43,150 matches
-
Apostoli și de unii discipoli și sfinți În peregrinările lor prin lume, puteri concretizate În diferite miracole pe care ei le-au realizat. Aceste puteri nu le-au avut de la Început și nu și le-ar fi putut forma În absența unei credințe și a unei iubiri nemărginite În ceva copleșitor prin măreția sa. Trebuia să existe, cu alte cuvinte, În jurul lor ceva de domeniul purității desăvârșite, ceva asemănător unei lumini imateriale, pentru ca energiile lor interioare, primare și latente, să se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cuvinte, am putea spune că răul văzut la celălalt trezește răul din propriul suflet). Așadar pedepsirile individuale nu rezolvă problema, atât timp cât conștiința comunității nu are demnitatea de a resimți nevoia unei autoacuzații publice sau măcar a unei jene publice (În absența acesteia, terenul pentru comiterea unor noi nelegiuiri individuale sau În grup este păstrat În acea comunitate). Μ Normalitatea psihică nu exprimă altceva decât acea nevoie de coeziune, de coerență a sistemului personalității, care-l menține pe individ, pentru un timp
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
modestie” și „timiditate” este Într-atât de labilă, Încât și unui psiholog experimentat Îi este greu uneori să le deosebească (și aceasta pentru că ambele au ca trăsătură caracteristică „circumspecția” cu privire la ceea ce vom gândi și vom spune despre noi Înșine; În absența acestei circumspecții, devenim victima iluziilor vanității sau ale ridicolului). Μ Niciodată nu vom ști cu adevărat - și poate că nici nu trebuie să știm - ce cântă și cum Își cântă un pianist atunci când se află singur, doar cu pianul lui
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe moment să spună. Μ De obicei, când ne propunem sarcini de educare a minții, urmărim sporirea rigurozității acesteia prin disciplinarea ei sub raport logic. Dar la fel de importantă este și obținerea unei stări de relaxare, de liniștire a minții, În absența căreia gândirea nu se mai poate concentra, Își pierde controlul raționamentelor; mai mult chiar, gândirea se tensionează, se Întunecă sau se veștejește sub efectul perpetuării acelorași conflicte interioare. Μ Ingratitudinea Îmbracă multe forme, dar una dintre nedreptățile cele mai revoltătoare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să ierte, apoi, pe altul. Μ Dacă basmul s-ar realiza, Într-adevăr, și aspirația „tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte” s-ar Împlini, ce-ar face oare omul cu tinerețea sa veșnică? Cum s-ar descurca În absența unui „trecut” sau a unui „viitor”? (Cui ar mai da socoteală?) În absența unui bilanț al vieții, cum și-ar mai da seama de creșterile sau scăderile sale morale? și, apoi, traiul la nesfârșit nu ar anula Însăși șansa vieții
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și aspirația „tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte” s-ar Împlini, ce-ar face oare omul cu tinerețea sa veșnică? Cum s-ar descurca În absența unui „trecut” sau a unui „viitor”? (Cui ar mai da socoteală?) În absența unui bilanț al vieții, cum și-ar mai da seama de creșterile sau scăderile sale morale? și, apoi, traiul la nesfârșit nu ar anula Însăși șansa vieții (și anume șansa de a se naște, de fiecare dată, proaspătă și În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
repet, dar cazul jeanșilor „Jesus” este o dovadă a acestei stări de fapt. Cei care i-au produs și i-au lansat pe piață folosind ca slogan la nivel pragmatic una dintre cele zece porunci demonstrează - probabil cu o oarecare absență a sentimentului de vinovăție; altfel spus, cu inconștiența celui care nu-și mai pune anumite probleme - că se situează deja dincolo de limitele în care se încadrează forma noastră de viață și orizontul nostru mental. Există în cinismul acestui slogan o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de lipsa unei vieți sociale și culturale organizate în afara Centrului „rău”, în periferiile „bune” (văzute drept cartiere-dormitor fără verdeață, fără servicii, fără autonomie, fără raporturi umane autentice). Lamentație retorică. Dacă la periferii ar exista într-adevăr această activitate a cărei absență este atât de deplânsă, oricum ea ar fi organizată de către Centru. Același Centru care, în numai câțiva ani, a distrus toate culturile periferice ce - până acum câțiva ani, tocmai - aveau asigurată o viață proprie, în esență liberă, chiar și la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu, care nu apar niciodată mai evidente ca în aceste sentințe. Ele m-au scandalizat din două motive, ce ar putea fi considerate mai degrabă de ordin cultural decât moral. În primul rând, absența totală a oricărei forme de Caritate. La Credință și la Speranță mai există câte o vagă referire pur formală și verbală: de fapt, ele sunt luate în considerare numai în formulările standard, care sunt de altfel ciudat de expeditive și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
