7,946 matches
-
tot bagajul și urcăm panta pentru a ajunge lângă sursa fumului. Odată ce ajungem pe creastă, studiez scena din priviri: un foc nu foarte puternic cu un porc imens staționat deasupra; în jur, o multitudine de adulți și copii vorbind sau țipând într-o limbă complet necunoscută mie. Facem cunostință rețin mai mult că sunt rude de ale lui Guillermo, numele îmi scapă de cum le aud. Ne așezăm lângă foc, la sfat cu părinții lui Guillermo și niște verișori. Sunt, doar prin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dat, copilul mai mic al Mariei, care are trei ani și aleargă dezbrăcat prin jurul nostru, se oprește și începe să facă pipi peste oalele de pe jos. Eu mă oripilez, Maria îl privește liniștită, îl așteaptă să termine, apoi îl ia, țipă puțin la el și îl trimite în dormitor. Îmi trece foamea instantaneu și încep să răsfoiesc prin niște cărțulii de pe un raft. Sunt cărți de limba secoya, cu cuvinte și imagini, pe care copiii le studiază la școală (Maria este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și cei doi organizează imediat o canoe cu care să mergem cu toții să-l vizităm pe Don Julio. Cât se organizează lucrurile merg, din curiozitate, să vizitez elicopterul pe dinăuntru și dau peste o grămadă de copilași indigeni aproape goi, țipând și jucându-se cu aparatură sub ochii semivigilenți ai unui soldat înarmat. În interior, elicopterul arăta de-a dreptul antic și, surpriză, toată aparatura este rusească. Noii mei amici îmi confirmă că elicopterul ar cam trebui schimbat și îmi explică
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dormit întrebându-mă dacă asta a fost tot sau face poante, beau niște apă și rămân contemplând flăcările care par din ce în ce mai mari. Continui să aștept să se întâmple ceva deosebit și mă deranjează cântecul puternic al greierilor care parcă îmi țipă în urechi, atât de tare încât mă gândesc cum aș putea să-i „inchid” ca să nu mă mai deranjeze. Am o fracțiune de secundă de luciditate în care realizez că sunt în plină putere a ayahuasca și că, probabil, nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Vocea Grazynei tremura povestind șocul ei la ideea că dăduse naștere unor monștri. După un timp Grazyna, cu inima sfărâmată, a declarat că nu îi mai recunoaște drept fii. Băieții s-au înfuriat pe ea și i-au distrus casa, țipând și chemând-o cu tot felul de nume. În aceeași perioadă soțul ei, alcoolic, a părăsit-o. Deși toate s-au întâmplat cu douăzeci de ani în urmă, Grazyna a rămas cu coșmaruri regulate și, din spusele ei, nu a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
separate și, deseori, chiar opuse. Revin, gânditoare, în hotelul primitor, unde sunt întâmpinată de un „Hola” răsunător din direcția unui tufiș, urmat de câteva foșnituri și apariția colorată a unui cap de papagal. Mda. Răspund la binețe, papagalul continuă să țipe netulburat și mă întind într-un hamac la umbră să-mi continui reflecțiile. Un pic mai încolo, la o masă de lemn, văd un blond slab, concentrat în fața unui laptop. Intrăm în vorbă, ne prezentam blondul este german, are vreo
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
momentul respectiv deoarece s-a speriat și a început să alerge plângând pe aleile ashramului, panicat că nu mai recunoaște în ce lume trăiește. Reacțiile celor din jur au fost ca la apariția unui nebun. Udita alerga pe alei plângând, țipând și fără haine pe el și, doar povestind, văd cum fața i se contractează cu durere. Udita a continuat să alerge printre forme luminoase neumane, a încercat să se îndrepte către templul central, nu a reușit și s-a prăbușit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în viață, spune șoimaru. Mie mi-e dor să-mi văd satul. în drum spre sat se oprește, totuși, pentru o femeie. Femeia, fiică de boier, a fost răpită de niște ruși. Rușii vorbesc rusa. E un film realist.) Femeia țipă extrem de fals. (Nu e un film realist.) Rușii intenționează s-o batjocorească, dar șoimaru o salvează la timp. Violul împiedicat în ultimul moment e una dintre situațiile fundamentale ale filmului mut, dar acolo poți să împărtășești bucuria cineastului de a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de fapt, dă-o dracu, tot aia e ! Voi, ăia mascații ! Vreau să vă văd cum fugiți de colo-colo