KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...301 302 303 ...326 >

8,142 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

pedepsesască pe cel care a batjocorit-o, a bătut-o și a umilit-o în propria casă. Pe cît de omul lui Dumnezeu era dom' judecător, pe atît de nesuferit era avocatul bestiei cu chip de om. Îi venea să țipe de durere cînd auzea cioclul ăla în negru: Onorată instanță, partea vătămată îl provoca adesea pe clientul meu... Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată, vocifera Liana. Domnul judecător nu credea o iotă din minciunile satanei în negru și zîmbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Așteaptă, analfabetul. Dinu privea zilnic mașina vecinului și chiar plănuia s-o vîndă pe a lui și să-și cumpere altceva. Într-o zi, Dinu era să facă infarct. Romeo mergea la volan și claxona ostentativ. Dar n-are carnet, țipă la nevastă-sa. Ba are. L-a cumpărat... Dinu era să se înădușe și a căzut într-un soi de letargie prelungită. Cînd și-a revenit, a găsit soluția la problema lui. Nevastă, îmi cumpăr avion. Ești nebun! Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Dinu face școala de pilot și își pune la bătaie toată bruma de materie cenușie. Face ore suplimentare, angajează un pilot ca să-l învețe tainele toate. Treci pe deasupra casei mele, așa, la mustață, ca să le rup gura. N-avem voie, țipă pilotul. Hai, vă rog. O mie de euro pun la bătaie. V-am spus că nu pot. Pierd licența! Două mii. Nu pot. Cinci mii. Nu insistați, vă rog. Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se uită în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne împietrit pe scaunul său, conștient că este ținta prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
profund, Maria sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să plîngă, dar nu poate. Se roagă la polițiști: Luați-mă pe mine, ei sînt niște copii. Daniel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
li se dezleagă. N-am aruncat eu mîța în fîntînă, Vasile. Ei, lasă, știu că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu am venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică a folosit un soi de cîrtiță cu care trăgea cîte un smoc de cînepă, sau o zdreanță. Este bluza de la treningul tău! țipa la vecin, ținînd trofeul în vîrful unui băț. Pune-ți-o undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea se transferase în casa lui Dascălu. Faceți o fosă septică, îl îndrumă un specialist. Cum Vasilică era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să facă fosa la nici cinci metri de fîntîna lui Zamfir. Las fundul nebetonat, apa se scurge și n-am nevoie de vidanjă. Toate bune și frumoase, doar că apa din fîntîna vecinului a devenit sălcie. Te dau în judecată, țipa disperat Zamfir. În curtea mea fac ce vreau, riposta șmecherul. Procesul a început mai întîi fără avocați, apoi au intrat pe fir specialiștii în tribunale. Pierzi procesul, spune avocatul lui Dascălu. Îmi caut alt avocat, contrează șmecherul. Am să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
proces drept, concluzionează Zamfir. A cumpărat judecătorii, se plînge Dascălu. Fosa trebuie să fie etanșă și la minimum 50 m de orice sursă de apă. Mînca-v-ar viermii, blestemă Dascălu. După cheltuielile cu procesul, începe să facă o altă fosă. Ermeeetică! țipă ca să-l audă dușmanul său. Trebuie s-o văd, țipă și Zamfir de după gard. O s-o vezi pe mă-ta! replică șmecherul. Vasilică n-avea liniște și pace. Pierduse procesul și nesimțitul său de vecin îl tușea ostentativ de cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Fosa trebuie să fie etanșă și la minimum 50 m de orice sursă de apă. Mînca-v-ar viermii, blestemă Dascălu. După cheltuielile cu procesul, începe să facă o altă fosă. Ermeeetică! țipă ca să-l audă dușmanul său. Trebuie s-o văd, țipă și Zamfir de după gard. O s-o vezi pe mă-ta! replică șmecherul. Vasilică n-avea liniște și pace. Pierduse procesul și nesimțitul său de vecin îl tușea ostentativ de cîte ori îl vedea prin curte. Hraa, tușește vecinul. Tușește-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
