subterană de apă potabilă pentru oraș. Pe latura sa lungă, dinspre răsărit, adică dinspre Marea Marmara, "Hipodrom"-ul se alipea de Marele Palat imperial, o
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de 42,2 m de asupra nivelului Oceanului Mondial (în 1960 apele Aralului atingeau cota de 53,5 m deasupra nivelului Oceanului Mondial). În 2008 suprafață Aralului Mic era de 3300 km² (conform JAXA: 3600 km²). La 12 km de țărmul actual al Aralului Mic se află orașul Aralsk, în trecut cel mai important port de la Marea Aral. Aralul Mic are un mare potențial piscicol, guvernul kazah preconizind că din 2007 volumul anual al pescuitului în acest lac să atingă 12
Aralul Mic () [Corola-website/Science/301022_a_302351]
-
se prezintă, cum era obiceiul în scrierile epocii, și face o expunere a vieții sale și ale călătoriilor făcute până atunci. În prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconștiență, ca singur supraviețuitor al unui naufragiu, pe țărmul unei insule. Când își revine, constată că este prizonier al unei rase de oameni înalți de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine "Lilliput" și "Blefuscu" (alegorie la Anglia și Franța), divizați până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse
Călătoriile lui Gulliver () [Corola-website/Science/301023_a_302352]
-
porecla de „Golful francezilor”. După 1989, o parte din ele au fost modernizate dar au fost construite și altele noi, inclusiv vile, în special în partea de nord a stațiunii, cu standarde europene moderne. Stațiunea are un lac mic în interiorul țărmului, lacul Costinești, care are o suprafață de 7 hectare, și adâncime mică, fiind înainte de inundații, separat de mare printr-un cordon de nisip. Lacul este unicul de pe litoralul României care nu este alimentat subteran. Datorită gradului de salinitate ridicat s-
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
președinte al României. Era vorba de câteva sute de corturi albastre așezate de-a lungul falezei. După 1966, la Costinești s-a construit masiv, Nicu Ceaușescu având un rol important în dezvoltarea stațiunii. În partea de nord a plajei, aproape de țărm, se află epava Evangheliei, vas grecesc care aducea portocale la Constanța, eșuat în anii 1960, această epavă fiind una din atracțiile Costineștiului. Viața de noapte este dezvoltată în mare parte în jurul a trei discoteci în aer liber (Discotecile Ring, Tineretului
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
Comorova din raza orașului Mangalia. Olimpul, a cărui construcție a fost terminată în 1972, reprezintă cartierul nordic al stațiunii Neptun. Stațiunea Neptun se află în extremitatea sud-estică a României, într-o zonă cu o vegetație relativ bogată, pădurea Comorova, pe țărmul Mării Negre, la 10 km nord de orașul Mangalia și la 38 kilometri de Constantă ,pe șosea. Printre posibilitățile de agrement se numără un cinema în aer liber, Teatrul de Vară, Bazarul Neptun, debarcaderul, terenurile polivalente de sport, două terenuri de
Neptun, Constanța () [Corola-website/Science/301144_a_302473]
-
aceeasi faptă și pe primarul Girocului. În anul 1552, după căderea cetății Timișoarei, pasă Casîm, restabilește fortificațiile cetății, cu locuitori prinși în satele românești și duși cu forța, printre care și izvinenți. Locuitorii satelor se refugiau prin păduri și pe țărmul apelor, unde se ocupau cu creșterea vitelor, vânătul și pescuitul. Din cetatea Timișoarei cete înarmate dădeau lovituri în satele din jurul cetății, luând oamenilor tot ce era mai de preț. După eliberarea Banatului de către austrieci, în timpuri mai liniștite, în timpul guvernării
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