cu găini în brațe. Așa, că e gripă aviară... apocalipsă... dezastru... Unde e baba violată ? O vreau întinsă pe calea ferată, țipînd ca din gură de șarpe. Așa. Voi doi ! Tu încerci să-i bagi ei mîna în chiloți, tu te zbați în brațele lui și i zici... de fapt, zi-i ce vrei tu, că oricum n o să se audă ! în spatele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gratuitate. Dorobanțu a rezolvat-o nu perfect (unele unghiuri de filmare sar în ochi), dar foarte bine. Nu e ceva ce se poate învăța în vreo școală : simți pulsul filmului sau nu-l simți. Dorobanțu simte și publicul. Personajele lui țipă și se tînguiesc suficient încît să zbîrlească nervii spectatorului, dar nu suficient încît să-l dea afară din sală. (De la un punct încolo, momentele lor de disperare maximă tind să se consume în interludiile filmului secvențe construite din aceleași imagini
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care e el însuși investigat (de un procuror pe nume Giuliani). Atunci cînd îl vizitează pentru prima dată la birou, Avrakotos îl găsește pregătindu-și apărarea și, pe toată durata întîlnirii, Wilson se împarte între secretarele sale și agentul CIA, țipînd cînd la el, cînd la ele, de parcă ar fi directorul de ziar interpretat de Cary Grant în marele film al lui Howard Hawks, His Girl Friday. Toate astea vor să însemne că Nichols regăsește spiritul marii comedii sofisticate americane. Actorii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
va fi război și că feciorii ei vor lua parte îndurând mizerie, foame, boli și, ferească Dumnezeu, sar putea să-și piardă și viețile. începu să plângă încetișor până ce a adormit și a fost chinuită de vise rele, trezindu-se țipând prin somn iar Costache o liniștea, cu vorbe blânde, părându-i rău că a făcut prostia să-i povestească urâtele noutăți înainte de culcare . Dar acum era târziu să-i mai pară rău. Dimineață toți din familie s-au răspândit fiecare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îl duceam în covățică la prășit și el gângurea în legea lui iar un soldat rus l-a luat în brațe și l-a sărutat, și-o fi adus aminte de ai lui de acasă. Eu eram fricoasă și am țipat dar rusul mi l-a dat în brațe, nu-ș ce bolborosea pe limba lui, m-a salutat militărește și a plecat, privind spre copil; − Apăi la ei s-au schimbat multe de atunci, Marie, n-ai auzit că nu mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu ăsta răul, violentul, că altundeva nu avea unde. Ce-a făcut ăsta? A dat un pumn în geam și cu sticla și-a tăiat venele de la mâna stângă. Săracii, ceilalți doi, au bătut în ușă și-au început să țipe. Eu eram în planton chiar în Corpul de gradă. Până am ajuns, un coleg deja deschisese vizeta: "Ce se-ntâmplă?" Și-a tăiat venele!" Imediat a venit cineva de la Infirmerie, apoi mașina salvării. L-au dus la pansat. Săracul locotenent
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Milea. Dar, ce se întâmplase înainte? În Raport se spune că, mr. Rafailescu Alexandru l-a întâlnit pe fostul Ministru al Apărării despre care își amintește: "În jurul orei 08,30 ... eram în ușa camerei unde aveam dispeceratul. A început să țipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat să nu se tragă în mulțime, să nu se răspundă la provocări, militarii să rămână grupați lângă tehnică". M. M.: Tot timpul asta a spus. Niciodată n-a zis altfel. S. B.: Și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am fost șase ani Rector și am văzut multe. De-a lungul carierei militare am fost recunoscut ca unul, așa cum se zice în Ardeal, colțos. S. B.: Da, așa erați recunoscut și în perioada când eram eu militar. Când mai țipați la militari vă auzeam noi de la Divizion. M. M.: Da, normal. Să știți că am avut și opinii împotriva unor șefi. V-am mai spus, îmi făceam meseria dar m-am liniștit. De ce? Am avut niște reacții din ăstea acum