standard, care sunt de altfel ciudat de expeditive și de laconice. Aerul sacerdotal al acestor referiri rapide și pripite plasează aceste sentințe alături de cele mai obtuze și mai oficiale scripte ale oricărei clase sacerdotale aflate la putere. Foarte bine. Dar absența totală a Carității, în examinarea unor cazuri în care aceasta ar fi prin definiție esențială, nu poate fi considerată drept previzibilă și normală. Ci este o ofensă brutală adusă acelei demnități umane care nici măcar nu e luată în considerare. Experiența
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pesimismul pragmatismului său e fără limite. Viața interioară a oamenilor este redusă la un simplu calcul și la o mizerabilă rezervă mentală, la care se adaugă, evident, acțiunile, dar în goliciunea lor formală cea mai pură. În al doilea rând, absența totală a oricărei forme de Cultură. Cei care oferă aceste sentințe par să nu cunoască altceva decât oamenii - văzuți într-un amestec oribil de acțiuni dictate de sentimente brute sau de interese infantile; cât despre cărți, ei par să le
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Din aceste sentințe nu se poate extrage nici un citat. N-ar fi posibilă nici măcar o exegeză a lor. Par că s-au născut din ele însele. În concluzie, interpretarea pur pragmatică (lipsită de Caritate) a acțiunilor omenești derivă din această absență a culturii sau, cel puțin, din această cultură formală și practică. La rândul său, o astfel de absență a culturii devine o ofensă la adresa demnității omenești, atunci când ea se manifestă în mod explicit ca dispreț al culturii moderne și nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Par că s-au născut din ele însele. În concluzie, interpretarea pur pragmatică (lipsită de Caritate) a acțiunilor omenești derivă din această absență a culturii sau, cel puțin, din această cultură formală și practică. La rândul său, o astfel de absență a culturii devine o ofensă la adresa demnității omenești, atunci când ea se manifestă în mod explicit ca dispreț al culturii moderne și nu exprimă altceva decât violența și ignoranța unei lumi represive în totalitatea sa. 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
catolică și ipocrit democratică, vechile retorici fasciste: academismul, oficialitatea etc. Ca partid care dă glas lumii țărănești și este supus (cel puțin formal, dar foarte formal, după cum s-a văzut ulterior) Vaticanului, Democrația creștină a trăit în cea mai înspăimântătoare absență a culturii, adică într-o totală, degradantă ignoranță. Codurile culturilor rurale specifice, valabile (așa cum am spus) fiecare în contextul propriu, devin ridicole și „provinciale”, dacă sunt înălțate la nivel național, și ajung să fie monstruoase, dacă sunt instrumenta lizate de către
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o traumă pe care n-a depășit-o pe deplin niciodată. Când văd în jurul meu tineri ce pierd vechile valori populare și absorb noile modele impuse de capitalism, riscând astfel o formă de dezumanizare, o formă de atroce afazie, o absență brutală a capacităților critice, o pasivitate subversivă, îmi amintesc că acestea erau tocmai formele tipice trupelor SS; și văd astfel întinzându-se peste orașele noastre umbra oribilă a zvasticii. Desigur, viziunea mea este apocaliptică. Dar dacă alături de ea și de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
învățării și criteriul comportamental Grupul a1b1: este un grup martor pentru ambele criterii, nesupus nici unei manipulări experimentale; managerii recurg la învățare spontană, după modelul self-made-manager; au un stil managerial cu pronunțate accente tranzacționale; ilustrează evoluția obișnuită care se produce în absența antrenării, dar permite și anticiparea unei viitoare stări de criză la nivel organizațional, stare pe care top-managementul deja o percepe; ei nu sunt conflictuali, dar se confruntă cu o serie de probleme deja prezentate și identificate drept obiective organizaționale ale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
grupuri de antrenare independente în care să fie incluși subordonați ai acelor manageri. Grupul a1b1 este un grup martor pentru ambele criterii, în care managerii recurg la învățare spontană, după modelul self-made-manager. El ilustrează evoluția obișnuită care se produce în absența antrenării, dar permite și anticiparea unei viitoare stări de criză la nivel organizațional, stare pe care top-managementul deja o percepe. Managerii nu sunt conflictuali, dar se confruntă cu o serie de probleme deja prezentate și identificate drept obiective organizaționale ale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Însă personalitatea este o componentă importantă a performanței în conducere. Sintetizând, putem afirma că literatura de specialitate consideră că o funcție de conducere presupune o combinație de însușiri și aptitudini ca: inteligență, competență profesională, abilități verbale, autocontrol, senzitivitate interpersonală, extraversiune. În absența acestor însușiri, o persoană nu poate fi un lider eficient, dar prezența lor nu îl face pe individ în mod necesar conducător. Cercetări recente pun în evidență atât faptul că, pentru intrarea într-o organizație și adaptarea la cultura sa