trasee ale transhumanței: "drumul oii" pornea din Carpați și înainta până la confluența Ialomiței cu Dunărea, unde se afla Orașul de Floci, importantă piață de desfacere a lânii. Turmele traversau apoi Dunărea pe la Vadu Oii și iernau în zonele calde de pe țărmul Mării Negre (cea mai cunoscută fiind valea Batovei, în apropiere de Bazargic, numită de mocani "Valea fără iarnă"). "Ialomița "este un nume de origine slavă, reprezentând o prezență neobișnuită în cadrul grupei hidronimelor majore românești, ele fiind de origine autohtonă. Potrivit lingvistului
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
pe locul celei distruse. După alții, în timpul incendierii cetății, Aeneas a reușit să fugă, luând cu el, împreună cu Anchises și cu Ascanius, și pe alți câțiva tovarăși credincioși. După ce au rătăcit 9 ani pe mare (poposind în insulele grecești, pe țărmurile Africii unde este găzduit de Dido, regina Cartaginei, apoi la Cumae de unde Sibila îl conduce în Infern), Aeneas ajunge în sfârșit pe coasta occidentală a Italiei, în Latium, în apropiere de gurile fluviului Tibru. Aici se luptă cu căpetenia rutulilor
Aeneas () [Corola-website/Science/300141_a_301470]
-
cele mai izolate insule de pe glob. Izolarea lor a dus la dezvoltarea unei game largi de animale și plante neobișnuite și uneori unice care au avut un impact enorm în deslușirea evoluției biologice. În Oceanul Pacific, la 1000 km vest de țărmul Americii de Sud, există un arhipelag unic de insule. Numite inițial Insulele Vrăjite, arhipelagul adăpostește o floră și o faună unică pe Pământ, acest ansamblu fiind numit "cel mai mare laborator natural al evoluției speciilor". Această biodiversitate unică l-a inspirat pe
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
George”, de care se leagă speranțele salvării speciei. -"țesoasa marină verde de Pacific": Țestoasa marină verde de Pacific locuiește aici o parte din viața sa. Din noiembrie până în ianuarie, țestoase marine care se împerechează sunt adeseori observate înotând pe langă țărm. Din decembrie până în iunie, femelele depun ouă pe plaje, lăsându-și puii ce vor ecloza pe cont propriu. Puținii pui ce vor reuși să ajungă la apă pot înota pâna la câteva mii de mile, însă se vor întoarce să
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
ouălor reprezintă și ele o atracție deosebită pentru turiștii curioși. -"iguanele": Există trei specii de iguană pe insule. Una din ele, iguana marină, este singura iguană din lume care își petrece o parte din viață în apă, găsindu-se pe țărmurile stâncoase de pe majoritatea insulelor. Pielea lor este de culoare neagră, însă în timpul împerecherilor, pielea masculilor capătă culori deschise. Ruda iguanei marine, iguana terestră , își petrece întreaga viață pe insule. Există două specii: iguana terestră de Galápagos și iguana terestră de
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
de Galápagos și iguana terestră de Santa Fe. Iguanele terestre sunt în general mai mari decât iguanele marine și asemănătoare de la o specie la alta în ceea ce privește culoarea. Se hrănesc cu cactuși și locuiesc în zonele centrale ale insulelor, departe de țărmurile stâncoase unde își duc viața rudele lor. b)Mamiferele -"foci și lei de mare": Acestea reprezintă cele mai de luat în seamă dintre puținele mamifere ce se găsesc pe aceste insule. Leul de mare de Galápagos este o subspecie a
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
חיפה", "חפה" Bava Batra 12, 1). Asupra semnificației denumirii există mai multe ipoteze etimologice: rădăcina ebraică ח.פ .ה. „h f h” însemnând „a acoperi, a ascunde”, poate referitoare la Muntele Carmel care acoperă orașul; ori cuvântul ebraic hof חוף „țărm” sau cuvintele „hof yafe” חוף יפה „țărm frumos”. Creștinii, în vremea cruciadelor, au legat numele orașului de cel al marelui preot din timpul lui Iisus, Caiafa (כייפא, sau קיפא, vezi Evanghelia după Luca 3,2) sau chiar de numele arameic
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]