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de medicina populară este fantezist, de unde și seria de bolnavi închipuiți la Caragiale, bolnavi „moșteniți” din comedia clasică. Oricum, „simpto- mele” fac proba poltroneriei lui Mișu : „și după ce l-am găsit, nu vrea să iasă d-acolo cu nici un preț, țipa că vrem să-l omorâm... Am ridicat ușa din țâțâni...”. Putem observa că lașitatea lui Mișu care-l diminuează sub toate aspectele validează prin contrast gesticulația eroică a micului func- ționar belicos care scoate ușa din țâțâni pentru a-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ea am colindat o parte din țară și de fiecare dată era cu noi ba o mătușă, ba o verișoară, pentru ca drumul să fie mai vesel, mai plăcut. Oricum, era teribil, mai ales pentru noi care râdeam de mama de câte ori țipa la tata să nu depășească o căruță, un tractor sau un biciclist. Multă vreme am crezut că toate piesele care alcătuiesc o mașină se cheamă „delcou” pentru că mama, de câte ori se defecta ceva zicea: „Oare n-o fi delcoul?” O dată, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
scenă este complementară cu sunetul. Mișcarea fără sunet nu are sens (sunetul poate fi și în interior). Atitudinea fratelui la interogatoriu. Cursivitatea textului (eu). Trebuie lucrat pentru RITM. Scena cu doamna Trebuie să devenim animale când ne retragem. Trebuie să țipăm când ne ameniță cu pistolul. La moartea Doinei renunțăm la scenele realiste. Grupul trebuie să vină în viteză. Lașitate și ipocrizie - participarea la o moarte, sinucidere. (renunț la telefon) La sfârșit, când cădem ca în vis, să ridicăm mâinile (fețele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
antic. Întrebări prima scenă - Cât citim? Reacționăm pe cont propriu sau în grup deodată? Când lăsăm textul? Facem cum simțim fiecare? - scena cu interogatoriul - Nu mă simt bine. Simțeam mai aproape personajul la început - prima propunere. - Nu îmi vine să țip: 1. la frate „Afară cu tine!” 2. „Omor” - Făceam un personaj fiind mobilată în interior cu sarcina dată de tine la început: conflictul dintre mine și superiorul pe care-l disprețuiesc. (asta este posibil, mulți directori sau șefi sunt priviți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
2003 - Sala Pruteanu - seara Duminică n-am repetat. Pierdere de vreme și de ritm. Azi de dimineață trebuia să avem repetiție, dar s-a amânat până seara. Am stat la lectura de la Cererea în căsătorie. Am avut senzația că se țipă prea mult, că și la noi se întâmplă același lucru. Este periculos. Ar fi cumplit ca aceste trei piese - capodopere - să fie urlate de la cap la coadă. Conflictul fiind foarte strâns pe o porțiune scurtă de text, aproape că nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
normală care se desfășoară pe parcursul a trei acte în care se scurg mai multe zile, luni sau chiar ani. Aici e vorba de un singur timp de acțiune într-un singur loc. Ruperile de ritm trebuiesc făcute de noi. Dacă țipăm tot timpul, devine totul mult prea obositor. 11 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu Fiecare din noi are un scop precis. Scopul meu (Merciutkina) este să scot bani cu orice preț. Se pare că banca asta ori este în curs de faliment
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nasul cârn și vorbea aproape În șoaptă. Deși nu căutam neapărat un nas clasic, Îmi era greu să-mi Închipui că Medeea are nasul cârn. Și când am Întrebat-o de ce șoptește, mi-a răspuns că ea nu obișnuiește să țipe. Ellen totuși a insistat: lucrează cu ea, Încearcă o săptămână! GB : Consideri că Priscilla s-a format ca actriță lucrând cu tine sau că avea deja o personalitate actoricească definită ? Priscilla s-a angajat trup și suflet În lucru, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
soluțiile juste. De fapt, nici el nu avea Încredere În noi, dar, de spaimă, a preferat să nu fie deloc prezent În teatru. Dar, cu două zile Înainte de premieră, nu a mai putut să stea deoparte și a apărut val-vârtej, țipând din Întunericul sălii că lumina pe scenă e greșită, decorul prea prezent și că nici o replică nu e spusă cum trebuie. Din fericire, Brustein era acolo și a reușit să-l calmeze, invitându-l la un restaurant bun și asigurându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
țâșnea cerneala când nota, cu un scris rotund cum n-am mai văzut, temele pentru ziua următoare. La sfârșitul lecției i se comanda de obicei un limerick și acesta era oferit, poanta demersului fiind că În el era inclus cuvântul „țipa“, care urma să fie interpretat involuntar de unul dintre noi, ori de câte ori Mr. Burness strângea Îngrozitor mâna pe care o ținea În laba lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]