aerul ăsta îl îmbîcsești cu duhoare de mîncare de frupt. Ieși afară și crapă ce ai de crăpat, strigă în cor. Și să stai acolo pînă... Căutau cuvîntul care se potrivește. Purifici, spune fericit un grăsuliu. Vasile se enervează și țipă: Da' ce, rachiul este de post? Beți ca porcii și nimeni nu zice nimic. Băieții stau puțin pe gînduri. Asta cam așa era, adică se postea, dar se bea. Unul mai isteț găsește soluția: Este purificat, că este trecut prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ceruri și și-a mîncat ficații. De la pușcărie s-a dus glonț la Rodica cu două porniri diametral opuse. Pe de o parte dorea s-o iubească și pe de altă parte dorea s-o jupoaie. Ce mi-ai adus? țipă femeia cînd l-a văzut. Pe mine, ripostează Parșivu. De obicei, Parșivu se enerva gradat și dura uneori și două-trei minute pînă te lovea în cap. Acum însă, și-a inversat ordinea etapelor pentru care venise. Mai întîi o va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
gurii. Doamne, toți sînt așa de porci?! se întreabă Claudia plîngînd. Trage de plapumă, dar Dan ține și el la căldura patului conjugal și nu cedează. Similitudinea o exasperează și atunci face o criză de nervi. Porcule, egoistule, jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
criză de nervi. Porcule, egoistule, jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce vă faceți mendrele, uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci" și sîngele i se urcă în ochi și urechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
îl apucă de un picior și-l bușește jos pe cel cu clanța ruptă. Acolo, trîntit la pămînt, îl stînge de gît. Dana vede pericolul producerii unei crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este un om finuț, nu o gorilă sălbatică! Rodion lasă victima și părăsește scena confruntării. Este uluit de alegerea fetei. Bodogănește tot timpul și-și pune întrebări: Poate ăla, sfrijitul ăla, să-i facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bine. Vaporoasa Diana mă va consola cu vîrf și îndesat. Bărbatul acesta, deloc doborît de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune o soră timid. Dar cum este? Cam mulatru. Craiul încornorat Ionel Popovici era un om împlinit din toate punctele de vedere. Bogățel era, tinerel era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de rîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
N-aveți decît. Și uite așa, Ionel spera, Nora mai ceda cîte puțin și încet, încet treaba era ca și făcută. Nu după mult timp, Ionel s-a trezit în năvod. De mult îmi doream un copil. Nu se poate, țipă Ionel ca fript. De ce? Păi, n-are tată. Chiar? Dar n-am cum... Nu-mi pasă, treaba ta. Începînd din acest moment, Ionel a luat-o razna cu frămîntările sale. Tocmesc unul din Transnistria. Vai de zilele tale, ai ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
este șmecher. Este un om înstărit, are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

avea soarele În ochi altminteri i-ar fi spart capul. Doar că n-a aruncat-o pînă la dracu-n praznic. S-a speriat dracului și calul și javra după trăsură cît o țineau picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rîzÎnd și cutia de tinichea zăngănind după ea pe pavaj. țasta era, cutia cu biscuiți) Înfricoșătoarea catastrofă s-a produs ca să zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink a Înregistrat toate cele unsprezece zguduituri, cu toatele de gradul cinci pe scara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Întreabă de mine ea mă cheamă l-a trimis pe Huțan așa fac toți cînd nu mai au altă salvare se agață de cei pe care Îi consideră Învățați de parcă dacă ai făcut o facultate poți să săvîrșești minuni așa țipa și Otata pe patul morții „Nori, ajută-mă!“ se crampona de mine cu ultimele puteri credea că dacă eram studentă știam eu un remediu să-l scap de moarte ce mă fac În odaia aceea aerul a devenit irespirabil se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]