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un tip de conflict profund nesoluționat și neexprimat, care stă la baza conflictului manifest, conflictul latent, caracterizat printr-o stare acută de disconfort psihic, adesea inconștientă, care nu poate fi atribuită unor situații concrete, conflictul fals, care se instalează în absența unor motive obiective, în primul rând ca urmare a neînțelegerilor. Conflictul fals, pe un fond de suspiciune și competiție, se poate transforma în timp în conflict manifest (Deutsch, apud Voinea, 2002). 3. Cauze ale conflictelor Unii autori susțin faptul că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
persoane de a colabora sau de a da ajutor, dorința unui individ cu un status social egal de a-și domina partenerii de interacțiune sau grupul de apartenență și de a-și impune cu orice preț propriile puncte de vedere, absența unei comunicări deschise, existența unui climat de neînțelegere, percepții și interpretări greșite, competiția, agresivitatea etc. În ceea ce privește competiția, multă vreme a existat opinia potrivit căreia aceasta ar constitui o modalitate de stimulare a productivității angajaților, de sporire a implicării în sarcină
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
angajaților. Pentru a pune în evidență influența pe care aceste trei tipuri de politici o au asupra indicelui de conflict din cadrul grupurilor de muncă și asupra stilului de abordare a situațiilor conflictuale trebuie să ne gândim la efectele produse de absența sau folosirea necorespunzătoare a acestora. Spre exemplu, într-o companie în care nivelul de salarizare este unul scăzut, nemotivant, în care conducerea nu-și motivează angajații prin recompense, aceștia devin tensionați, nemulțumiți, dezvoltă o atitudine negativă față de compania în care
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
chiar mai violent decât inițial. O explicație a faptului că acest stil de abordare a conflictelor este mai des folosit în companiile din prima categorie (C1), în corelație cu lipsa unor politici de personal adecvate, ar fi faptul că prin absența unor relații de egalitate între angajți se încearcă o minimalizare a importanței conflictului, pentru că cel puțin una dintre părțile implicate nu dorește să-și pună în pericol poziția pe care o ocupă în cadrul companiei. Acest stil de abordare a situațiilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
într-o funcție mai înaltă. Bucurându-se de astfel de condiții, angajatul privește cu mai multă relaxare situațiile tensionate și conflictuale de la locul de muncă, nu se lasă dominat de ele și chiar încearcă să le găsească o rezolvare adecvată. Absența acestor politici de personal dintr-o companie sporește spiritul de competiție dintre angajați, chiar dacă nu este perceput și conștientizat. Această formă de abordare a conflictelor combină interesul propriu cu cooperarea, este un compromis între competiția pură și curtenia pură. Partea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
totale, modelul cooperării distincte. Modelul separației radicale este aplicat în Franța, Olanda și, numai formal, în Irlanda. În Franța, modelul separației radicale moștenește doctrina Revoluției franceze exprimată în dorința de separare a puterii spirituale de cea a statului. Aceasta înseamnă absența sprijinului financiar din partea statului; rangul social nesigur al personalului de cult - obligat la activități colaterale pentru a supraviețui; regimul privat al studiului teologic; admiterea limitată a religiei în școlile publice etc. Deși statul interzice vieții spirituale să prindă formă socială
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
poate căsători, a doua căsătorie este interzisă (Todoran, Zăgrean, 2003, p. 290). La catolici, celibatul preoțesc este impus obligatoriu (Todoran, Zăgrean, 2003). În literatura de specialitate au fost descrise mai multe forme ale conducerii bisericești: episcopală, prezbiteriană, congregațională și modelul absenței conducerii. Forma episcopală are drept caracteristică faptul că autoritatea aparține episcopului. Numărul verigilor episcopale poate varia, Biserica metodistă are un singur nivel, Biserica anglicană este ceva mai dezvoltată, în timp ce Biserica romano-catolică are cel mai complex sistem ierarhic, autoritatea aparținând papei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]